1 iunie retrospectiva

M-am trezit la o ora matinala - caci ca si orice alta fata de pe Terra, inainte de un mare eveniment social, aveam nevoie de cel putsin 2 ore petrecute in fatsa oglinzii pentru a ma declara multsumita de cum arat. Deshi globul meu ocular demonstra in culori vii calitatea inferioara a somnului din zilele precedente, nu am lasat acest lucru sa imi umbreasca privirea si am decis ca si fara Red Bull sau alte energizante voi fi vesela si ma voi distra la maximum in acea zi. Zis si facut. Desigur ca nu s-a putut fara peripetsii, anume in acea dimineatsa parul imi era mai neascultator ca deobicei, anume atunci nu stiam unde imi sunt lucrurile si desigur ca in graba mea am uitat acasa 2 lucruri strategice in acea zi, si anume felicitarea pe care o adusesem tocmai din tsara capitalista Italia si foitsa cu discursul meu la nunta pe care il pregatisem sirguincios intr-una din zilele precedente cind stateam la coada intr-o institutsie publica.Desigur, din discursul meu nu a mai avut loc caci eram prea emotsionata, insa pina la urma am spus ceea ce am avut de spus intre 4 ochi.

Cit nu ar fi fost de straniu, mireasa era gata la ora in care ne-am apropiat noi, cele 3 fete cucuiete ce petrecusera acea dimineatsa cu emotsii similare ale miresei. Mirele era la poarta, imbracat la 4 ace si cu un buchet ce se incapatsina si nu voia sa ii stea prins la piept si gata. Tsinea de asemenea in miini buchetul miresei – avea o infatsishare foarte serioasa si nobila, insa se vedea ca face un efort pentru asta :)

Mireasa a fost scoasa din casa contra unei sume in lei moldovenesti si a unei promisiuni de iubire si grija. Erau ambii atit de frumosi incit cei mai emotivi din noi au simtsit ca nu va trece acea seara fara lacrimi. Insa ne-am abtsinut si rapid ne-am repartizat in vehicole motorizate pentru a ii insoti pe miri in parcul Dendrarium din Municipiul Chisinau. Dupa ce a fost achitata taxa de 250 lei pentru a putea imortaliza acele momente in aparatele digitale ale fotografilor plictisitsi, am fost cu totsii martori la aparitsia sutelor de poze ale viitoarei familii. E drept ca era foarte cald iar cum culoarea neagra este cea clasica si cea mai potrivita pentru ceremonii, majoritatea alaiului se cam prajea, insa am fost cumintsi si am facut poze care speram ca sunt frumoase. De ce avem dubii? Pentru ca omul cu aparatul de fotografiat avea o viziune nitsel stranie si diferita, deci am facut poze de grup dansind in hora prin iarba si sarind in sus, tsipind “ iriski” si “ sisiki”. Mirele striga cel mai tare si toata lumea ridea. Baietsii erau mai dispusi sa faca poze amuzante, insa cind a venit vremea fetelor, nimeni nu atragea atentsie la ce spunea fotograful, nimeni nu striga nimic caci eram prea ocupate pozind.

Deci, totul fiind inca dupa program, ne-am imbarcat in mashini si am luat-o spre Oficiul starii civile al municipiului chisinau. Din 1999, cind am fost ulima oara acolo, s-au facut multe skimbari, si nu pot spune ca de bine. Era totul cu mult prea strimt si ingust, lucru care s-a simtsit chiar daca nu era foarte multa lume. Totul mergea ca pe roate, mirii erau atractsia principala insa erau tratati ca niste figuri de ceara, caci stateau pe loc si toata lumea facea poze cu ei incontinuu. Flashh ! Next !Flash! Next !

Ceremonia a fost frumoasa. Scurta, insa frumoasa. Fara prea mari incidente, li s-a urat fragezimea primaverii, caldura verii, bogatsia toamnei si puritatea iernii, iar ca peste ani si ani sa se vada inconjurati de multi copii si stranepoti. Rapid si eficient. Am trecut mai apoi in sala de banchete, unde la fel era prea putsin loc pentru a felicita mirii intr-o maniera gratsioasa, asa ca toata lumea ce dorea sa treaca pe la tinerii casatoritsi trebuia sa se inbulzeasca. Iarasi, rapid, caci mai trebuia sa ajungem si la cununie, insa in graba noastra si crezind ca emotsiile fac ca timpul sa treaca atit de incet, am reushit sa trecem si pe la Monumentul lui Stefan cel Mare din centrul capitalei, unde mirii au depus flori si au facut o poza pentru eternitate. E drept ca era exact ziua de 1 iunie in centru numa nunta noastra nu ajungea, insa traditsia e traditsie, ca doar nu te potsi casatori fara sa depui flori la legendarul domnitor al Moldovei, nu?

La biserica sf. Dumitru am ajuns exact la timp, insa din cauza ca miresele precedente nu fusesera la fel de punctuale, am fost nevoiti sa asteptam vreo jumatate de ora, insa acest lucru i-a permis miresei sa mai stea jos nitsel. Papusa papusa, insa si ea este om si oboseste. Cununia a fost plina de glume asa cum este mereu cind vine vorba de parintele Pavel, lucru care ii face pe miri sa mai scape de emotsii in acele momente cind chiar nu stiu care este ritualul, de cite ori trebuie sa iti faci semnul crucii si ce anume sa saruti in afara de mireasa si cind sa o faci. Afara ii astepta o surpriza, si anume doi porumbei aveau sa fie eliberatsi spre cer de catre proaspetsii casatoritsi, insa dupa ce au fost invatsatsi cum sa ii tsina si cum sa faca, Columba palumbus x 2 nu voiau sa zboare din palmele celor doi, pina cind cel ce era evident mascul a decis sa isi ghideze porumbitsa spre casa, de unde neaparat aveau sa ajunga in miinile altor tineri casatoritsi contra sumei de 100 lei.

Fiindca toata lumea s-a miscat in temp rapid si deci avind o ora la dispozitsie, am tras o fuga pina in celalalt capat al orasului pentru a imbuca ceva si pentru ca mireasa, ca si oricare mireasa, nu este multsumita de machiajul sau si deci voia sa se rearanjeze. De asememenea am profitat de acest prilej si am inlaturat de pe rokia miresei petele de ceara prin metoda cunoscuta din batrini ziar+fier fierbine, si apoi in aceeashi graba am sters-o la restaurant, bukshitsi intr-o masina vreo 6 oameni. 6 oameni + rokia miresei.

Tineretul fusese foarte punctual, insa nimeni nu s-a plins de intirzierea mirilor caci de, este totusi ziua lor. De acolo totul a mers ca pe roate, ca la o nunta moldoveneasca la care se danseaza si se chiuie pentru ca sa simtsi si a 2-a zis ca ai petrecut bine. O nunta la care se ureaza lucruri frumoase si se plinge cu lacrimi curate. O nunta la care se rupe colacul miresei pentru ca bucatsile in care se rupe sa arate cine este stapin in casa - aici partsile au fost egale, desi dispute cum ca cineva ar fi cauzat ruperea colacului atotstiutor in anume acel mod. au existat A fost o nunta la care mirii in final s-au gasit in cel mai direct fel posibil legatsi unul de altul cu prosoape si alte lucruri casnice. O nunta la care se maninca tort caci cineva se pozitsioneaza strategic linga deliciul culinar . Nunta de la care se pleaca pe la orele 3 dimineatsa cu un zimbet pe buze si cu urari de bine. Casa de piatra !