Georgian Dublin

Arhitectura majoritatii edificiilor din Dublin pastreaza inca un aer nobil si istoric - casute mici cu putine nivele, in comparatie cu alte capitale europene, caramida rosie sau culori aprinse si ferestrele marimea carora difera de la un nivel la altul. Dupa cum am aflat in urma unui tur ghidat, ferestrele de la nivelul 1 sunt mari si uneori cu arca - pentru ca in toate casele la nivelul 1, cindva in trecut se afla salonul si sala de dans. Astfel, prin a nu trage perdelele, nobilimea isi arata bogatiile iar cei saraci priveau inauntru si deci astfel nobilii isi demonstrau statutul. La nivelul 2 se aflau dormitoarele stapinilor si a opaspetilor - ferestrele isi pastrau marimea, pentru a oferi o shedere luminoasa. Insa, cu cit mai sus te ridici, marimea ferestrelor scade - la nivelele superioare stateau servitorii. Deci arhitectura este si in ziua de azi o dovada a diferentelor sociale majore ce predominau in istoria Irlandei.
Intr-un weekend am vizitat o casa Georgiana transformata in muzeu. M-au impresionat acolo mai multe lucruri - in primul rind, apa potabila era extrem de greu de obtinut, si deci in loc de apa oamenii beau bere dimineatsa, vin si shampanie la amiaza iar dupa orele 12 puteau trece la kestii mai serioase. Servitorii, asupriti, primeau o cantitate fixa de 8 pahare de bere pe zi. Apa pentru uz general insa era abundenta - cu toate acestea insa, in trecut se zice ca oamenii faceau baie doar odata in an, de Craciun. Cica le era frica sa nu sa se imbolnaveasca, pentru ca pe atunci medicamente nu erau, si deci o simpla raceala putea duce la moarte.
Un alt element curios au fost oglinzile la nivelul picioarelor, amplasate linga iesirea din casa. Se spune ca fetele nemaritate ce voiau sa isi caute sot, lasau vreo 2 cm din fusta interioara ( parte din lenjerie) afara. Acest lucru era considerat foarte jonic daca o femeie maritata isi lasa fusta inferioara la vedere- deci acele oglinzi serveau femeilor pentru a controla starea fustelor lor. De asemenea, tot acolo la iesire, era si o bara orizontala, pentru barbati. Eu am gindit ca e pentru umbrele... Naiva ce sunt. In realitate insa, servea ca suport pentru barbatii ce se intorceau acasa beti turta. Astfel ei se sprijineau de bara pina veneau servitorii sa ii ajute. Uite cum aveau ei solutii pentru toate ;)
Casa de asemenea era dotata cu candelabre ce nu erau folosite din motiv ca luminarile erau extrem de scumpe si pentru ca candelabrele de cristal erau destul de costisitoare, iar ceara de la luminari era cica greu si scump de indepartat. Deci in acele timpuri, investitia cea mai buna era in candelabre, caci acestea aratau bogatia unei familii, statusul social fiind foarte important, mai ales atunci cind aveai fete de maritat. Un alt indicator al statusului erau peretii si capitonarea lor - cica cei mai bogati foloseau material de matase pentru a acoperi peretii. Cei mai saraci insa au trebuit sa imite matasea cu hirtia - si deci de aici au aparut tapetele.
Fetele in familie erau o problema mare. Caci trebuia sa le mariti, si sa le mariti bine, ca pe urma sotul sa le poata intretine. Cica toate aveau cunostinte de franceza si de literatura, si de cultura generala. Insa nimic matematica, nici o stiinta. Iar, daca tatal/ sotul cuiva murea, atunci toti banii si averea pleca la cea mai apropiata ruda masculina. Iar femeia intotdeauna raminea pe drumuri - fiind nevoita sa lucreze servitoare, sau, in cel mai bun caz, guvernanta unei alte fete ce probabil aveau in final aceeasi soarta ca ea. Baietii erau trimisi de la 7 ani la internate - pina la acea virsta insa ei erau imbracati in haine de fete si cu parul lung. Astfel familiile isi pazeau mostenitorii.
Ultimul etaj era deci destinat copiilor si guvernantei. Copii cica nu coborau niciodata la nivelele de mai jos si stateau mereu acolo sus cu guvernanta. De asemenea, sotia nu dormea cu sotul, ci venea la el in camera doar cind o chema. In rest statea la ea in camera, unde nu avea nici macar covor pentru ca se considera ca nu este nevoie, camera sotiei fiind doar pentru ea si pentru rarele vizite de la prietene. Femeile in general se machiau cu ceara - astfel linga fiecare shemineu existau niste panouri speciale menite sa protejeze fetele femeilor de caldura si deci sa evite topirea machiajului. Cind inaintau in virsta insa, barbatii tot recurgeau la ceara machianta, pentru a acoperi imperfectiunile de pe piele. Caci na, cu numai o baie pe an, cred si eu ca nu aveau porii cei mai curati :))
Tot din aceasta perioada cica dateaza si primele "casute pentru papusi" - doll houses. Atunci cind un nobil isi decora casa, angaja profesionisti ce creau mobila special pentru el - nu existau magazine. Si ca sa demonstreze ce va produce, pentru a primi aprobarea stapinului casei, acesta aducea mobila in miniatura. Astfel fiecare casa avea cite o casuta mica cu toata mobila identica. Desigur, in fiecare casa nelipsit era pianul, si nici jocurile de masa nu lipseau - caci na, trebuiau si eu sa se distreze cumva ;)
A, da, si toti dormeau in pozitie asezat, pentru superstitia spunea ca doar mortii se culca. Si oricum, speranta de viata era destul de mica. Dupa cum tin minte, sub 40 ani. La asa viata, cred ca femeile nici nu voiau mai mult ;)

Style of the Irish

In Dublin's fair city
Where the girls are so pretty
I first laid my eyes on sweeeeet Molly... Malone .. "

Pot sa spun cu toata rushinea ca inainte de a veni in Dublin nu m-am informat aproape deloc despre cultura si despre istoria acestei tari. Si nu, nu stiam cine este Molly Malone. Vedeam eu ca la inceputul Grafton Street toata lumea face poze la un monument al unei domnishoare cu sanii afara si care impinge un caruts, insa abia dupa ce am deskis atotstiutoarea Wikipedia am aflat ca Molly este un personaj legedaro-fictiv ce este simbolul frumusetii naturale,cintecul despre ea devenind un imn neoficial al oraslui Dublin. Molly insa nu reprezinta cu totul tineretul irlandez, mai ales cel feminin.
Daca vezi pe strada o fata imbracata in costum sport roz aprins, in cizme UGG (veritabile sau false), cu parul ciufulit vilvoi, cu machiaj strident si cu pielea portocalie ca efect secundar de la prea multa crema autobronz - atunci cu sigurantsa ea este irlandeza de origine. Iar la fraza foarte foarte cunoscuta " Kiss me, I'm Irish" sunt sigura ca raspunsul este " I'd rather not." Alte stiluri vestimentare apreciate aici pe insula sunt fustele mini de blugi purtate tot cu UGG(indispensabili) si, desigur, colantii (leggings) ... fara fusta. Nu inteleg de ce s-ar imbraca asa fetele de aici cind sunt atitea rochite, atitea fustite, atitea bluzite si atitia pantaloni frumosi si ieftini in Penney's sau Dunnes. Nu inteleg de ce s-ar da cu atita crema autobronz, caci aici toti sunt albi ca laptele din natura si nici makar nu se pot bronza pentru ca soarele este un oaspete mult asteptat si rareori vazut. Insa ok, acuma m-am obisnuit si cu genele false purtate ziua in amiaza mare, si cu jachetele sclipitoare, si cu colantii cu flori. Insa asa si nu inteleg de ce seara, cind ies la "vinatoare", adica cind merg in vreun pub ca sa bea bere sau la vreun club ca sa danseze, de ce se incaltsa in cei mai inalti pantofi fara a putea sa mearga cu ei, datorita alcoolului consumat? De ce poarta cele mai scurte fuste, vor sa arate ca au lenjerie sexi? Si nu inteleg de ce nu poarta ciorapi. Si deci trec pe linga ele, in paltonul meu de iarna si cu cushmulitsa mea de lina, si incerc sa nu las sa se vada dezgustul pe fata mea.
Am intrat odata in McDonalds, pe la vreo ora 1. Acolo erau mai multe grupuri de tineret irlandez, toti beti turta - fetele in fuste mini cu celulita la vedere rideau si flirtau cu paznicul ce voia sa le escorteze afara. Una din ele a cazut si se tiriia pe jos. Alta incerca sa se urce la etajul doi, insa mai sus de treapta doi nu s-a putut ridica pentru ca tocurile de 15 cm si platforma nu ii permiteau sa isi tina echilibrul. Si aceasta scena este tipica serilor de vineri, simbata si duminica... si luni si marti si a tuturor zilelor. Azi, la 12 ziua, pe strada mergeau 2 fete, una in rochie fuxia ( roz aprins) mulata pe corp si foaaarte scurta, alta in rochie de sclipici albastru. Una din ele avea un jachet barbatesc, cealalta era doar asa, cu mineca scurta. Ambele aveau pantofi cu tocuri de min 11 cm, si in ochii negri de machiaj cu cearcane imense se putea citi o noapte furtunoasa. Buna dimineata fetelor.

La Biblioteca

Este adevarat ca nu stiam unde este chiar dupa ce trecusem pe linga ea de citeva ori. Pentru ca nu, nicaieri nu sunt inscriptii ce ar facilita ajungerea stundetilor in locul ce ar trebui sa fie cel mai studios din tot campus-ul. Insa exact asa cum eu acum scriu pe blog, exact asa cum am intrat si pe pagina mea de Facebook si exact asa cum am si vorbit nitel in chat – exact asa nu invata nici ceilalti studenti cu care impart aceeasi citeva zeci de metri patrati si aerul conditionat ce nu prea este la locul lui azi, cind afara sunt 3 grade.
Da, este normal ca in biblioteca sa fie internet Wi-Fi cu viteza destul de inalta, insa ce facem atunci cind nu il folosesti pentru a cauta informatii utile, pentru a putea studia, pentru a folosi Google Translate cind iti faci temele pe acasa la limba straina? Administratorii au blocat Skype sau Yahoo messenger, insa mai exista Meebo si Facebook, mai exista alte site-uri care te tenteaza de acolo de pe desktopul tau. Si uite asa, timpul trece, iar tu nu ai mai intors pagina de carte....
Fiindca ma cunosc pe mine insumi, in mod normal, nici nu imi aduc calculatorul la biblioteca. Azi insa am fost nevoita – avind cartea in format electronic, stau si citesc, insa dupa fiecare rind citit ochii imi coboara la bara cu ferestre deschise si fara sa vreau ma gindesc ca uite, ar trebui sa controlez shi e-mailul pentru ca astept X mesaj important si aa, uite ce bine, cineva a pus poze noi de la Graduation din Italia ! Si uite asa, fara a-mi da seama, au plecat 20-30 min. Pe urma voi spune ca sunt obosita, ca sunt flaminda (cam adevarat) si ca ar trebui sa merg acasa.... ca sa pot sta pe net fara mustrari de constiinta.
La ASEM aveam centrul Multimedia, unde mergeau toti cei ce nu aveau internet acasa sau cei ce aveau neaparat nevoie de un calculator cu internet. Acest lucru insa nu inseamna ca la biblioteca se invata. Am impresia ca anume la biblioteca am format prieteniile durabile de care ma bucur si acum. Tsin minte ca mergeam la biblioteca foarte des, uneori doar din motivul ca voiam sa stam undeva, insa nicidecum intr-un bar, si nu pe holuri pentru ca e curent. Cel mai mult ne deranja faptul ca trebuia sa ne lasam toate obiectele personale la vestiar, si deci cind intr-adevar voiam sa invatam, mereu ne trezeam ca am uitat A sau B in geanta si deci trebuia sa o “deranjam” pe persoana foarte “amabila” de la vestiar de nenumarate ori. De cele mai multe ori, insa , mergeam la biblioteca ca sa ucidem timpul, uneori luam cite o carte pe care voiam sa o citim, alteori scoteam o foaie de caiet, asa, ca sa nu para ca stam degeaba - si vorbeam. Iar inainte de examene, mereu ne intilneam la biblioteca – sa “repetam” cica. Da, intrebam unul de altul daca ceva era neclar, insa acele ore erau foarte bune pentru a detensiona atmosfera, caci rideam si glumeam, faceam haz de necaz, cred ca scapam de emotiile ce ar fi putut fi prezente si mereu ajungeam la certitudinea ca nu stim nimic cu doar citeva ore inainte de examen.
In Italia la biblioteca sistemul este ceva intre cel cunoscut la Asem si cel din Dublin. La Bocconi cartile de pe rafturi iti dau impresia unei biblioteci mai vechi, unde nimanui nu ii pasa ce faci iar daca faci prea multa galagie ceilalti studenti te vor mustra , insa nimeni din administratie nu iti va zice nimic. Biblioteca este un loc bun pentru socializare, contrar cu cea din Dublin, unde, dupa cum am mentionat, internetul te face sa mentii linistea. In Dublin mesele sunt mai moderne, cladirea are ferestre largi iar eu de multe ori ma asez la prima masa si astfel am o priveliste minunata cu lacul din fata cladirii. Meditez, citesc, scriu. As zice ca este un mediu prielnic pentru studii. Deci, sa ma intorc la paginile mele de PDF. Spor la munca !