Sunday, October 26, 2008

Il Kebab

Ziua a inceput desigur ca si oricare alta zi de duminika - cu moleseala si cu lenea caracteristica acestei zile, o zi sfinta, cum zic eu, cind se poate de dormit cit voieste inima unui individ. Eu insa nu mi-am permis nici azi acest lux pentru ca ziua e prea scurta pentru a o pierde dormind, si desi randamentul meu este scazut pe parcursul a celorlalte ore ce sunt treaza, prefer sa fie asa decit sa nu imi ajunga timp pentru diversele mele ocupatsii si activitatsi. Azi am cistigat si o ora in plus - insa aceasta a zburat nesimtsita si nefiind investita intr-o activitate cu rod imediat, ci fiind mai degraba pe termen de la mediu la lung. Totusi, in marea de lucruri ce se voiau azi facute, doar vreo jumatate au fost duse pina la capat, si da, sunt de acord, este pacat de minunata carte ce zace la mine pe masa neatinsa....
Deoarece in cadrul ultimei intilniri a managementului corabiei s-a decis continuarea activitatsii companiei si deci intreprinderea unor noi pashi spre cresterea satisfactsiei persoanale si gustative ale participantsilor, in acest weekend, la sugestia paturii mici s-a organizat o noua shedintsa de "am venit, am mincat am plecat". De data aceasta insa invitatsia oficiala a survenit din partea unui alt membru al conducerii, iar detaliile au fost puse la punct extrem de rapid - adica mai rapid decit se astepta lower managementu, adica eu. Si deci azi, cind eram in plina lene de afla misterele adinci ale statisticii, am pornit spre Kramer,bucataria caruia se pare ca o populez deja si eu si alte persoane cu o regularitate de 1 data pe saptamina.
Astazi managementul proiectului era in plina actsiune la poposirea la locul faptei a asistentsilor. Deshi partsile componente ale produsului finit ( adica a kebab-ului) erau deja preparate si majoritatea detaliilor erau puse la punct, procesul de productsie a mai intirziat nitsel din cauza unor factori exogeni, pina la urma insa, totul a decurs conform planului iar rezultatele au fost apreciate ca fiind la cel mai inalt nivel. Cu totsii am savurat acel prinz satsios si am si discutat cauzele crizei financiare din lume - cineva discuta, cineva rontsaia cartofi prajitsi iar cineva era dusa dusa dusa in cu totul alta lume - insa hai sa nu aratam cu degetu care sh cine era, ca nu e frumos :))))
Concluzia generala la care a ajuns top managementul in timpul asteptarii tram-ului la statsie este ca traditsia noastra este una ce merita sa fie continuata, si deci a promis ca de data aceasta managementu va gasi el propuneri si sugestii pentru intilnirea viitoare. Desi cred ca din cauza unor factori ca examenele, shedintsa va fi aminata nitsel, intentsia ramine in picioare si deci beneficiarii ishi pastreaza dorintsa de a participa la proiect.
Multsumesc inca o data gazdelor si sa va fie de bine !

Scrisori de la naftalina

3 MARTIE 2008




Nostalgie.... au fost momente frumoase. Da, zbuciumate, da, dureroase, da, tristetse.... insa iubeam shi ma simtseam vie. Prin orice zimbet, orice privire, orice atingere, orice cuvint....

[2006]

"
Am trecut prin multe impreuna. Prin destule. De aia suntem cum suntem. Si ma bucur ca e asa cum este. Nu e mereu totul perfect, pentru ca asa ceva nu exista... insa e bine. Ne iertam, ne iubim...."

............................................................................................................

Esti departe, esti aproape, unde esti? De ce esti, cum esti? Cum te simti, ce crezi, ce faci, la ce te gyndesti? Ce visezi? Ce speri? Ce astepti de la viitor? Cum te vezi in 5 ani? Ce vei face in ziua de azi? Dar myine? Ce ai facut ieri? Cu cine ai fost? Cine sunt persoanele care sunt linga tine? Ce vorbitsi? Cum te simtsi cu ei? Cum e viatsa ta? Cine esti?

Nu stiu ce sa fac... astept... tot astept shi astept.. deja mult timp astept.... ce o sa fie, nu sthiu.... ce este, nu stiu... ce vreau.. ce vreau? Te vreau pe tine? Cred ca da... insa.... vom putea fi fericitsi? poate nu, din cauza mea, din cauza ta... nu se shtie ce va fi...
tu nu te gyndesti la mine... eu nu ma gyndesc la tine... tu esti rece, eu sunt rece... shi totush ne iubim.... cit timp inainte, insa? Cit o sa mai dureze? Nu vreau sa te pierd...shi totush cred ca e ceva ce trebuie sa se intimple. Trebuie sa renunts la tine.... trebuie sa renunts la unicul lucru care imi face inima sa bata frenetic... sa renunts la ideea de a visa la tine... deshi nu te cunosc. Deshi nu shtiu cine esti. Insa vreau sa te gasesc. Shi vreau sa itsi arat si cum sunt eu... vreau... vreau.

Trebuie sa te uit... nu vreau sa ma uits.... nu trebuie sa fiu cu tine... vreau sa fii cu mine....

E frig... imi e rau... imi e trist.... vreau sa visez... insa dimineatsa, totul dispare... unde esti? "


Da, sunt eu cea din trecut.

Saturday, October 25, 2008

Un prieten adevarat

13 FEBRUARIE 2008

Era 14 februarie... anul nu il mai tsin minte. A intrat in casa cu un zymbet senin shi larg. Era asa cum il stiam dintotdeauna - galagios, vesel, mereu pus pe glume, mereu deschis, sincer, intelegator. Cu el am petrecut momente de neuitat. Shtia mereu cum sa ma faca sa zymbesc cind imi era trist, shtia mereu cum sa ma faca sa pling ca sa ma eliberez de tot ce e rau... Imi arata cum sa fiu optimista. Mi-a spus mereu adevarul, insa venind de la el, adevarul nu imi facea rau niciodata. M-a inteles chiar shi cind singura nu ma intelegeam pe mine, m-a ajutat cind insistam ca sunt bine shi ca nu am nevoie de nimeni shi nimic. Nu a acceptat niciodata un refuz, nu mi-a zis niciodata "nu". Nu m-a judecat niciodata chiar daca de multe ori nu eram corecta. Si pentru tot ce mi-a oferit ii multsumesc.


Cine ghiceste despre cine era vorba? Indiciu : a intrat numa odata pe pagina mea si a zis "off rox, ce mult mai vorbesti...." :))))

Friday, October 24, 2008

Ore


21 OCTOMBRIE 2008

Am intrat si eu in obisnuintsa si in rutina. Dimineatsa stiu foarte bine ce trebuie sa fac si cit timp imi ia fiecare activitate banala. Nu mai trec orele pe linga mine ca eu sa ma trezesc de exemplu din reverie la orele 11-12. Nu, petrec constient fiecare minut, fiecare ora este petrecuta la maximum iar pierderile de timp sunt minimizate. Desigur, acestea mai survin din cind in cind, insa remuscarile pe care le incerc dupa astfel de momente ma fac sa le evit in viitor, deci sa caut noi si noi tehnici de crestere a raportului calitate/cantitate a celor 24 de ore din zi. Desigur, la moment caut echilibrul intre somn si cantitatea de cafea bauta, insa sper ca si aceasta problema de eficientizare isi are solutsia sa care nu va intirzia sa apara.

Astazi mi s-a oprit ceasul la ora fixa.

Wednesday, October 22, 2008

Unpublished

Am neglijat nitsel aceasta pagina din lipsa de resurse de timp. Desi am tentatsia sa imi inshir gindurile online, desi ma trage la acest proces de creatsie ce imi lasa un sentiment de satisfactsie, dupa citeva momente apare mereu altceva ce necesita atentsia mea si deci apas frumushel CTRL+D si creez un draft, cu ideea sa ma intorc mai tirziu la cele incepute... Asa am facut si astazi, insa cind m-am uitat in trecut cite asa ciorne am, mi-am dat seama ca bine a zis cel ce a zis ca daca ai inceput ceva, trebuie sa o duci pina la capat.... Iata asa m-am trezit cu citeva zeci de articole nepublicate, depre care la moment credeam ca sunt imperfecte... acum insa le citesc vad cit de bine redau realitatea traita de mine.

Acum le public asa cum au iesit de sub tastatura mea, fara nici o schimbare- in afara de font-ul italic :))))

Incep cu post-ul de azi. Tot un draft.

22 OCTOMBRIE 2008

Am un vis. Si este foarte simplu. Sunt eu, in multsime, si ma plimb cu ciinele meu. Eu, o persoana care pina acum nu eram iubitoare de canini. Nici un alt element nu este prezent, nu se vede nimic alceva din statutul meu personal sau profesional. Sunt doar eu, calma, si ma plimb cu ciinele meu prin parc. Simplu insa in acelasi timp atit de frumos.....



Cuvintele de mai jos m-au emotsionat. Cred ca atunci le-am simtsit din plin. Acum insa este doar o amintire vaga...

21 APRILIE 2008

...si ploua afara neincetat
de parca norii vor sa-tsi spuna
sa plingi din suflet si curat
iar noaptea sa vezi iarashi luna....
bate vintul cu putere
dar nu aud, e liniste in jur
iar ca sa imi alin a mea durere
ma uit in sus la cerul sur...



To be continued

Sunday, October 19, 2008

La blinele

Repejor si fara prea mare introducere sau preludiu, ieri dimineatsa am primit o invitatsie subtila sa vin la ajutat(adica la facut) blinele. Eu, desigur, cea care acasa doar impusa de cineva pun mina pe tigaie, am zis ca ok, fac o vizita la caminul cel mai indepartat pentru a-mi perfectsiona calitatsile culinare si pentru a mai socializa un pic - ambele fiind activitatsi pe care le neglijez intens de cind am poposit pe tarim italian.
Am ajuns la Kramer in timp util, bucurindu-ma de o calatorie cu bilet in tramvaiul nr 9, unde m-am lasat dusa departe in ginduri urmarind casele ce toate seamana intre ele si strazile pustii de simbata seara. In bucataria de la subsol am ajuns exact la inceputul comitetului unde la ordinea serii era discutsia procesului de preparare a blinelelor. Dupa multe discutsii si propuneri din partea tuturor celor prezentsi, muncitorul de baza a dat din cap zimbind si pina la urma a facut asa cum a gasit el de cuviintsa - a amestecat laptele cu ouale si cu zaharul intr-un vas, faina si bicarbonatul de sodiu si sarea in altul, si apoi le-a intilnit pe toate intr-un al treilea. Procesul de amestecare a fost unul anevoios, insa prin insistentsa, putere si determinare am reusit sa omogeninzez acea masa galbuie, si, contrar parerii spectatorilor, eu eram sigura ca exact asa trebuia sa arate aluatul. Asa ca am pregatit sirguincios locul de munca, si la treaba ! Procesul de turnare a aluatului in tigaie s-a dovedit insa a fi unul destul de anevoios, de aceea unele rezultate erau mutante, insa eu, fiind doar simplu executant (in teorie) am lasat responsabilitatea erorilor managementului corabiei :))), acelor persoane ce supravegheau de la o distantsa sigura intregul proces.
Prima incercare este intotdeauna nereusita, insa asistentsii au avut grija sa dispara toate urmele acesteia - deci in 2 timpi si 3 miscari cele 3 blinele mici, contorsionate, nitsel arse si aproape fara gust au disparut imediat din farfurie in gurile celor 3 spectatori. Urmatoarele rezultate au fost mai imbucuratoare pentru stomace pentru ca aveau marime impresionanta - s-au facut notitse si s-a revizuit iarasi procesul de preparare. Din cauza lipsei uneltelor potrivite s-a modificat nitsel tehnologia de productsie, iar in urma acestei schimbari ulterioare, muncitorul, spectatorii si managementul cautau deja similitudini ale blinelelor cu tsarile lumii - la un moment dat aveam prezenta in tigaie Moldova - fara transnistria :) Muncitorul zicea ca se vedea si nitsel America de Sud, insa aici s-a demonstrat teoria potrivit careia geografia nu este punktul meu forte :) Intre timp au mai aparut forme ca inima, rinichi, creier cu circumvolutsiuni etc - date prezentate de cei ce au studiat sirguincios biologia la liceu. Cei ce au dat BAC-ul la chimie nu s-au lasat nici ei mai prejos, discutind aprins care ar fi formula chimica a bicarbonatului de sodiu (NaHCO3 apropo) si cam cu ce ar putea el interactsiona. :)
Pina la urma insa, intre atitsia expertsi, manageri, spectatori si muncitori de baza, ultimele blinele au iesit standard, deci productsia a fost acceptata si trimisa pe masa impreuna cu produsele ei complementare - dulceatsa, laptele, ceaiul si, desigur, berea si voia buna. :)
Dupa consumarea produsului finit, cu organele digestive saturate, discutsia s-a axat desigur in jurul cauzelor survenirii erorilor in procesul tehnologic si deci s-au luat decizii vitale privitor la pasii ce vor fi intreprinsi in viitor pentru a evita astfel de greseli. Muncitorul a scapat insa cu basma curata si shi-a mentsinut postul :)) Pina la urma, managementul corabiei s-a declarat multsumit de rezultate, blinelele au fost gustoase iar muncitorul a fost remunerat cu un pahar cu lapte si cu o seara placuta.
Multsumesc!

Echilibru

Echilibru in ceea ce faci si ceea ce simtsi, intre ceea ce trebuie sa fii si ceea ce esti, intre necesitatsi si dorintse, intre drepturi si obligatsii. Echilibru intre sentimente si ratsiune, echilibru intre durere si fericire, intre munca si odihna, intre activitate si lene. Echilibru intre umor si seriozitate, intre aluzii si remarci directe. Echilibru intre subtilitate si curaj, intre adevar si minciuna - echilibru intre sinceritate si prefacatorie, intre rabdare si actsiune. Echilibru intre inceput si sfirsit. Intre aminare si decizie. Echilibru in refuz si accept. Intre bine si rau, intre frumos si ordinar.
Echilibru intre persoana ta si lumea inconjuratoare. Asta cautam. Asta gasesc incetul cu incetul, zi de zi....

Saturday, October 18, 2008

Metafore

Problema.
Vasilica si Petrica sunt fratsi. Ei au doua mashinutse - una rosie si una albastra.
Ambele masinutse sunt la fel de bune, insa lui Vasilica ii place mai mult masinutsa rosie, deci se joaca numai cu ea. Cind a inceput insa Petrica sa se joace cu masinutsa albastra, Vasilica a observat ca aceasta avea rotsile mai mari si ca mergea mult mai bine. Parca mai inainte nu era atit de frumoasa masinutsa albastra, si nici nu tsinea el minte ca i se invirte si volanul... Si capota se deschide, si uite, are si imitatsie de motor. Se uita apoi si la masinutsa din mina lui si nu ii mai place.
"Petrica, hai sa ne schimbam cu masinutsele", zice el.

Intrebare : Cit timp se va juca Vasilica cu masinutsa albastra? Argumentati raspunsul.

Wednesday, October 15, 2008

Neclar (II)

Am observat, si nu doar odata, ca zicala "cine cauta gaseste" este de mai multe ori eronata decit corecta. Atunci cind cautsi ceva cu indirjire, ai in fatsa ta o imagine bine stabilita si ai impresia ca stii exact ce si unde cautsi - insa in proces te concentrezi la lucruri gresite si potsi trece cu privirea unele aspecte extrem de importante. Concluzia mea nu este insa sa nu mai cautam - ci doar sa o facem cu foarte mare atentsie. Sa nu uitam ca trebuie sa avem grija ce ne dorim, caci dorintsele odata si odata devin realitate. Mai devreme sau mai tirziu, visele se implinesc, iar noi avem datoria de a ne bucura de fiecare moment si de a pretsui fiecare clipa de fericire, fie ea si incompleta....

Neclar

Citeodata este bine sa lasi lucrurile sa mearga de la sine, caci tu, nestiind foarte bine de ce se joaca uneori viatsa cu tine intr-un mod atit de dur, ai putea sa faci anumite gresheli ireversibile, in cazul dat "non-creative" si mai degraba stupide. Cred totusi ca tot ce se face se face spre bine, chiar daca este foarte greu uneori sa acceptsi anumite lucruri si sa treci peste acele evenimente dupa care vrei sa faci uz de terapia anti-stres. ----------------->
Exista situatsii in care sa fii responsabil inseamna sa iei o decizie, alteori insa, trebuie sa o eviti pe cit de mult posibil pentru ca timpul ishi are si el efectul sau asupra anumitor probleme. Si nu, in cazul dat aminarea solutsiei nu este calea cea mai usoara, pentru ca te maninca zi de zi statutul de problema deschisa - in aceste cazuri se bea cafea cu lapte condensat si se relaxeaza sub cintecele demult uitate a The Killers si 3 Doors Down.
Stiu ca imi pun aceasta problema in mod gresit. Stiu ca nu am o abordare corecta si deci ma chinui sa gasesc acel echilibru intre linistea sufleteasca si bunastarea inimii. Ma las influientsata de factori externi insa evitarea acestora imi fac mai mult rau decit bine. Deci astept. Astept sa se faca miine, caci nu aduce anul cit aduce ceasul. Si sper. Visez. Cred.

Sunday, October 12, 2008

Mucca e pollo

Cow and Chicken in varianta italiana. Eu am ris. Mult.
Cine urmarea Cartoon Network intelege.


Saturday, October 11, 2008

Aberatsii nocturne

Fiecare avem un vis, un ideal, fiecare avem o anumita imagine, un anumit tablou al lucrurilor in fatsa ochilor. Ce sa facem insa cind aceste asteptari nu se adeveresc? Suferim, sau incercam sa ne skimbam noi inshine privirea asupra lucrurilor? Cind dam de prima greutate, renuntsam sau zimbim si mergem mai departe? Cind intilnim un fenomen, generalizam, sau credem totusi in exceptsii? Iar cind suntem noi inshine diferitsi, incercam sa ne ascundem sau ne aratam lumii intregi fara frica? De cele mai multe ori, exceptsiile sunt ovatsionate in teorie si respinse in practica. Pentru ca traim intr-o lume plina de stereotipuri, shi chiar cea mai deschisa persoana are anumite prejudecatsi si standarde. Unele prejudecatsi tsin de rasa si de etnie, altele de educatsie, altele de personalitate sau aspect fizic. Unele au in vedere succesele personale sau profesionale...In viatsa de zi cu zi nu le putem evita, caci sunt peste tot. De aceea ma intreb, oare cit de mit este acel Pat al lui Procust, prin intermediul caruia toate persoanele devin la fel? Atunci poate in sfirsit va disparea invidia si gelozia, atunci poate nimeni nu va mai judeca pe nimeni, atunci totsi ne vom intelege intre noi. Pentru ca vom fi totsi la fel. Oare asa arata o lume perfecta, cind partsile sale sunt toate egale, perfect slefuite, ce se potrivesc intocmai una linga alta? Eu zic ca nu. Eu ma scald in imperfectsiunea mea si ador acele mici elemente ce ma fac diferita. Eu prefer altfel si sa incerc ceva nou decit sa ma las prada ideilor de gloata. Prefer sa incalc anumite reguli, desi nu mereu am curajul sa o fac. Prefer sa fiu eu, decit sa ma prefac, desi ultima cale e mai usoara. Nu, nu voi ceda. Chiar daca ma tem sa gresesc.

Thursday, October 9, 2008

Astazi

Ziua de azi promitea sa fie o zi normala din viatsa unui student. Si, surpriza, asa a si fost :) Desi pina diseara inca mai este, pot sa ma laud ca am reusit sa fac aproape tot ce mi-am propus pe azi - imi ramin doar vreo 20 % din treburi, desi sunt unele dintre cele mai importante ( regula Pareto,80/20).
Dimineatsa m-am trezit la 7:30 (hm, desi nu e normal pentru un student) si aveam dispozitsie buna. Pina la orele 8:15 am reusit sa rid in hohote la perspicacitatea unor persoane in arta culinara, am reusit sa ma re-apuc de gimnastica de dimineatsa si am sters-o la universitate. Desigur ca Financial Times nu mai era disponibil caci azi ca niciodata toata lumea era interesata de micsorarea ratelor dobinzii si deci se voia informata despre consecintsele acestei miscari. Ok, am zis eu, si am fugit la cantina sa imi iau briosha cu ciocolata de care in ultimele zile am devenit dependenta - e calda si moale, mmm :)))
Astazi in sfirsit m-am simtsit si eu calma si linistita, uitindu-ma la ceas sa vad daca trece oare timpul si daca facem recreatsie. Azi am scris conspecte si m-am bucurat ca ne-au dat drumul mai inainte. Azi am mincat in liniste si pace - si, surpriza, tot la 12:15 am finisat masa, exact ca in zilele in care "ma grabesc". Deci unica diferentsa e ca azi am mincat fara graba si panica:)
E drept ca ma simt nistsel vinovata ca timp de 3 ore nu am avut nici o activitate bine stabilita, insa ma simt odihnita si sunt gata sa nu ma mai enervez miine la servici. Am primit deja tricoul cu Baldinini - asa ca ma simt mai stabil in postura mea de consultant :)Pina la urma, totsi shefii sunt la fel - nu le place nimica din ce faci, tu trebuie sa taci si sa zimbesti frumos cind iti face observatsie sau tsipa la tine din cauza ca nu ii iese lui ceva, sau pur si simplu din cauza ca asa este el, mai excentrik - ca sa nu zik ciudat. Nu trebuie in nici un caz sa te aratsi ca nu ai treaba - desi in cazul meu treaba mea este sa fiu pe loc si disponibila oricarui client cind acesta binevoieste sa apara. Mai greu e insa cind e magazinul gol, iar noi, ca sa nu enervam middle managementu, tre sa ne invirtim de colo colo si sa ne facem ca aranjam nu stiu ce cizma de 10.000 de ori. Cu rabdarea treci si marea insa, asa ca rabdam....
Imi vin acum in minte diverse imagini din trecut si imi vine sa rid de naivitatea de care dadeam citeodata dovada. Zimbesc cind imi amintesc de acele momente haioase cind imi era a plinge insa stiam ca pe urma voi ride de ele - iata acum, in sfirsit, pot sa zic ca imi permit sa fac misto de propria-mi persoana. Si tot ce a fost in trecut imi pare o poveste, o fabula, morala careia insa am simtsit-o foarte bine. Acest lucru nu inseamna insa ca nu voi mai gresi, desigur ca o voi face, insa vor fi tot
alte si alte greseli....
Acum nu sunt alta persoana, desi asa ma simt si asa pare. Acum sunt eu, insa mai libera. Mai naturala. Mai calma. Intr-o oarecare masura, desigur, ca totush m-am saturat de cizmele alea Baldinini....

P.S. Ceva filosofic sau actual, in alta zi :)

Saturday, October 4, 2008

Monza - WTCC

Niciodata nu spune niciodata. Viatsa este un shir de evenimente imprevizibile, un shir de oportunitatsi pe care trebuie doar sa le prinzi. Deja am decis de mai demult ca nu imi voi face planuri pentru ca zicala " nu aduce anu cit aduce ceasu" este foarte corecta in ceea ce ma priveste. Asa ca lipsa mea de organizare nu se datoreaza iresponsabilitatsii, ci anume acestui aspect de deschidere catre neprevazut. Desigur ca se mai intimpla sa fac alegeri gresite din cauza acestei spontaneitatsi de care dau dovada in exces citeodata, insa pina la urma, asa cum le-a catalogat un prieten de al meu, acestea sunt gresheli "creative", din care potsi sa tragi o anumita invatsatura si care nu au repercusiuni grave asupra situatsiei de baza.
Deci da, CINE AR FI ZIS ca in loc sa stau cuminte in weekend cu cartea de statistica in fatsa mea si cu miinile in cap datorita conceptelor de covariantsa si corelatsie a variabilelor, eu m-am pornit frumushel la Monza, la autodrom. Initsial, cind acceptasem sa distribui volantine pe parcursul weekend-ului in loc sa imi odihnesc membrele inferioare ce pe timpul saptaminii sunt destul de solicitate, nu stiam ca mergem la locatsia curselor de mashini, iar acest aspect ne-a facut pe mine si pe A sa fim nitsel mai vesele in frigul ala intsepator ce ne chinuia. Sunetul de mashini se auzea ca un zumzait de albini, noi eram flaminde de aventura si voiam sa vedem totul, zimbeam nerabdatoare si abia asteptam sa vina amiaza si sa se incalzeasca afara :)
"Piacere di Conoscerti" este o campanie pentru promovarea imaginii Romaniei in Italia pentru care Guvernul roman a alocat 4 mln de euro. Italienii sunt insa destul de sceptici si din contra, in loc sa vada partea buna a campaniei, ei cauta motivele ei ascunse, si anume isi amintesc de totsi detsinutsii straini ce sunt romani si se jaluie ca li s-au umplut casele si orasele cu criminalitate marunta. Iar atunci cind Basescu declara ca in Romania criminalitatea a ajuns la nivelele cele mai joase din istorie, italienii zimbesc cu sarcasm si spun ca da, poate ca e asa, pentru ca totsi delicventsii romani sunt in Italia. Da, urmaresc acel spot publicitar, si se gindesc la generalizari - da, din cauza unor fapte razletse, un intreg popor a fost etichetat persona non grata. Insa putem oare sa ii invinuim?
Impartsind cartsuliile cu interviuri si date despre romani "normali" ce si-au cistigat un trai decent in Italia, nu am simtsit foarte multe resentimente. Desi au aparut anumite comentarii si remarci sarcastice, un zimbet rece si poate un cuvint mai ales au calmat spiritele si nu am avut parte de incidente neplacute. Desi deja la finalul zilei 2, volantinele erau toate pe jos iar oamenii ne evitau, " mersi, am deja 2 acasa", " nu nu, asta ar fi a 18-cea!". Altsii erau insa curiosi, caci cit stai in tribuna si asteptsi sa treaca iarashi coada de mashini prin curba, mai citesti si tu ceva. Cei mai multsi insa luau fluturashii pentru ca stiau ca noi trebuie sa ii distribuim pe totsi... deja si eu ma uit altfel la persoanele ce impart reclama pe strada, iau tot ce mi se ofera chiar daca le arunc in urmatorul cos de gunoi. Ajut insa un compatriot :))
Initial, aliantsa aia nu a vrut sa ne hraneasca, pina la urma insa, in ambele zile am avut parte de un dejun cu prajituri si cafea si apoi de un prinz copios. Initsial, cica se voia sa facem voluntariat, dar e cam greu sa gasesti un roman in italia care sa iti lucreze gratis :) Persoanele care au fost gasite insa reprezentau in totalitate etnia, vreo 2 tsigani, vreo 2 necioplitsi, vreo 2 muncitori si noi, 2 studente la Bocconi :)
E drept ca am mai tras chiulul, mai stateam si noi in tribune sa urmarim cursa, mai puneam volantine pe mashini, caci de, ce sa facem cu 25.000 de exemplare cind cica erau asteptatsi cam 50.000 oameni? Ne mai pierdeam in padurea unde erau tribunele cele mai indepartate, am mai strins si niste postere si maieuri cu logo-ul WTCC, ne-am mai plimbat si in tribuna VIP, izolata fonic, insa care nu are cel mai bun unghi. Am sarit si un gard pentru a avea ocazia sa ne plimbam cu piciorusele proprii pe pista:)) Pina la urma, a fost o aventura si ma bucur ca am luat parte la ea. Am vazut si atins mashini pe care doar in revistele auto si pe strazile Chisinaului le potsi vedea, am dat mina cu pilotsii si ne-am simtsit parte componenta a acelui eveniment. Desi simt si astazi oboseala si am racit fiindca aerul proaspat de padure dimineatsa nu face tocmai bine, acum pot sa mai bifez un punkt din lista "lucruri ce trebuie facute macar o data in viatsa" :)

Wednesday, October 1, 2008

Baldinini

Astazi e miercuri si deci, prin urmare, dupa toata logica, indiscutabil si desigur, miine este joi. Pentru mine asta inseamna ziua libera cind ma voi simtsi si eu student printre bancile universitatsii, sa stau si sa discut teme globale pe holuri, sa aud ultimele birfe si cele mai proaspete noutatsi, caci nu exista nici un serviciu de informatsie mai bun decit telefonul stricat. Zilele astea am cam ignorat multe kestii dat fiind faptul ca totusi ziua are numai 24 ore ( cererea mea de a mari ziua nu s-a soldat cu nimic), insa sper ca in viitor imi voi putea stabili un orar mai detaliat si deci sa le reusesc pe toate :)

Fiind albinutsa in ambele sensuri - adica 1. harnicutsa atunci cind nu sunt lenoasa si 2. imi place sa zbor din floare in floare ----- nu ma retsin mult intr-un singur loc. Desi la ZARA era destul de ok, era totusi prea obositor pentru o persoana ce se vrea energica si cu dispozitsie pozitiva la orice moment al zilei. Mi-a parut nitsel rau ca am plecat pentru ca tocmai incepusera sa ma cheme si pe mine la microfon cu vocea aia amabila " Roxana in cassa centrale, grazie!" ( cine a fost in ZARA vreodata stie), tocmai incepusem sa imi creez o legatura de ajutor reciproc cu Sidi ( un afro-american bun la inima) si cu portarul ce abia dupa o saptamina a retsinut cum ma cheama, si tocmai imi dadusem seama ca nu trebuie neaparat sa sufar pentru fiecare persoana ce nu a gasit marimea perfecta pentru copilul sau. Am decis sa merg mai departe ( adica la o adresa ce se afla la 5 min de locatsia ZARA) si deja sa nu fac pe zi vinzari de sute de euro... da de mii. Am decis ca vreau sa vad cu ce se maninca si meseria de vinzator/consultant la un magazin unde pe raft sunt expuse 4-5 tipuri de incaltsaminte fiecare cu geanta ce se asorteaza foarte bine si unde toate au un prets de 3 cifre. Da, Baldinini, nume renumit in Italia si peste hotare, cu 22 mln cifra de afaceri si cu 5% profit. Acolo unde vin magnatsii rushi care nu vorbesc engleza pentru ca stiu ca exista persoane ce ii vor servi in limba lor materna. Acolo unde vin familii bogate iar parintsii se asheaza comod pe fotoliu cit fiica alintata merge cu o privire mofturoasa prin magazin si apoi spune cu o fatsa inacrita " haide de aici ca au numai prostii". Acolo unde vin femei imbracate in costum sportiv si cheltuie 2.000 si mai mult pe incaltsaminte si accesorii. Acolo unde cinta toata ziua Backstreet Boys, Ricky Martin, Blue si Tiziano Ferro pentru ca cel ce sta linga casa nu iubeste muzica gen Cafe del Mar pusa de mine astazi. Acolo unde este un haos in depozit pentru ca in timpul zilei nu ai timp sa organizezi cutiile caci cumparatori sunt destui. Acolo unde e cald si frumos. Acolo unde pot sa apreciez calitatea si frumusetsea, acolo unde incepe moda si unde se stabileste trendul. Acolo, pe via Montenapoleone 15, Milano, Italia. Intratsi, va voi servi cu amabilitate :)