Cu totii am stat cu ochii atsintitsi asupra antenei 3, post de televiziune roman unde se difuzau imagini live din Chisinau si unde se faceau comentarii veridice asupra celor intimplate. Cu totii am deskis rind pe rind acele link-uri pe care tot noi le punem in status-uri pe Facebook. Cu totsii ne-am indignat cind unimedia.md a cedat, si apoi tot noi am descoperit unimedia.info. Cu totii am suferit pentru fiecare piatra aruncata in cladirea presedintsiei, o cladire a carei unic pacat a fost sa ii ofere ospitalitate presedintelui ales in 2005 tot prin fraudarea voturilor. Cu totii am devenit palizi la fatsa cind am vazut ploaia de documente oficiale, cu totsii ne-am intrebat cum au ajuns atit de repede baietsii aia pe parlament, cu totii am vrut sa stim cine totusi a aruncat prima piatra si, cel mai important, de unde a luat-o.... Am stat si eu si am implorat politsia sa nu lase oamenii sa fure tot ce gasesc in cladire, am strigat si eu la pompieri sa stinga focul din cladirea frumoasa a parlamentului. Imi era rusine si teama sa ma uit la cele intimplate. Ma temeam pentru prietenii si familia mea, ma durea pentru tsara mea. Caci cit de saraca nu ar fi, cit de cenzurata si de asuprita, ramine a fi tsara mea pe care o admir anume prin oamenii ei. Si cind zik de oameni, nu am in vedere acele persoane inculte si agramate care nu pot lega 2 cuvinte. Nu vorbesc de acei oameni ce nu au valori si se vind la cu 1 leu kilogramul. Cind zic "oameni", vorbesc despre acele persoane ce duc mai departe in lume faima tsarii. Caci noi, cu resurse limitate am ajuns sa ocupam posturi inalte in companii prestigioase. Noi, comunisti fiind, mereu sub cenzura si cu libertati minime, am reusit sa fim cunoscuti in lumea intreaga. Noi, invatati de acei profesori care au salarii mizere, noi, cei care nu avem acces la informatsiile de care au parte persoanele din altre tsari. Noua ne e frica sa vorbim, si deci ascultam. Invatam. Da, tsara nu ne poate oferi un loc de munca decent si un trai indestulat. Mintsi stralucite pleaca pentru a servi altor natiuni. Ma bucura insa faptul ca nu se uita de tsara. Ma bucur ca nu uitam de drapel si nu uitam de unde venim. Glumim noi ca Moldova ne este oficiu central, pe cind suntem peste tot in lume. Este realitatea cruda, insa Moldova ne este casa. Caci in Moldova ne sunt ingropati stramosii. In Moldova a luptat Stefan cel Mare. In Moldova am crescut, datorita Moldovei suntem cine suntem.
Eram peste tot si niciunde in acelasi timp. Insa odata cu aceste revolte am ajuns in vizorul presei internationale, deci in sfirsit adevarul a iesit la iveala. Pina si Romania, o tsara atit de apropitata de noi din punct de vedere cultural si lingvistic era dezinformata cu privire la atmosfera in Moldova. Romanul de rind era convins ca noi suntem o natiune de comunisti - caci prin inactiunea noastra demonstram indiferentsa, prin tacerea de care dadeam dovada ne acceptam soarta de fiecare data cind presedintele nostru "ales prin metode democratice" dadea cu bita-n balta si anuntsa "implicarea romaniei in chestiunile interne ale Moldovei". Acum
insa se stie pentru ce luptam. Acum se stie ce valori avem. Acum suntem in sfirsit ascultati. E prea tirziu sa ne oprim, acum nici nu o putem face. Caci da, avem o obligatsie morala fatsa de copii nostri pe care nu vrem sa ii vedem fara parintsi si rude, asa cum am crescut noi. Este o obligatsie pentru fratsii nostri, care poate nu vor mai fi nevoiti sa plece peste hotare pentru a studia, ci care o vor face din dorintsa. Trebuie sa o facem pentru parintsii nostri care au luptat o viatsa intreaga ca sa ne ofere un trai decent. Trebuie sa o facem pentru noi. Pentru ca da, noi suntem cei ce ne scriem istoria. Aceeasi istorie a carei victime am fost. Noi, aceasta bucatsica de pamint, acel colts de rai, noi am fost mereu un fel de mar al discordiei, iar toate cuceririle si dezmembrarile nu au putut insa sa ne dezbine familiile si sa ne ucida valorile. Prin deportari si prin alte bariere se incerca uciderea in masa a intelectului moldovean. Un exemplu este inventarea unei noi limbi, sau fortsarea studiilor in limba rusa. Se planifica o scadere in randamentul studentsilor moldoveni din cauza necunoasterii limbii la nivel inalt. Surpriza insa, acele timpuri, cu toate greutatsile sale, au dat nastere unor mintsi luminate si a unor intelecte ce stralucesc si acum in stiintsa si in arte. Da, suntem puternici. Da, avem valori. Da, avem principii. Iarasi, nu vorbesc de acele lepadaturi ce ishi construiesc viitor in alcool, in violentsa si in prostie. Acestia au fost, sunt si vor fi. Eu vorbesc de mine, de tine, de familiile si de prietenii nostri. De aceea sper. Nu am incredere in ajutorul de peste hotare, caci nu prezentam interes suficient pentru nimeni. Pentru un petic mic de pamint nu va risca nimeni un conflict cu Rusia cea datatoare de gaz. Am incredere doar in noi. In cei ce ies in centru si scandeaza pentru liberate. In cei ce faciliteaza diseminarea informatsiilor. Am incredere in cei ce organizeaza miscari de solidaritate in toate capitalele lumii. Am incredere si cred.
