I think, therefore i am

I have finally gotten to this point where i cannot procrastinate no more, when i have to stop denying what is in front of me and accept that there's need for a change. Coz things cannot go on like this. They have been like this long enough, and now it is time. It is time to take the name of my blog seriously, as i have not set it randomly. From the dreamy ME i used to be ("Lacul oglindeste stelele pentru ca vrea sa fie cer"), i went over to "daring to be different", but that did not work too well for me either. Yes, i am different, yes, i am unique.... just like everybody else. But we live in a society where one has to find an equilibrium between being himself and fitting in. So i decided that i was gonna try and do both for a while. Be myself, be different together with other people. I decided to Wake Up and Smell the Coffee, i decided to face the things that i was so afraid to acknowledge up till now.

The above expression was made famous by a newspaper columnist Ann Landers. She used to write about controversial issues like prostitution and how people put razor blades and poison in trick-or-treat candies on Halloween. Homosexuality and other concepts that were unthinkable in the 50s. Among the quotes we find ideas like "Don't accept your dog's admiration as conclusive evidence that you are wonderful." Truth hurts sometimes. But when one is tired of listening to lies, it is time to wake up. And yes, smell the Coffee.

These last 2 days i found myself among the Italians that populate the hot kitchen in the middle of the afternoon trying to cook their pasta. Also, i found myself passively smoking with them late into the night, trying to make something out of their sometimes impossible pronunciation. Opinions that it was sooo strange to see me there were vociferated not only once, but the fact that i did not always hang around them in the past does not mean i didn't want to. It just meant that i usually had other things to do. Which is actually the same thing. But now i decided to make time, to set my priorities and do things differently. It was kinda funny how we were all walking purposelessly on the hallways half a night yesterday, how we were trying to pick on one another, how we were peaking into other people's lives, how we were trying an experiment which involved the 5 of us staring at a piece of un-popped popcorn seed while nothing but "World hold on" playing on Mirko's phone happened. Although the videos on Utube show that a popcorn can pop



we were more like these guys here



As there is a whole controversy on the internet and world wide about whether it is true that the cell phones emit such strong waves, punto-informatico.it says that it is all a fake, that if the cell phones where anywhere close in function to a microwave, every phone call would be extremely painful. But the fact is that the cell phones do heat up the human tissue, but the studies show that it is not dangerous for health. Ok, do we feel safe now that we have seen with our own eyes that the popcorn did not pop?

Waking up yesterday also meant reading something other than the items included in the syllabus of the University or blogs. So i opened a book...Wake up and smell the coffee.
I have no idea what it is about. It is a theater play by Eric Bogosian, who is a known performer with a distinctive style, his one man shows are a blend of dark comedy, geopolitical commentary and social realism. He generally appears as a series of characters, which makes the experience colorful and believable.
All the monologues have different themes yet i could feel that there was a central subject, yet it was constantly escaping me as i was jumping from one character to another, from one action to another, from one state to another.
One of the ideas i got from the reading was that the world is becoming more and more insensitive and that people are already loosing their humanity. "People are the only ones who make [meat]balls out of other animals." Another idea is that people are trying to make so much money that they forget to enjoy them. Money has become the #1 priority and that we seem to forget about what is really important in this life. Like making coffee with your family. And actually smelling it.

"The paradox of life is... paradoxical. In order to breathe in, we must first breathe out. In order to grasp we must first let go. In order for the sun to rise, it must first set. In order to take what i have to give you, you must first give me 2 thousand dollars in four easy installments. Life surrounds us with bounty. An overfloweing cornucopia of goods and services. Everything is there for our taking. We only have to pay for them."

People need to believe in things. It helps them.
People need rules, it takes responsibility off them. They may not even know why they do the things they do, but that is how they do it. Automatically. It's easier. It is not freedom, but it is easier.
People need to place blame. And they need continuity. They do not change their opinions, they are rigid, they are constant. Because change means work, change means moving. Change means you have to think. And why think when you are happy while others think for you? The manipulated and the manipulators. The leaders and the masses. It has always been this way.
"A plane crashed in the mountains last week. 300 people dead. And all i could do was wonder how many of them were on a diet, how many were trying to stop smoking?"
Live your life. The way you want it. Read a book. Like Wake up and smell the coffee. It makes you think.

Calcule

Se simte ca a trecut deja examenul de matematica, din camera de la Giuseppe se aude muzica rock iar el se plimba pe holuri cine stie pe unde.
De dimineatsa primul gind a fost daca am dormit macar ceva sau nu,caci visele mi se amestecasera cu teoremele si cu conceptele de numere aleatorii si GNPV. Am decis insa sa nu ma trezesc chiar la 4, ci am mai aminat scularea iminenta pina la orele 5. E drept ca in scurt timp am regretat acest lucru caci nu am reusit sa revizuiesc toate materialele( 3 cartsi+2 caiete+notitse) insa nu stiam ca examenul avea sa dureze chiar 7 ore si deci voi avea timp sa repet. Insa atita a durat. Intr-o incapere inchisa si incinsa, cu alte cca 150 persoane, fara aer conditsionat cind afara sunt 33 grade, - o experientsa pe care o recomand tuturor.
Examenul, desi lung si obositor, deloc hranitor si destul de tensionat, a decurs calm, fara strigate, fara fetse dezamagite si fara alte drame. Prima intrebare decurgea foarte bine, zimbeau ambii participantsi la discutsie. Doar intr-un caz s-a semnalat raspunsul " it's complicated" cind fata a fost intrebata de unde vine, tsara de origine. La aceasta intrebare se raspunde de obicei succint, adica numind o tsara, si nu se spune ca ai trait intr-o tsara 2 ani dupa ce ai crescut in alta, parintsii tai sunt din a treia iar tu te-ai gasit sa te simtsi originara din a patra. In rest, s-a creat legatura profesor student si deci poate incepe examenul.
Totul a depins de 1. noroc chior 2. persoana ce te interoga 3. preferintsele sale catre baietsi/ fete 4. nota de la probele scrise si doar in ultimul rind 5. cantitatea de ore petrecute invatsind. Si deci, pina la urma, toata lumea multsumita. Clar, mereu este loc de mai mult, insa probabilitatea de a avea un anumit rezultat cind deja au avut loc alte evenimente este mica, iar nota ta este un maximum constrins de mai multsi factori.
Din pacate insa, trecerea examenului nu inseamna plecarea acasa si umplerea organului digestiv primar cu alimente hranitoare. Dat fiind sistemul examenelor atit de bine pus la punct in Bocconi, dupa ce iti primesti nota, trebuie sa te integrezi intr-un alt cabinet printre italienii ce nu au finisat inca examenul si sa asteptsi sa tsi se strige numele cu o voce indepartata care nu se aude date fiind toate persoanele ce s-au strins gloata linga profesorul cheie. Dar macar acest cabinet avea aer conditsionat. Si microfon, ce era ocazional folosit pentru a chema oamenii a caror semnatura era necesara. "Signorina Coanda Roxana, prego!"
Intre timp, in astea 7 ore petrecute in conditsiile enumerate mai sus, mi-am dat seama ca probabilitatea este o chestie pe care ori o ai in singe ori nu.Eu nu o am. Mi-am mai dat seama si de alte chestii. Nu stiu insa ce voi face. Trebuie sa fac calcule.

Definitions

When you tell a person that you miss them and they are surprised to hear it, it means that you do not say it nearly enough.

When you realize that only a few aspects of your life have changed and yet they had had such a major impact on the total outcome, you realize that Pareto guy was actually right.

When you want to cry for no apparent reason, that is a sign that you have some repressed emotion. It means you have to let it out as soon as possible, if not, it will let itself out in the least appropriate moment.

When you know what you have to do and yet you find excuses not to, it shows that you do not want it that much.

When you do not stop even for a moment fearing that if you do you will be tempted to stay, it means that you are not in control anymore. So you move away.

When you know things that there is no way for you to know, it is called intuition. When the things you know make you smile, it's called wishful thinking or optimism. When you start thinking bad things, it is pessimism. When you try to pretend you do not know that what is in frot of your face. That is called denial.

When you go on even if there is no hope, that is called either courage or stupidity.

When you decide to go with the flow, it means that you do not want to do anything no more. It means that you have chosen the easy way. Which is not always the right way, but in some cases, you just have to wait.

Niagara Falls

Pasul 1. Zi : 17 septembrie. Destinatsie : Niagara Falls. Mod de deplasare : Greyhound Bus. Participantsi : R+Ox+ Ana.



Cu o seara inainte ne fusesera spulberate toate sperantele de a incepe calatoria cu dreptul. Din cauza ca nu am interpretat corect programul autobuzelor, am stat shi am asteptat autobuzul vreo 2 ore in noapte, nestiind ca el nici nu avea de gynd sa vina. Ne luasem deja ramas bun de la prieteni shi cunostinte, asa ca odata intoarse in Becket, nu am suflat nimanui nimik( nici un cuvint, am in vedere), l-am revazut pe Hugo (motanul) si am mers la culcare. Nu-i nimic, mai incercam o data a 2-a zi.

Dubla nr 2. Am ajuns la gara. Insa de data asta era prezent si autobuzul. yeay.
Soferul era cam mirat de cantitatea bagajelor pe care o aveam in posesie,mai ales se uita la perna mea roz, insa a dat din umeri si ne-a asezat pe primu scaun. Noi i-am relatat planul nostru in detalii, iar el a inceput a ne spune ce merita shi ce nu de vazut in Washington shi NY, si, clar, ce trebuie neaparat sa facem in Niagara…. Da, ne faceam nitsel griji, da, aveam citeva emotsii. Am ajuns la concluzia ca limba oase nu are. Rideam de ceea ce imi scrisese mamica cu o zi inainte, un sfat: sa nu vorbim cu strainii. Aha, bine.



Pina la niagara am skimbat vreo 5 autobuze. In ultimul autobuz eram numai noi 2, iar cind am urcat, shoferul a zis cuiva la celalalt capat al firului de telefon mobil "am fetele tale" (i got ur girls). Noi ne-am uitat cu oxana una la alta cam nedumerite. Micul business insa infloreste in acel stat american, si se creaza si legaturi de afaceri intre Youth Hostel-uri si soferi de autobuz. O mina spala pe alta - servicii interdependente.
Am ajuns la usa in 2 timpi si 3 miscari, nu a trebuit sa cautam in mijlok de noapte alta modalitate de trasnportare( era abia ora 9, dar oricum), nu trebuia sa ne facem griji, cu bagajele dupa noi, ce si unde se afla. A trebuit doar sa urcam toate kilogramele alea pe scari.
Cind am ajuns, am semnat in cartea oaspetsilor sub numele unor romani si a fost destul de straniu sa nu mai scriem la Address " 29 valley view road" ci adresele din RM. Insa nu am comentat prea mult si am urmat doamna asiatica de virsta mijlocie la al 2-lea etaj. Acolo ne-am facut confortabile in camera minuscula cu 8 paturi si am facut un dush in conditsii cam dubioase - de aia am intrat ambele in camerutsa cu utilitati caci aici chiar 2 miini ajutau alte 2 miini ;) Apa dadea senzatsie de nou, peretsii ce se voiau albi insa erau cam bej denotau vechime si experientsa, iar restul habitantsilor nu inspirau deloc incredere.



Dimineatsa a venit cu acelashi sunet scos de PDA-ul Oxanei. Nu prea voiam sa facem okishori, insa ne amintisem ca undeva, in acelashi orash pe care inca nu il vazusem delok, sta cineva care are aceleashi sentimente de somn si lene, insa cu aceleashi dorintsa de revedere. Miscindu-ne in tempou considerat de noi rapid am ieshit, shi, cu harta in myna, am decis ca mergem in directia opusa celeia din care ne parea noua ca am venit. Am incercat sa ne amintm toate virajurile facute de autobuz , am intrebat un grup de copii shi aveam vreo 3 variante incotro s-o luam, insa , pina la urma, am ieshit la strada principala. Acolo am decis imediat ca Niagara e un orash oglinda, adika un orash care e separat de o strada, cica principala. Pe o parte e asa cum vrea lumea sa vada viatsa, stralucitoare, impunatoare, curata. Pe de alta, darapanata, saraca, sura. Reala. Pe partea stralucitoare era liniste, pe cind pe cealalta rasunau voci de copii shi de oameni. Pe o parte era mort, jucau luminile si se auzea muzica. Pe cealalta se auzea viatsa.
Problema s-a ivit cind am aflat ca lokul unde ne intelesesem ca ne va astepta Ana, statia Greyhound, nu exista. Am intrebat pe toate persoanele mai putsin dubioase, ne-am plimbat de colo colo, insa ia-o pe Ana de unde nu-i . Am inceput a face backwards induction, am inceput a ne pune si in locul ei, si pina la urma, am dat peste un om bun care ne-a indreptat pe calea cea dreapta. De cind a fost desfiintsata gara de autobuze ( intr-un oras cu una dintre cele mai mari atractsii turistice, da? ) toate vehicolele motorizate de transport al cetatsenilor se opresc in „centru” la o alimentara ( la fel un lucru destul de greu de gasit acolo). Bine, deci am facut cale intoarsa si cu sperantsa am zbughit-o incolo.
Ana era vesela si energica pentru o persoana ce fusese in drum 24 ore. Flirta cu soferul, ce era foarte draguts, printre altele. I se furase mincarea – da, dupa 4 luni de USA, i se furase nimic altceva decit mincarea. Am zis ca e ok, caci mai avem piine cu cream cheese acasa =)))))) Plus ca hostel-ul oferea breakfast de 1 dolar, oua shi toast. Oau.



Cascada e superba. Este o priveliste incredibila, si da, daca taci vreo citeva secunde, poti auzi si sunetul apei cazatoare :)
Tsin minte ca a fost o zi cu mult soare. Am dat iama in magazinele cu suvenire, am urmarit jocul picaturilor din toate unghiurile posibile, am urmat gloata cind venea vorba de un anumit element al acelui complex. Ne-am jucat in de-a v-atsi ascunselea cu un admirator al Anei ce nu ne lasa in pace, am fost pe vaporash si am simtsit stropii acelei fortse asupra noastra. Ne-am pus dorintse – pacat insa ca nu tsin minte ce dorintsa mi-am pus io. Tsineam moneda intre degete si ma gindeam ce sa imi doresc caci doar nu voiam sa pierd shansa de a-mi pune o dorintsa la Niagara. Si tot asa, ezitind, mi-a cazut moneda din miini. Nu stiu nici pina acum daca pot considera ca mi-am pus dorintsa sau nu, insa stiu ca se va implini :)
A fost o zi cu soare. A fost o zi frumoasa.

Emotsii

Eram in clasa 10 si stateam in banca cu o prietena buna. In pauza sau cind ne plictiseam, jucam diverse jocuri pe hirtie, faceam teste si flirtam pe cit de mult posibil la 16 ani cu baietsii din spate. Cind jucam insa trebuia mereu sa o las sa cistige. Pentru ca daca pierdea, statea bosumflata toata ziua iar eu nu aveam cu cine sa ma distrez. Asa ca lasam de la mine. Unde lasam, unde chiar pierdeam. Ea era(si este) o luptatoare. Pentru ea era importanta victoria. Pentru mine, contraza mai mult drumul spre ea.

Sunt perfectsionista in ceea ce priveste batalia. Insa cind ajung la final, las rezultatul sa imi scape din miini. Mereu am fost asa, insa incerc sa ma schimb. Incerc sa nu mai dau in bara si sa nu ma mai innec la 1m de mal. Poate ma si tem de succes. Cine stie, poate de aia il tot evit. Caci da, de il cautam mai cu indirjire, l-as fi obtsinut. Insa niciodata nu am fost de acord cu "scopul scuza mijloacele". Si nici cu " in dragoste si razboi totul este permis". Si aici am avut de pierdut. Multe. Constientizez asta.

Ieri discutam cu o prietena o tema banala. Am ajuns insa la argumentul ca daca o persoana iubeste o alta persoana exact cum este aceasta, atunci inseamna ca nu o iubeste destul de mult. Cind iubesti o persoana cu adevarat, o motivezi sa devina mai buna, sa lucreze si sa puna in valoare ceea ce ai iubit la inceput in ea. Sa lupte si sa aiba succes. Nu o compatimesti, nu o ajutsi cind poate sa se descurce si singura. Desi este frumos, desi citeodata ai nevoie sa tsi se dea o mina de ajutor, trebuie sa fii atent ca nu cumva sa devii dependent de acel mic imbold. Trebuie sa constientizezi ca uneori persoanele te iubesc prin a te ignora. Ca ele te iubesc prin a te refuza. Ca te iubesc prin a-ti reda libertatea. Prin a-ti reda propria persoana.

Increderea in oameni este un lucru foarte important. Increderea in viitor si in iubire. Incredere in fericire. Optimismul te face sa treci mai usor prin dificultatsile vietsii, insa citeodata este nevoie si de putsin realism. Pesimismul, pe de alta parte, nu merita nimic. Caci el ofera doar consolarea de a fi avut dreptate. Eu mi-am cam pierdut increderea in tot ce este frumos si nu imi dau seama de ce sunt atit de inchisa si neincrezatoare. Nu am avut traume recente, nu am probleme majore (bat in lemn). Si atunci? Si nu vreau sa ma simt asa. Insa asa reactsionez. De fiecare data cind cineva face un gest frumos, eu caut subtextul. De fiecare data cind mi se face un compliment, il cred minciuna si iarasi caut adevaratele intentsii. Oare nu mai pot crede in frumos? De ce?

Am 2 mari manii.
1. sa vorbesc [mult] si sa se tsina cont de parerile mele. Este o chestie ce mi-a fost implantata inca din copilarie, cind daca eram imbracata corespunzator timpului de afara, daca eram satula si nu aveam rani deschise - nu se uita nimeni la mine. Si de atunci am dezvoltat aceasta necesitate de a fi mereu ascultata... voiam sa cresc mare pentru ca in sfirsit sa conteze si parerea mea.
2. am observat recent ca sunt mereu caut sa fiu ea cea care conduce. In prietenie, in relatsie, in... orice. Devine deja enervant si pentru mine, darmite pentru cei din jur, care s-au limitat la a-mi zice ca sunt stranie, insa dulce.
O alta chestie este ca pina acum nu puteam delega. Preferam sa fac eu totul. Acum insa, sunt mindra sa zic ca pot sa transfer responsabilitatea asupra altor persoane. Insa totul trebuie sa se faca in felul meu. Cu exactitate.

Astea sunt lucruri la care ma gindesc eu astazi, in ziua in care am ratat o chestie pe care nu mi-as fi iertat-o pina acum. Astazi insa mi-o iert, si nici nu stiu de ce. Am devenit oare mai indulgenta cu mine insumi?

My person

I have a person and i am not sure that i deserve him. He is the one i go to whenever i screw up and i know that he will receive me with the arms wide open, no matter the size of the mistake. I know he will forgive me and make me feel better. There are many things i do not tell my person, and he does not deserve it, but in my opinion, the things he does not know cannot hurt him. I do not fear that he will change the way he looks at me, coz we are way past that stage. We are past any stage, as we can talk about anything and do anything together, it is the stage when a person becomes family. When you are so comfortable that you can fall asleep in his arms in the middle of a cold spring night, with whom you can do something stupid and then laugh about it together. A person you can trust when he says it will be ok even if you know better. He is the person who tells you what you want to hear but makes you see that it is not what you need. He is the person who will always love you for who you are, the person who is not afraid to talk to you, a person who always tells you he misses you and yet you know that he is not saying nearly enough. And sometimes you fear this kind of attachment and wish to run away from it as if in order not to hurt him too much when you are gone. But in reality, you too are attached. Attached to both the person and to the person he brings out in you.
This person fears that someone else will take his place. It is not because of feeling uncertain, it is because he knows that he will never be anyone's person ever again.
He is the person who is not afraid to tell you that you are wrong and is not afraid to set you straight with the force. And you lower your head and you accept the critisism, as the person knows you best. Sometimes the person knows you better than you know yourself, but he let's you discover the truth in your own time. He is the person that makes you think you are in control, when in reality, there is no need for anyone to be in control.
The person is someone who will always come when you call because you are not on the top of his priorities, you are part of him. He will come when you do not call, and even if you send him away, he will smile at you and make you ask him to stay. But he will go, only in order to return later. And he will never be angry with you for hurting him. He will get angry when you hurt yourself.
He is the person who is not afraid to tell you that he loves you like no other person will ever be able to. But most of all, he is the person whom you believe to love you THAT much. He is the person you can see fulfilling this promise. But you know that he sees the best in you and that he deserves better. He deserves someone like him. He deserves a person.
I have a person. I am a person. I take care of mine. And i am taken care of.

1 iunie retrospectiva

M-am trezit la o ora matinala - caci ca si orice alta fata de pe Terra, inainte de un mare eveniment social, aveam nevoie de cel putsin 2 ore petrecute in fatsa oglinzii pentru a ma declara multsumita de cum arat. Deshi globul meu ocular demonstra in culori vii calitatea inferioara a somnului din zilele precedente, nu am lasat acest lucru sa imi umbreasca privirea si am decis ca si fara Red Bull sau alte energizante voi fi vesela si ma voi distra la maximum in acea zi. Zis si facut. Desigur ca nu s-a putut fara peripetsii, anume in acea dimineatsa parul imi era mai neascultator ca deobicei, anume atunci nu stiam unde imi sunt lucrurile si desigur ca in graba mea am uitat acasa 2 lucruri strategice in acea zi, si anume felicitarea pe care o adusesem tocmai din tsara capitalista Italia si foitsa cu discursul meu la nunta pe care il pregatisem sirguincios intr-una din zilele precedente cind stateam la coada intr-o institutsie publica.Desigur, din discursul meu nu a mai avut loc caci eram prea emotsionata, insa pina la urma am spus ceea ce am avut de spus intre 4 ochi.

Cit nu ar fi fost de straniu, mireasa era gata la ora in care ne-am apropiat noi, cele 3 fete cucuiete ce petrecusera acea dimineatsa cu emotsii similare ale miresei. Mirele era la poarta, imbracat la 4 ace si cu un buchet ce se incapatsina si nu voia sa ii stea prins la piept si gata. Tsinea de asemenea in miini buchetul miresei – avea o infatsishare foarte serioasa si nobila, insa se vedea ca face un efort pentru asta :)

Mireasa a fost scoasa din casa contra unei sume in lei moldovenesti si a unei promisiuni de iubire si grija. Erau ambii atit de frumosi incit cei mai emotivi din noi au simtsit ca nu va trece acea seara fara lacrimi. Insa ne-am abtsinut si rapid ne-am repartizat in vehicole motorizate pentru a ii insoti pe miri in parcul Dendrarium din Municipiul Chisinau. Dupa ce a fost achitata taxa de 250 lei pentru a putea imortaliza acele momente in aparatele digitale ale fotografilor plictisitsi, am fost cu totsii martori la aparitsia sutelor de poze ale viitoarei familii. E drept ca era foarte cald iar cum culoarea neagra este cea clasica si cea mai potrivita pentru ceremonii, majoritatea alaiului se cam prajea, insa am fost cumintsi si am facut poze care speram ca sunt frumoase. De ce avem dubii? Pentru ca omul cu aparatul de fotografiat avea o viziune nitsel stranie si diferita, deci am facut poze de grup dansind in hora prin iarba si sarind in sus, tsipind “ iriski” si “ sisiki”. Mirele striga cel mai tare si toata lumea ridea. Baietsii erau mai dispusi sa faca poze amuzante, insa cind a venit vremea fetelor, nimeni nu atragea atentsie la ce spunea fotograful, nimeni nu striga nimic caci eram prea ocupate pozind.

Deci, totul fiind inca dupa program, ne-am imbarcat in mashini si am luat-o spre Oficiul starii civile al municipiului chisinau. Din 1999, cind am fost ulima oara acolo, s-au facut multe skimbari, si nu pot spune ca de bine. Era totul cu mult prea strimt si ingust, lucru care s-a simtsit chiar daca nu era foarte multa lume. Totul mergea ca pe roate, mirii erau atractsia principala insa erau tratati ca niste figuri de ceara, caci stateau pe loc si toata lumea facea poze cu ei incontinuu. Flashh ! Next !Flash! Next !

Ceremonia a fost frumoasa. Scurta, insa frumoasa. Fara prea mari incidente, li s-a urat fragezimea primaverii, caldura verii, bogatsia toamnei si puritatea iernii, iar ca peste ani si ani sa se vada inconjurati de multi copii si stranepoti. Rapid si eficient. Am trecut mai apoi in sala de banchete, unde la fel era prea putsin loc pentru a felicita mirii intr-o maniera gratsioasa, asa ca toata lumea ce dorea sa treaca pe la tinerii casatoritsi trebuia sa se inbulzeasca. Iarasi, rapid, caci mai trebuia sa ajungem si la cununie, insa in graba noastra si crezind ca emotsiile fac ca timpul sa treaca atit de incet, am reushit sa trecem si pe la Monumentul lui Stefan cel Mare din centrul capitalei, unde mirii au depus flori si au facut o poza pentru eternitate. E drept ca era exact ziua de 1 iunie in centru numa nunta noastra nu ajungea, insa traditsia e traditsie, ca doar nu te potsi casatori fara sa depui flori la legendarul domnitor al Moldovei, nu?

La biserica sf. Dumitru am ajuns exact la timp, insa din cauza ca miresele precedente nu fusesera la fel de punctuale, am fost nevoiti sa asteptam vreo jumatate de ora, insa acest lucru i-a permis miresei sa mai stea jos nitsel. Papusa papusa, insa si ea este om si oboseste. Cununia a fost plina de glume asa cum este mereu cind vine vorba de parintele Pavel, lucru care ii face pe miri sa mai scape de emotsii in acele momente cind chiar nu stiu care este ritualul, de cite ori trebuie sa iti faci semnul crucii si ce anume sa saruti in afara de mireasa si cind sa o faci. Afara ii astepta o surpriza, si anume doi porumbei aveau sa fie eliberatsi spre cer de catre proaspetsii casatoritsi, insa dupa ce au fost invatsatsi cum sa ii tsina si cum sa faca, Columba palumbus x 2 nu voiau sa zboare din palmele celor doi, pina cind cel ce era evident mascul a decis sa isi ghideze porumbitsa spre casa, de unde neaparat aveau sa ajunga in miinile altor tineri casatoritsi contra sumei de 100 lei.

Fiindca toata lumea s-a miscat in temp rapid si deci avind o ora la dispozitsie, am tras o fuga pina in celalalt capat al orasului pentru a imbuca ceva si pentru ca mireasa, ca si oricare mireasa, nu este multsumita de machiajul sau si deci voia sa se rearanjeze. De asememenea am profitat de acest prilej si am inlaturat de pe rokia miresei petele de ceara prin metoda cunoscuta din batrini ziar+fier fierbine, si apoi in aceeashi graba am sters-o la restaurant, bukshitsi intr-o masina vreo 6 oameni. 6 oameni + rokia miresei.

Tineretul fusese foarte punctual, insa nimeni nu s-a plins de intirzierea mirilor caci de, este totusi ziua lor. De acolo totul a mers ca pe roate, ca la o nunta moldoveneasca la care se danseaza si se chiuie pentru ca sa simtsi si a 2-a zis ca ai petrecut bine. O nunta la care se ureaza lucruri frumoase si se plinge cu lacrimi curate. O nunta la care se rupe colacul miresei pentru ca bucatsile in care se rupe sa arate cine este stapin in casa - aici partsile au fost egale, desi dispute cum ca cineva ar fi cauzat ruperea colacului atotstiutor in anume acel mod. au existat A fost o nunta la care mirii in final s-au gasit in cel mai direct fel posibil legatsi unul de altul cu prosoape si alte lucruri casnice. O nunta la care se maninca tort caci cineva se pozitsioneaza strategic linga deliciul culinar . Nunta de la care se pleaca pe la orele 3 dimineatsa cu un zimbet pe buze si cu urari de bine. Casa de piatra !

Read all about it

Dat fiind faptul ca totusi gindesc, deci exist, insa din cauza ca gindesc prea mult nu mereu reusesc sa ma calmez, am decis sa mai aflu ce se mai intimpla in patrie, poate simtsindu-ma mai aproape de casa voi reusi sa gasesc raspuns la o intrebare existentsiala pe care am descoperit-o recent. Deschid, dornica de cunoastere, citesc titlurile stirilor si sa nu simt nevoia sa clickez pe nici una. Iarashi certe pe la CEDO, iarashi scandari de genu "Ghimpu jos", "Muşuc sus" in Consiliul Municipal, iarasi acuzatsii ale unui organ al puterii catre altul. M-am bucurat sa vad ca totushi nimic nu s-a skimbat, de parca nici nu am plecat de acasa. Au loc aceleashi manipulari,aceleashi prostii trec ca dovezi incriminatoare. Aceeasi exagerare. Si aceeasi sperantsa. Se vrea progres, da de unde? Se ieftinesc crenvurştii, salamul şi pulpele de pui cu până la 5 lei, insa pretsurile la apa vor creste cu cca 5%. Ploile au creat neplaceri si inundatsii in toata tsara, iar de necaz, o femeie s-a impuscat in cap cu nimic altceva decit un pistol, iar un tata si-a aruncat fata de 6 ani de la balcon si alte noutatsi vesele de acest gen. Bine, zic eu. Trec la alt site.
Deja se simt progrese, caci chiar am trecut de titlurile reportajelor. Momente de genul " O adolescenta in varsta de 14 ani a fost ucisa, din greseala, de propriul sau unchi. Potrivit politiei, acesta voia, de fapt, sa o omoare pe bunica fetei. " m-au facut sa zimbesc, insa eram deja sub impresia stirii cu acel pedofil britanic in care se aminteste si de acel multimilionar american de anul trecut ce avea aceeashi ocupatsie. Am deschis chiar si un video, ca sa urmaresc interviul dir. Estimatorului VM Natan, din pura curiozitate sa vad cum arata la televizor. In rest.... hm. Stiu cine va spune si ce va spune cu o aproximatsie de 90 %. Iar cele 10% de incertitudine nu merita pierderea unui minut pe acea stire.
Ok. Cursul oficial al MDL este USD - 10.0048 , EUR 15.4923. S-a deschis un nou centru comercial si Banca Transilvania va deschide o subsidiara la Chisinau in 2009. Foarte bine. Insa data viitoare cind ma apuca necesitatea de a afla ceva, voi citi o carte.

Out of the woods

He who does not risk does not win. If you want to win the lottery, the first thing you have to do is play. If you play, you may lose. But at least you now know for sure.
Is it better knowing? Or is ignorance a bliss?
I usually never risk. Coz i do not like to be the one asking. Is it pride? Is it fear? Is it stupidity or self preservation?
Of course, asking a question usually entails receiving an answer. Even if it is not the one you want to hear, at least it is a piece of information. And as these days information is power, i guess it is a good thing to ask.
If it were that easy.
I am a person who has an adversity towards rejection. Towards the word "No". And i try to avoid saying it and having it said to me. So i am gutless. And I appreciate it when people are diplomatic, and when the refusal is very well hid. If only i were to learn from such happenings. But no, it looks like i have some kind of an masochistic instinct and i am attracted to all the wrong people. But in the end, it is better this way. Knowing. And i have to move on. Knowing is better. I will keep telling myself that. And i will try to ask more questions. Other questions. Till i finally get the answer i want.

Friendship and... not

I have had another attempt as to reflect upon a certain matter that has been very painful and yet at the same time very pleasant in my life up till now.
My grandmother cannot conceive the idea that a girl and a boy can be friends - and when i say friends i do not just mean chit chat whenever you meet, talking about daily stuff and the weather. I am talking about friends that you miss when you do not see them, friends that you want to share everything with, friends that you want to hug and kiss (here, kiss=on the cheek), friends you are worried about when things go wrong, friends you spend tons of time with and it is still not enough. Friends that are close to you when you are sick or sad, friends that do not go away when you ask them to but in reality you want them to stay. Friends that do their best to help, friends that you love. Up till now, all these functions ( and some more, but we will get to that soon enough) have been performed by husbands alone. There were no best girl-friends, there were no chit chat buddies, there was only he + she + the family. And it was it. Right now, people like to get to know each other first, they like to become friends. They get to know each other, they spend time together, they laugh, they dance, they confide in each other. You get free massages and unconditional support. As it is said, friendship is a very good substitute for love- if you think about it, it offers the same benefits as having a boyfriend/husband, + other benefits like no jealousy, no bickering, space and peace, and, most importantly these days - freedom. Of course, there are some minuses, the other functions mentioned above. Is there a fault in my reasoning up till now? Am i actually saying that a boyfriend/ husband is just a friend with whom you have sex?
Here is actually where all the problems in my life had started. The first time i fell in love with a very good guy -friend it ended in sparkles and us not seeing each other for 3 years. The second time i reacted a little bit better, but only a little bit. Me passing from pure friendship to actually being attracted to him in the most direct manner possible was not a good thing for our friendship, but i am glad to say that in the end, we are both adults. We both realise that good friends are not so easy to find and that we should not throw away beautiful memories together and deprive ourselves of the ones to come just because my heart went bunkers. I am still greateful to him that he was so rational and that he was responsible enough to talk to me, he did not avoid the problem and confrunted me with it. If he had simply gone away, i am sure that we would not still be talking at the moment. But no. When he told me that we had to talk, i had no idea that he was gonna talk about how he knows that i am in love with him. He said that he was sorry i was hurting and that he would like to continue being friends, but that he was not sure i could, given the circumstances. And then he gave me time. I knew he was gonna be there when i would be over him. And he was. He still is now, and i am happy about it. Of course, his girlfriend is kinda unconfortable with me and hates it when i touch him, kiss him ( here kiss= on the cheek) or even when i look at him. But she is diplomat enough to know that picking a fight with me will not help, so we pretend to be ok with one another. Coz i am not that confortable with her either. That is one of the biggest problems with the girlfriends of my guy-friends. I do not get along with their girls. Is it because i am sooo concerned about their happiness that nothing they do is good enough? Is it because they are different when they are with them, and it seems to me that most of the times this "different" is worse ? Or is it because i am jealous of them? It is true that nothing will ever be good enough for my friends. Coz i love them so much. And it is just that. Affection. Too bad that it does not always stay at that. Sometimes the hormones start playing and out of the blue, you find yourself checking out the behind of... a very good friend. And then when you kiss(=on the cheek) it is sooo close to the lips. And you wonder. Where is the limit? Can 2 friends be attracted to one another? Yes they can. Should they do something about it? Yes they should. Coz one of the parties is automatically frustrated, so things are kinda messy already. But it's hard to pass from just friends to something more. The last time it took a LOT of beer.

Frustrations

Frustrations. We all know what they are, we all have them, and we all react to them differently. They come from different things and thus have different nature. One cannot know how he or she behaves when frustrated, it all depends.
Yesterday and most of this week the general state was anxiety combined with a feeling of nausea before the accounting exam. And when i say general, i mean no more chit chat on the hallways till late hours, no more cheerful discussions in the kitchen over a bowl of salad and a piece of meat/ pasta/pizza. When i say general state i mean that every person included in the study presented the same symptoms, quietness, sadness, red eyes, desperate need for coffee and a total apathy towards anything bright and shiny.
Now, after the exam, all are horrified about the not so upcoming but eventually to be published results. Some fear they haven't even passes the blessed exam, some hope they did, and very few dare to say that they expect a decent mark. Well, frustrations. Nope, it did not go well.
In my case, it went even worse, as i had my paper taken away before due time as we were discussing an issue with a friend. Well, the fact that in those 15 min i could have made a few corrections and adjustments to an exercise i had left open does not matter that much now when i know that my whole exam can be canceled due to this small aspect. Well, i guess i will wait and i will see. Then, i will go and i will demand recalculation and fight for the right to have a mark. And if none of the above work, i study [again] and go to the General Exam on the 10th of July. I have nothing better to do till then either way. So no stress.
Frustrations. This kind of frustration is the one i prefer. Because at least i have a very well established set of steps that i can make. At least i know what the problem is and how i can solve it in the best manner. There are only a few possibilities to be taken into account and there is not much uncertainty to deal with. The effort is measurable and so is the outcome. Thus, through some simple calculations i can decide whether to opt for A, B or C.
I wish it were that simple every time. I wish i always knew what hurt and why. I wish i could always say that it is going to be ok in the end. I wish i could say it will over soon. But i cannot. Frustrations.
At least i got 30 on Italian. And i still feel the dopamine at work. Which keeps my mind fresh and after a few cups of hot tea i am now ready to start the journey through the mysteries of Financial Mathematics. Another frustration of the 1st type. The easy type.

Issues

When you fight, you discover lots of things about yourself. Coz the mouth speaks without the mind. Lucidity is lost and you are all open and sincere.

I have patience. And i start to wonder if maybe i did something wrong. Sometimes i did, sometimes i did not. But that is not the issue, who did what. Conflict is healthy. It dissolves the illusion of perfection. It helps release the tension. It brings out the truth. It helps glue elements together or put them apart forever. It is healthy, because it is natural.

Sometimes you have to admit you are wrong. sometimes you have to admit that you are weak. That you are confused.
Sometimes it is better to trust people and ask for help.

If things do not go as u want them to, accept it and do your best in the circumstances. Some things may seem strange, they may seem different, they may seem cold and foreign. Accept it and do not try to look for a "why" no matter how tempting it might be. Just don't.

Calm down. Relax. Breathe. And then start over. Because life is a set of vicious circles. You can stay on the one you are on at the moment and know what the next stop will be. You will get there with no tremendous effort. Or you can jump and get on the next one and see what else is there in store for you.

Avem timp - Octavian Paller

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Am invatat

Am invatzat... ca nimeni nu este perfect...
pina cind nu te indragostesti.
Am invatzat ca un suris e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatzat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui...
dar toata fericirea o gasesti in timpul urcusului.
Am invatzat ca viatza unui om este lupta
intre ceea ce este si ceea ce vrea sa fie.
Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.
Am invatzat ca a nu te putea hotari
este a te hotari sa nu faci nimic.
Am invatzat ca inkisoarea cea mai de temut
este cea in care te simtzi bine.
Am invatzat ca invidia noastra
dureaza de cele mai multe ori mai mult
decit ferecirea celor pe care le invidiem.
Am invatzat ca viatza este o sarbatoare continua..
dar nu intotdeauna a ta..
Am invatzat ca acel ce se indragosteste
de sine insusi, nu va avea rivali.
Am invatzat ca cu cit mai onest devii tu,
cu atyt mai mincinos devine totul in jur.
Am invatzat ca viatza trebuie traita asa cum este
pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si
ni se va lua fara sa fim intrebati.

Preluat de la Anonim.

Imprevizibil si neplacut

A inceput destul de bine. O privire, un mesaj in Facebook, un sunet, o cerere de "aggiungi contatto" in Msn. Discutsiile erau interesante, interactsiunile placute iar compania agreabila. Totul mergea bine, pina cind nu a mai fost asa. Si anume momentul crucial a fost... sarutul. Ok, am zis. Poate ca a fost cel mai rau sarut din viatsa mea, insa am decis intr-un final, dupa muuulta meditatsie si cu muuuuult compromis ca ii voi mai da o shansa. Pina a inceput a-si scoate dracu coada. E drept ca eram nitsel rece - insa discutam totusi, deci nu eram cu totul absenta. A inceput cu statusuri personale in messenger, cu intrebari de genu "de ce nu ne vedem? nu vrei sa ma vezi?de ce nu vrei sa ma vezi?" si cu sarcasm de genu " dada, du-te la piatsa si pe urma seara cind vreau eu sa ne vedem imi zici ca invetsi, dada, bravo !" ce?? excuse me???? nu am inteles eu bine? am pierdut eu ceva? Nu sunt proprietatea ta si nici nu trebuie sa iti dau raportul zilnic. Am si eu viatsa mea si nu pot sa ma aranjez dupa programul tau. Simtsi tu ca nu ai loc in ea? Scuze? Nu iti pare ca te misti prea repede? Si dupa aia imi zici ca esti nervos si cica trebuie sa te scuz, caci de, sunt eu cel mai frumos lucru din viatsa ta in perioada asta si nu, cum sa ma supar eu pe tine. Uite asa! Da, pune status messages de genu " totu merge pe dos" si apoi zi-mi ca eu sunt stranie si ca tu nu ma intelegi. Da ce am facut???? Nici macar nu potsi sa zici ca te evit - sunt in perioada examenelor deci scuza mea cum ca invats este mai mult decit credibila. Atunci??? Vorbim? Da. Doar ca nu ne vedem. Insa haide ma, au trecut doar citeva zile si eu am avut 2 examene !!!! Intelege-ma si tu ! Nu trebuie sa te devii paranoia si sa ma iei cu ultimatumuri. Si nici cu atacuri. Caci eu la atac raspund cu atac. Si nu va iesi bine. Caci nu reactsionez bine in certuri. Spun multe chestii ce nu trebuie spuse. De, nu obisnuiesc sa ma cert. Nu am experientsa. Insa daca asa vrei tu sa fie, asta e, fie.
Chiar voisem sa ii mai dau o shansa. M-a sfatuit un prieten sa nu dau atita importantsa acelui aspect cum ca sarutul a fost un dezastru, ca poate avea si el baiatu emotsii. Chiar eram gata sa mai incerc o data si cine stie, poate avea sa iasa ceva. Insa dupa toate astea nu mai cred. Am decis intr-un final sa ne vedem si sa discutam. Dada, sa am "the talk" . Si inca si in italiana. Bine ca macar era la lumina zilei si ca eram in loc public. Lucru care m-a impiedicat pe mine sa urlu in gura mare, insa el deloc nu se simtsea prost cind m-a apucat de bratse si nu imi dadea drumul. Deci io sunt persoana ce am nevoie de SPATSIU. Cu mine VIOLENTSA nu merge. Si nici MACHO MAN ATTITUDE. Da, inteleg ca esti cocosh in ograda ta, da am si eu capul meu si principiile mele, ideile mele si gindurile mele. Eu NU SUNT un obiect care face tot ce spui tu. Eu AM parerile mele si vreau sa fiu tratata ca un EGAL. Poate esti tu puternic, insa nici eu nu sunt mai prejos. Diferentsa intre noi este ca eu am vrut sa fiu diplomata, si nu tsiam putut spune in fatsa ca nu vreau sa fiu cu tine. Caci sper ca undeva in adinc mai pot gasi acea persoana care m-a atras initsial. Dar vad ca nu se poate. Tsie trebuie sa itsi spun in fatsa ca nu vreau sa te vad, ca nu vreau sa te aud si ca vreau sa ma lasi in pace. Ca de nu, tu te faci tot mort in papushoi si tot ma intrebi cu ochi de mielushel ce ai facut tu rau. TOTUL! Stiu ca nici eu nu am fost foarte corecta azi, ca de, situatsie critica si neplacuta, desigur ca am scapat si eu anumite fraze, asa spuse la minie. Dar cind ziceam sa NU PUI MINA PE MINE, chiar aveam in vedere sa itsi IEI MIINILE DE PE MINE ! Parca erai cu prima ta fata azi, ce, nu stii pina acum ca fetele nu iubesc astfel de tratament? Ca sa le tsii cu violentsa si cu pumnu in masa? Ca lor le place atunci cind le ascultsi si cind se discuta o problema? Da, azi eu o tsineam pe a mea si tu pe a ta. Off !!! Eu pe tine te-am inteles, da tu pe mine??? Nici gind, ashai? Tu, barbatul, nu potsi concepe faptul ca te-a respins o fata. Tu, italiano vero, cum sa fii lasat de o moldoveanca? Ea, care respira aerul din tsara ta si invatsa pe banii guvernului tau. Grrr !!!
Acuma ce sa fac? Sa ii zic in fatsa ca "nu, NU VREAU sa fiu cu tine" ? Adica sa ii mai repet asta pina intelege? Nici nu auzea ce ii ziceam. O tsinea inainte pe a lui, "De ce esti asa, ca era totul bine si cind colo te-ai schimbat, ce am facut?" Da nu ai facut nimic ! Nu merge, si gata. Fara motiv. Nu merge. Punct.
Nu trebuie sa fiu diplomata in cazul asta. Astazi asa si nu am decis nimic. Tot ma lua cu sarcasm si cu atacuri la persoana, si pe urma tot sunt eu cea rea iar el victima prinsa in mreaja de catre ciudatsenia de mine. Am zis ca ne vedem astazi diseara. Tot intr-un loc public. Ca sa fiu sigura.
Un lucru numai nu imi dau seama. Cum a putut sa fie atit de dulce si de calm pina acum? Bine ca macar l-am descoperit. Acum imi dau seama ca ceea ce am avut eu cu M a fost cu adevarat ceva special. A fost scurt insa frumos. Iar eu, ca proasta, nu am apreciat. Uffa !

P.S. Sunt extrem de nervoasa acum. Demult sau poate chiar niciodata nu mi s-a mai intimplat. Astept sfaturi, sugestii si compasiune.

(exces de sinceritate azi)

Circumstantsele fac totul. Te fac sa faci ceea ce nu vrei si te fac sa nu potsi face ceea ce vrei. Te fac sa simtsi ceea ce nu ai simtsi in mod normal, si te fac sa reactsionezi in moduri stupide in situatsii banale. Urasc circumstantsele. Si urasc aceasta incapacitate de a zice NU.

Deci fara a ma stresa, a fost luata decizia pentru mine. Si nu mai pot da inapoi. Caci EL stie ce vrea. Si da, acum am nevoie de acel cineva care stie foarte bine ce vrea si care ia totul in miinile sale. Cel ce este blind cind este nevoie, si cel ce este dur cind asa se cere. Offf, cum ma mai scot de data asta?

Cindva demult, la miez de noapte.....

Nu intotdeauna putem sa facem ceea ce vrem pentru ca exista anumite limite si reguli pe care chiar daca le incalci, pina la urma tot te vor ajunge din urma consecintsele. Din experientsa mea insa, toate regulile pe care le-am incalcat mi-au adus numai amintiri placute - chiar daca pe moment au fost si citeva elemente pe care as vrea sa le evit de acum incolo. Chestia este ca nu imi pare rau si nu regret nimic, chiar daca nu paruse cea mai buna idee la momentul dat. Totusi, acum nu prea am chef sa incalc nimic. Caci sentimentul pe care il incerc este frustrarea, si anume de ce nu poate sa fie totul simplu? Raspuns : pentru ca altfel nu ar fi interesant. Da, corect, insa pina cind???? Pina cind se va intimpla ceva? Pina cind va fi momentul potrivit???? Si daca eu nu mai pot sa astept? Daca simt ca foarte degraba va fi prea tirziu? Si ma frustrez ca trebuie sa fac ceva, insa imi e frica. Imi e frica de reactsie, si imi e atit de frica incit m-a conving si pe mine insumi ca nici macar nu vreau. Ca vulpea aia care dupa ce a vazut ca nu poate ajunge la struguri, a zis ca sunt verzi si ca nu ii vrea oricum. Si da, ma prefac ca sunt bine si ca sunt relaxata si flexi. Sunt, in majoritatea timpului. Atunci cind nu ma pocneste in fatsa un gind. Si anume gindul ca miine poate fi prea tirziu. Zi de zi mi se aduc dovezi, zi de zi mi se dau semne. Desi sunt de parerea ca fiecare vede in semne exact ceea ce vrea sa vada - acest lucru in cazul meu nu se aplica, caci eu nu vreau sa cred ca miine totul va fi deja inutil, insa asa pare. Si totusi azi nu fac nimic. De ce?
Nu reactsionez cum trebuie, si stiu asta. Pentru ca da, ma ascund. Si nu de mine. Pe mine m-am gasit deja. Si nici asta nu a fost usor, sa accept anumite kestii pe care nu le-as fi crezut despre mine niciodata. Acum insa ma simt bine in pielea mea si stiu care imi sunt visele si dorintsele. Fug insa acum de altceva. Totusi ceva a ramas nerezolvat si se zbate in pieptul meu. Si stiam lucrul asta inca de mica. Stiam ca viatsa mea nu va fi ghidata de ratsiune, ci de sentimente. Sentimente, emotsii, dorintse, vise. A ramas unicul lucru neclar. Ce fac cu emotsiile mele? Acum cit am fost acasa am dat friu liber gindurilor si sentimentelor, caci stiam ca cei din jur vor intelege ce se face in interiorul meu chiar daca pentru mine nu este mereu chiar atit de clar acest lucru. Si a fost o experientsa destul de surprinzatoare. Si nu pentru ei. Ci pentru mine.
Eu niciodata nu as fi crezut ca pot fi catalogata ca "rece", insa mi-am dat seama ca asa am fost. Si doar din cauza ca sa nu sa se vada ca in interior fierb. Si e pacat ca am ajuns sa nu am incredere in oameni intr-atit de mult ca prefer sa ma inchid in mine si sa pretind ca nu sunt interesata decit sa le arat ca imi pasa si deci sa fiu vulnerabila, deschisa ca sa ma raneasca oricine. E pacat, caci nu potsi trai si vedea doar ce e rau in oameni. Si am observat schimbarea. Da, acum pot sa zic ca simt si ca pot sa ma destainui, ca pot sa fiu sincera. Insa pina acum, cind negam acest zbucium, chiar daca calmul era doar la suprafatsa, el era. Acum nu ma mai pot preface. Si voi exploda. Si nu se va intimpla atunci cind vreau. Ci deja cind nu voi mai rabda.
S-a mai intimplat odata. Si da, ma simtseam mai bine dupa. Ma simtseam libera si calma, ca marea intr-o dimineatsa senina. Insa era pustiu. Atit de gol incit nu stiam cu ce sa umplu acel spatsiu. Lipsea o parte din mine, o parte pe care incetul cu incetul am reusit sa o umplu. Insa nu a fost niciodata acelashi lucru. Dupa ce am spus "Te iubesc" si dupa ce nu mi s-a raspuns, dupa ce am pierdut orice sperantsa si orice vis, dupa ce nu ma mai simtseam in stare sa mai iubesc pe cineva, da, ma simtseam libera si independenta. Da, rideam si eram vesela intr-una. Caci nu aveam dezamagiri. Insa nu aveam nici perspectiva. Traiam cu ziua aia. Cu prezentul. Si nu era nimic in viatsa mea atit de important ca sa ma faca sa pling. Totul era efemer, totul era clar, totul era luminos. Daca nu imi placea ceva, renuntsam si gaseam altceva. Nu eram legata de nimic. Lumea era a mea si puteam face tot ce voiam cu ea.
Era poate mai bine? Teoretic? Da. Practic? Nu.
Cind imi amintesc de perioada aia, nu vreau sa trec iarashi prin ea. Insa simt ca este iarashi momentul. Si poate de data asta voi avea mai multa minte. Si voi reactsiona altfel. Atunci am plins, insa am avut puterea sa ma ridic si sa ii zimbesc a 2-a zi de parca nimic nu se intimplase.
Atunci am incercat sa il inlocuiesc. Atunci am incercat sa TE inlocuiesc. Credeam ca am reusit. Sincer. Insa in realitate, era o alta iluzie cu care ma hraneam. O iluzie care mai apoi s-a destramat si am ramas iarashi eu cu mine. Eu cu o persoana pe care nu o cunosteam, cu o persoana goala si ... rece. Credeam ca in timp mi-am revenit. Acum imi dau seama ca nu. Caci ceea ce s-a intimplat atunci si-a lasat amprenta asupra mea si acum imi este greu sa concep o alta desfasurare a lucrurilor. In memoria mea dainuieste acea seara si parca imi simt si acuma lacrimile pe obraz si intunericul din jur. Iti aud pasii care dispar undeva departe. Si iarasi ramin eu cu durerea mea. Si totusi, nu s-a terminat. Oare destinul se joaca cu noi? Exista oare asa ceva ca destin? Sau m-am tsinut eu atit de strins si am ajuns acum unde suntem, tot impreuna, insa atit de departe? Oare este vina mea? Oare nu trebuia sa ajungem aici? Sa recunosc ca am gresit? Am gresit din emotsie. Din frica. Nici macar nu din iubire. De era din iubire, mi-o iertam. Insa nu a fost asa. Si imi e sila sa ma gindesc la acele momente. Caci nu a fost corect. Insa ce a fost a fost si nu se mai poate schimba. Nici nu vreau. Este. Sunt aici. Sunt cu tine. Tu unde esti?

Another random post

There are some things in life that one needs to take in as they come. There are some things in life we need to make happen as they need some help. And there are some things in life we need to accept and stop looking for an explanation.
I have an explanation. And it does not matter for how long i have been asking the same question, it does not matter that i knew the answer all along. It does not matter as i never wanted to see it. And in my short periods of lucidity, i tried to make things better. But as i said, the periods were short, and, of course, it was all for the wrong reasons.
There are so many things that i could have handled differently, and yes, i kinda wish i had more brains back then. But no, the fact that now i am acknowledging this fact does not mean i am smarter. It just means i have somewhat woken up. Or so i seem to believe.

Random post

Cica este vesela viatsa studentului in perioada dintre examene. E vesela ea si in examene, doar ca acuma mai trebuie sa si faci ceva, pe cind in rest te poti dedica in totalitate discutsiilor fara o tema anumita cu italienii de pe hol, potsi sa iti urmaresti linistita serialele si fara nici o grija se doarme pina la orele 10-11, cind Jenny bate la usa ca sa iti faca curatsenie in camera. Acum insa este nitsel diferit, caci printre toate aceste activitatsi mai trebuie sa strecori si citeva ore bune de invatsat. Nici nu se pune problema eliminarii citorva activitatsi din program, caci toate sunt vitale pentru existentsa ta in acest camin.
Si nu este din cauza ca nu am timp. Ci din cauza ca nu mi-am stabilit foarte bine prioritatsile. Si evident ca am mereu o scuza.

24 ore

Da, am decis sa facem un experiment cu Adina, si anume sa ne schimbam cu habitatele timp de 24 ore. Acest lucru include schimbul tuturor chestiilor in afara de haine caci avem o mica discrepantsa de marime. Deci, camera, patuc, priveliste, Hugo Bob, messenger, blog. Toate. Poate o facem din cauza ca astfel ne va fi mai ushor sa invatsam pentru examenele ce se apropie, poate astfel dorim sa facem o mika skimbare in vietsile noastre, poate vrem sa fugim de anumite aspecte din viatsa noastra. Intotdeauna iarba din ograda vecinului pare mai verde, deci noi am decis sa controlam daca asa si este. Din pacate insa, prin schimbul camerelor ( ma mut in 510) nu vom putea fugi de anumite aspecte din viatsa noastra. Da, daca simtsi ca tsi-ai asternut nu chiar bine, ar fi o solutsie sa itsi schimbi patul, insa ce este al tau e pus deoparte. Si da, cred si eu in coincidentse si in lucrurile care se intimpla de la sine, si da, urasc acele chestii pe care trebuie sa le provoci, caci niciodata nu stii daca pierzi sau cistigi. Dar macar vei sti daca merita sau nu. Deci voi avea cu o problema existentsiala in minus. Din pacate, la moment toate circumstantsele sunt total contra acelei decizii pe care am luat-o, lucru care ma cam pune pe ginduri si da, sunt tentata sa renunts, pentru ca este mult mai usor sa nu fac nimic decit sa risc. Totushi, voi incerca sa trec peste cele ce imi stau in cale si le voi privi ca pe provocari si nu ca pe niste "semne" ca nu ar trebui sa o fac. Am decis. Oricum nu imi va da pace aceasta intrebare pina nu aflu raspunsul.
Eh. De ar fi atit de simplu sa fugi de tine. Sa fugi de trecut. Dar nu ai unde. Deci, capul sus. Ma gasitsi in 510, http://www.anna-mollystic-bubbles.blogspot.com/.

7 pieces of good advice for myself

1. Do not put all your eggs in one basket. You risk losing it all. Diversify. Minimize risk. But still, be careful. It is better to lose less than to lose more, but is it really necessary to lose anything in the first place? Think. Decide. Act. And all with care.

2. We do not value something till we lose it. But why do we have to wait for so long to realize that we care, that it is important, and that it is yours and you want it to be like that forever? Why don't we react when it is not too late? Because we do not have the courage to admit that we are tied to something. Because we are afraid to show we are vulnerable. Because we are stupid.

3. Keep your friends close but your enemies closer. I would opt for keeping both at the same distance. Or the friends even closer. Of course it is important to know what your enemies are up to, but you cannot live your life distrusting everyone around you and seeing every good deed as an excuse or a facade. Sometimes one needs to be an optimist and trust people, sometimes you need to forget about the enemies and concentrate on the friends. Lighten up. The world is not out the to get you. It is there to put both good and bad things your way, and it is your responsibility to deal with them both.

4. Coincidences happen very often. But when they do not, you need to make them happen. I do not know if there is such a thing as destiny, but there surely is something in this world that mocks us day by day. These are called challenges. And it matters how you get past them. You have to fight for what you want, if you really want it. If you are undecided and do not have the courage, of course things will be the same the next day. Be strong. Fight for what you want. If you lose - better luck next time. But make sure you have learnt the lesson.

5. Intuition. If your gut feeling is telling you something, you'd better believe it. If you do not, it is not a victory of mind over feeling. It is just stupidity. So many things have happened for no apparent reason. Then why is it so hard to believe that one may just know something? So trust yourself and take the chance. Maybe there is someone up there looking after you. And if you believe in yourself and in what you are doing, you are going to be good at that. And you will succeed.

6. Work and concentration. Where you come from and who you are does not matter that much when it comes to success. Success is 1% inspiration and 99% perspiration. Even if you are naturally gifted, or you are incredibly successful at something without you putting any work into it, chances are that a person with a different background will catch up to you and even become better if he or she works hard for it. So do not be lazy and start working. Stop talking about it and do it. Now.

7. Lists help. Make a list. Write everything down. Prioritize. Calm down. Relax. And start over.

Pe plaiuri mioritice

Cele 10 zile petrecute la Chisinau au trecut ca si cele de la mare - initial iti par multe, apoi pe la mijlocul sezonului te obisnuiesti, iar la final nu vrei sa pleci insa stii ca trebuie.
Drumul de la Bucuresti pina la Chisinau a fost luuuung si somnoros. Insa dat fiind faptul ca viatsa de student este foarte grea, acesta profita de fiecare shansa de a dormi. Deci cam adormita si cam ametsita, am ajuns intr-un final in Chisinau.... desigur, in Piatsa Centrala. Acolo este Gara Centrala, insa numele i se potriveste doar dupa locatsie. Piatsa Centrala este acel loc unde toata lumea vinde toate celea. Ziua de munca incepe cam pe la 4:30, cind ajung primele pasari (n.a. the early bird catches the worm) pentru a) a ocupa cel mai bun loc din piatsa agricola b) a cumpara angro si deci mai ieftin de la oamenii "producatori" de la tsara, care nu au ambitsia unui cistig ci vor doar sa ishi hraneasca famiile. Intre timp, la chioscul din colts amenajat in stil sovietic pina la orele 5 se termina vodka, pe cind ceai, capuccino si cafea mai este. Dimineatsa doar e frig, trebuie omul sa se incalzeasca, nu? Deci Piatsa Centrala nu este primul loc pe care ai vrea sa il vezi fiind recent ajuns in tsara minunilor Moldova.
In rest, in Chisinau am observat inca din primele zile acele mari schimbari ca aparitsia ceasurilor electronice in locurile strategice ( linga parlament si guvern) din capitala, aproape dublarea pretsurilor anumitor produse alimentare si vestimentare, aparitsia mai multor localuri Andy's Pizza in orash si schimbarea etichetei pe sticlele de Gura Cainarului.
In aceste zile mi-am lasat garda jos so mi-am permis sa simt. Mi-am dat friu liber emotsiilor si da, exact asa cum ma si asteptam, acestea au luat-o razna. Acum imi e greu sa mi le controlez, insa nici nu stiu daca vreau sa o fac. Prea multe emotsii strica, insa fara ele este prea pustiu. Eu, fiind extremista, optez ba pentru una, ba pentru alta. Desi am apreciat efectul adrenalinei si a endorfinelor din aceste zile, a fost totushi destul de obositor.
Primul eveniment a fost pashirea mea intr-un nou an din viatsa mea palpitanta. In dimineatsa aia aveam deja carnea murata dupa metoda mea proprie si secreta si aveam deja ora stabilita ca sa merg cu Tolik sa imi cumpar cele trebuincioase pentru acel gratar ce avea sa intruneasca 5 partsi masculine si 3 partsi feminine. Noroc de acele bratse vinjoase si acel rucsac binecuvintat a lui Tolik, astfel minutsele mele fine au fost scutite de caratul legumelor pentru acea salata ce a intrat deja in istoria petrecerilor la natura din gashka noastra.
Seara a venit cu multa veselie. Au cam obosit baietsii cind imi numarau anii ridicindu-ma cu scaunul, insa astfel shi-au cistigat bucatsica de carne si portsia de salata nesarata.
A doua zi insa, dorintsa mea de a ma odihni si de a ma satura de somn nu s-a implinit. Mi-am revazut toate rudele, ce individual si independent unul de altul mi-au urat perpetuu mire frumos si mintios. Se pare ca minte, sanatate, frumusetse, noroc, succese in toate deja am, si doar un lucru imi lipseste... Mirele. Eu le-am zimbit frumos si diplomat tuturor si nu am comentat prea mult. Treaca de la mine.
Au trecut repede zilele, si fara sa imi dau seama, m-am vazut iarashi in autocarul cu 2 etaje, in drum spre Bucuresti. La vama m-am servit din ciresele culese de verisorul meu cu multa dragoste pentru mine si ca rasplata pentru toate datsile cind l-am tsinut in bratse aparindul de nenea cel rau. Vama este un loc in care esti tsinut in picioare si te intrebi mereu daca cineva are de gind sa faca ceva in legatura cu prezentsa autocarului tau acolo. De asemenea, in vama te mira inalta specializare si lipsa de sincronizare, pentru ca diferitsi vamesi se ocupa de bagaje si respectiv pasapoarte, insa o fac la 15-30 min distantsa unul de altul, deci se lucreaza cu o ineficientsa totala. Astfel calatorii au shansa sa mai stea nitsel la coada cu bagajele dupa ei in incaperea in care sunt atacatsi fara mila de tsintsarii insetatsi de singe proaspat. Insa intr-un final am trecut de vamesii vorbaretsi ce aveau chef de taclale "Da de unde esti? Da unde te duci? Da cum merge businessu? Da ce faci in Italia?" si ne-am ascuns de picaturile mari de ploaie in autocarul populat de insectele nerushinate sus mentsionate. In spatele meu statea pesimismul intruchipat intr-o doamna tinara si blonda, care la fiecare pietricica, la fiecare hop si la fiecare sunet strain tresarea cum ca s-a stricat autobuzul. In fiecare orashel, i se taia respiratsia ca nu cumva sa ne opreasca politsia rutiera, iar cind am ajuns in Bucuresti avea frica sa nu ii ia cineva bagajele de jos.
Mai in spatele meu stateau 2 doamne vorbaretse. Insa exact cind incepuse una din ele sa povesteasca despre ginerele vecinei ce sta deja de 4 ani in Italia si recent a cumparat un apartament, un domn mai rau dispus le-a reprosat faptul ca ele ishi inshira biografia pe cind tot autobuzul tace. Si da, s-a facut liniste si astfel am cazut intr-un somn adinc din care m-am trezit amortsita si pierduta in lumea mare a Bucurestiului de dimineatsa. E drept ca am fost lasata exact in Piatsa Unirii de catre nenea shofer atit de amabil, si deci nu m-am deplasat foarte mult si nici nu am pierdut nervi in cautarea statsiei 783. Am intrat ce-i drept fara cartela pentru express spre aeroport, insa de, am zis ca imi iau de la urmatoarea statsie. Asa i-am zis si controlorului care a venit direct spre mine caci vazuse ca nu beep-uisem nimic la aparatul verde. Cu un zimbet larg s-a salutat amabil si m-a rugat in mod diplomat sa ii arat tichetul. Eu, la fel de amabil i-am zis cu tupeu ca imi iau din urmatoarea statsie, iar cind el a insistat si a concluzionat ca sunt in express fara cartela, eu am tsinut-o pe a mea si m-am uitat galesh la el cu ochii mei umflatsi de nesomn si 12 ore de leganare in autocar pe drumurile Europene ale Romaniei. M-am tsinut de cuvint si am saltat din express pina la ghiseul cu bilete, doamna de acolo avind insa prea multa grija ca eu sa nu pierd autobuzul, si deci din ceo 50 lei pe care i-am intins, m-am facut cu cartela de 7 RON si cu 53 RON rest. Astfel, teafara si neamendata, am ajuns la Aeroportul Internatsional Baneasa. Acolo am pus in functsiune pe totsi jandarmii dragutsi din apropiere pina nu am facut rost de o cartela telefonica si de un telefon public functsional, totul pentru a-l auzi pe taica-meu cum ma expediaza in 10 secunde. "Ai ajuns bine?" "Da." "Drum bun! " beeeep........ Mai mult a durat sa formez numarul lui de Orange cu tot cu prefix. Dar asta e, vorba lunga, saracia omului si bogatsia Romtelecom.
Aeroportul Baneasa este foarte mic. Sala de asteptare este amuzanta prin multitudinea de natsionalitatsi pe care o intruneste si prin cantitatea redusa a scaunelor. Daca ai noroc si ai ochit vreun scaun exact cind s-a anuntsat inceprerea check-in pentru vreun zbor, esti norocos. In Romania, lumea se priecepe foarte bine la a se aranja la coada diforma si a se impinge cind in realitate tot in aceeashi linie de control a pasapoartelor ajungi, cu aceeashi functsionari dragutsi (nu am ce comenta despre functsionarii romani. Au fost toti foarte dragutsi si de treaba, spre mirarea mea). Pina la urma ajungi in acelashi avion. Nu, tu trebuie sa stai la coada si sa te impingi acolo ca la piatsa. Aceeashi nemultsumire a vociferate-o si cetatseanul olandez cu care am legat un mic capat de vorba. Insa asta e, asa suntem invatsatsi, sa trecem unu peste altul, literalmente.
In avionul in care intr-un final foarte luuuung am ajuns mi-am permis sa ignor prezentsa doamnei de alturi ce avea frica de avion. Si nu am facut-o din rautate… ci din cauza ca am adormit. Ma si visam pe alte tarimuri cu alte persoane in jur, iar pe copilul ce saracul a plins tot zborul nici nu l-am auzit. Straniu a fost doar un mic moment – de ce din senin au inceput a ma durea urechile. Si astfel am revenit la realitate. Bergamo. Italia. Milano.

11 concepte intelepte

Citeva vorbe romanesti s-au dovedit foaaaarte adevarate in aceste zile petrecute pe tarimuri mioritice. Altele m-au pus pe ginduri.

1. Unde nu-i cap, vai de picioare. ( cintat ) "Mintea este o avere mare, ce n-a fost si nici nu este data tututor... "

2. Unde saracia intra pe usa, dragostea iese pe fereastra. Banul este ochiul dracului. Si nu conteaza valuta.

3. Interesul poarta fesul. Mai bine te amagesc eu pe tine decit sa risc sa ma amagesti tu pe mine. Fiecare supravietsuieste cum poate.

4. Daca dragoste nu e, nimic nu e. Oare este dragostea deajuns ?

5. Cine sapa groapa altuia, cade singur in ea. Cel mai sigur e sa sapi mai multe gropi. Asa tu cazi in una, da tot mai cade cineva si in a ta. Macar sa stii ca nu esti singur.

6. Arata-mi cine sunt prietenii tai ca sa iti spun cine esti. Cine se aseamana se aduna.

7. Tsine-tsi prietenii aproape insa dushmanii si mai aproape. La 2 m daca e posibil.

9. Cine fura azi un ou, miine va fura un bou. Lupul parul ishi schimba, da naravul ba. Nici macar in tine nu potsi avea incredere oarba, darmite in alta persoana.

10. Cine se scoala mai dimineatsa, mai departe ajunge. Da, are shansa sa lucreze din greu mai multe ore.

11. Dulce-i vinul, duuulce-i vinul ......