Thursday, January 31, 2008

Music is what feelings sound like



Milan, Bocconi, Aula Magna - Schumann... In order to relax and become part of a world long forgotten, a different reality where one can be himself, where there is no need for words, where it is peaceful and yet tumultous.... I was in one place and yet in many, i was there, and yet somewhere else. With so many people around, and yet alone. I was me, and yet different. Listening, i felt myself slip away into my own dreams, i saw people, i saw places, i saw smiles and i saw frowns... I found answers to questions and asked some new ones, in and out of reverie...
It is a foggy night with no one around.... What will tomorrow bring?


http://www.youtube.com/watch?v=L05moolhSb4



Robert Alexander Schuman (1810 - 1856 ) was a German Composer, aesthete and influential music critic. He is one of the most famous Romantic composers of the 19th century. He had hoped to pursue a career as a virtuoso pianist, having been assured by his teacher that he could become the finest pianist in Europe after only a few years of study with him. However, a hand injury prevented those hopes from being realized, and he decided to focus his musical energies on composition.

Where is the Exit?


Claustrophobia creating situations make u search a way out, which is probably not the best way to deal with a problem, but it is the fastest and the easiest... Denial makes all seem fine on the surface... but does everything go away?

The road less traveled is less traveled for a reason... but when u get so stubborn and decide to take it anyway, coz it could take u somewhere where noone has ever been before, you sometimes realize that some things cannot be discovered, some things cannot be found, and some things cannot be accomplished... not even through hard work and perseverance....

Ce, unde, cum ?

Dimineatsa ma trezesc cu un sunet ciudat de care imi dau seama abia dupa ce incepe a suna melodia telefonului inca o data... deskid okii, nu e soare nici azi, insa exista sperantsa sa iasa. e o zi ca oricare alta, cu nori, cu ceatsa, cu zgomot de tramvaie, cu motociclete shi cu sunetul alarmei din camera vecina... Nu se aude muzika rock - Giuseppe nu e, a plecat ieri acasa pe 10 zile.... ca shi de altfel jumatate din studentsi.
Ma trezesc alene, e tyrziu insa imi permisesem sa dorm mai mult dat fiind faptul ca ieri am sarbatorit finisarea examenelor la OldFashion, international week - USA... in proces am scapat de toate gyndurile negre insa am obtsinut pe haine shi in par miros de tsigara, pe care il suport numai de la anumite persoane, dintre care una Giuseppe mentsionat mai sus, in fatsa caruia insa nu scap nici o ocazie sa zik ca " il fumo uccide "
Viatsa unui student la Bocconi dupa ce a finisat examenele shi asteapta cu nerabdare rezultatele decurge linistit, fara stres shi mari probleme... dimineatsa vine pulitszie daca seara nu a fost afishata pe usa ta o foitsa cu cuvintele ce te lasa sa dormi neintrerupt pina la amiaza in ziua urmatoare " no riasetto, grazie.. "... pentru a adauga credibilitate, se adaoga inca un biletsel " yes, i am sure ! ".... pe la 12-13 vine shi foamea shi deci infloreste gyndul de a pleca la mensa - lokul in care se aduna totsi cei flamynzi pentru a impartsi mika bucurie a vietsii - a impartsi e spus metaforik, mincarea nu se imparte, se imparte numa bucuria ;)
Financial Times, oare ce se mai intimpla in lume? Frauda de milioane la Societe Generale, comentarii asupra activitatsilor lui Bush in calitate de preshedinte, planuri de constructsii, omogenizarea politicilor Bancilor, minimizarea tarifelor roaming in spatsiul UE.... Retsete de succes, oameni realizatsi, shi prognoza meteo ;)
De ar fi ushor, ar face-o totsi. Obstacolele sunt ceea ce vede omul cind ishi ia okii de la scopul sau.... Important e ca in the meanwhile, sa nu uitam sa fim oameni.

la inceput a fost cuvyntul....

La 31 ianuarie, ultima zi a penultimei luni de iarna, am decis sa creez acest blog pentru a face hard-disk copy momentelor pastrate altfel doar in cripta amintirilor...

Blogul meu, care esti pe net, fie acesta Template-ul tau , precum online asa si in offline... Cuvintele mele, ce vor aparea in progresie artimetica, pastreazami-le cu drag, iarta-mi vorbaraia shi gyndurile repetitive precum eu mi le iert deja toata viatsa, shi nu ma duce pe mine in tacere, amin !