I am from Moldova

Today, while having a friend over and discussing countries and people, a blog address surfaced. I have read it almost entirely and i was silently or loudly laughing at the things that an American thinks of Moldova. He is a Peace Corps Volunteer and his assignment is Community and Organizational Development. At the moment, as i understood, he lives in a village, although i am not sure which. I am glad that there are people that get involved into such programs and i am sure that they can make a difference, even a small one, on every person that comes their way. It is true, as Chris has mentioned it, that for most people, he is the first American they meet, so his presence alone makes them aware of the fact that the rest of the world is not as far as they have immagined it to be. Having closed borders for so long and being under the soviet rule, people from Moldova remain closed-minded even today, some are extremely conservative, these mostly being features of the elderly. Things are changing now, but it will still be a while till we reach the levels of the developped communities. Some technology seems too far, too expensive, too useless and too complicated. But little by little, with combined efforts, due to the increased possibilities of studies abroad and due to better environments in fields like education, health care, research and media, i think that Molova will be able to make up for the time it has lost all the while keeping its values intact and cherishing its traditions the way it does now.

I am proud to be from Moldova and i know that to many people, we are a strange phenomenon. For example my room-mates comment on my food habits - on eating potatoes, meat-balls ( cotlete), fried eggs ( ochiuri) and for drinking lots and lots of tea. They do not want to try my salads (olivie, salata de crabi, salata de varza) and they do not share the same impulse to save energy, water and gas. It is true, we have been brought up in different ways, and yes, they have had more opportunities than i had, but i still feel that i have accomplished a lot by being where i am and who i am. I was a product of the education that the western condemn, i was the result of the rough education in school when teachers get to call you names and punish you for being bad. I was the one that tried to get myself heard just because nobody listened. Yes, we have harsh conditions, especially in villages, but we have developped a sense of endurance and a sense of greatfullness for whatever life brings us. We do not complain at the first hit of fait, we do not blame anyone but us when we err, and we do not expect any help from anybody, because experience tells us that waiting in is in vain. We are friendly and open, we are sincere and we have strong family values, we have good friends to love and cherish. We like to think of ourselves as rich in our souls, because even in our poverty, we make things look nice and bright.

I am from Moldova and i am not ashamed to say it.

Newgrange, fara paranteze

Mormintul stramosesc de la Newgrange a fost descoperit in sec 17, accidental, de catre niste persoane ce sapau pe un deal in cautarea unor materiale de constructie pentru case.
Legenda spune ca printr-o intimplare norocoasa prima piatra descoperita a fost cea de la intrare - daca incepeau excavatiile undeva in centru, mormintul ar fi fost distrus. Restaurarea monumentului a fost anevoioasa caci nu exista date atit de vechi – astazi lacashul arata ca nou insa istoricii nu sunt siguri ca forma a fost reprodusa cu exactitate, caci peretii exteriori erau darimati. Totusi, intrarea principala a fost modificata intentionat pentru a asigura accesul turistilor inauntru.
Mormintul este unic prin fenomenul ce are loc in fiecare an de 21 decembrie. In timpul solstitiului de iarna, dupa rasarit, doar in acea zi si doar pentru 17 minute soarele intra inauntrul mormintului printr-o deskizatura speciala ce se afla putin mai sus decit intrarea pentru om. Tunelul pentru oameni si “calea soarelui” duc ambele in "camera" principala ce e cu 12m mai sus de intrare, si deci unde lumina nu patrunde in mod normal. Astfel se credea ca odata cu soarele de solstitiu sufletele celor morti isi pot incepe calatoria spre eternitate, urmind calea luminii. Nu se stie insa nici pina acum cu sigurantsa care a fost scopul primar al acestui loc - se crede insa ca mortsii erau adushi ianuntru pentru o perioada de timp - de la solstitiu la solstitiu, iar mai apoi erau transportati in locul de veci.
In fiecare an se organizeaza o loterie pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa observe acest fenomenul solstitiului. Anul trecut au fost mai mult de 34.000 cereri, dintre care 100 au fost alesi. Timpul de afara nu este insa intotdeauna prielnic, iar de multe ori se intimpla ca in loc de soare, mormintul se umple cu ceatsa - oricum un fenomen fascinant pentru persoanele pasionate de mitologie si istorie.
Turistii insa pot observa o imitatsie a fenomenului in fiecare zi si la orice ora. Este nevoie doar de un ghid plictisit ce spune aceleasi glume despre claustrofobie si Nyctofobie, 2 becuri si un intrerupator pentru a stinge lumina artificiala ce faciliteaza accesul inauntrul mormintului. In intuneric, auzind numa acea voce putin prietenoasa, incet incet lumina apare pe podea intr-o fishie ingusta ( vreo 20 cm) si se opreste intr-un punct ce pare aleator, neajungind la peretele inferior - insa intregul pod si toata camera se lumineaza indeajuns pentru a deslushi fetse, culori, forme. Desigur, fenomenul natural umple mormintul cu lumina galbena cu mult mai puternica, pe cind eu am fost martora unei iluminatsii albe, artificiale. Impresionant in ziua de azi, darmite 5.000 ani in urma...
Unul dintre cele mai des intilnite simboluri din interior este Tripla spirala.Nu prea se stie insa ce semnifica aceasta.Unii cred ca cele 3 spirale interconectate simbolizeaza nasterea, viata si moartea - o miscare eterna. In Paganismul Celtic, aceasta simbolizeaza Pamintul, Marea si Aerul. Mai recent, spirala tripla a fost folosita si ca simbol al Sfintei Treime - Tatal, fiul si sfintul Duh. Tripla spirala paote fi si un simbol al fertilitatsii - in 3 luni soarele face o miscare ciclica, iar cele 3 spirale pot semnifica cele 9 luni, miscarea soarelui fiind asemanatoare cu desenul de pe pietre. Toate sunt insa supozitii, caci multe dintre dovezi au fost distruse de timp sau de oameni - in mormint, alaturi de sfintenia impregnata se gasesc si inscriptii mai putin vechi - "i was here" sau " JMK"... Lipsa de educatsie si respect pentru istoria ce ne-a creat.

Cum am vazut eu prima data vaci cu juma de coada

Newgrange este unul dintre cele mai cunoscute locuri preistorice din lume. Construit cca 5.000 ani in urma, cu 500 de ani inainte de construirea primei piramide, mormintul "de trecere" (passage tomb) este in apropierea riului Boyine (Bóinne ) si este unul dintre cele mai vizitate locuri ale Irlandei. Privelistea din regiune m-a impresionat in masura in care imi amintea de plaiurile pitoresti ale Moldovei: brazi, copaci, dealuri, coline, verde si iar verde. Zmeura salbatica. Oi. Vaci. Ca la tsara :)
Insa ceea ce pentru mine era ceva normal, pentru turisti-orasheni era ceva demn de fotografiat. Cineva chiar a glumit ca uite, se mira oamenii de ce vacile nu sunt violete :)))
Gluma, gluma - insa atunci am observat si eu ceva ciudat - vacile nu auveau coarne. Am presupus ca acestea sunt taiate pentru a nu rani oamenii si pentru a nu se rani una pe alta. Insa acele vaci aveau si alta mutilare evidenta - coada.



Dupa cum m-am informat de pe internet, procedura de a taia coada vacilor ( de la jumatate, sau chiar de sus) isi are originile in Noua Zeelanda. In zilele noastre se practica taierea cozilor in Irlanda, Australia si USA. Se considera ca amputarea previne transmiterea anumitor boli de la bovine la oameni, minimizeaza riscul aparitiei mastitei si mentine vaca mai curata. Coada insa este un instrument primar de aparare contra mustilor, iar vacile ce au cozile taiate tind sa petreaca mai mult timp in picioare, semn vadit ca nu se simt bine. Iar o vaca trebuie sa stea culcata 9-14 ore pe zi pentru a produce lapte. De asemenea, coada este si un mijloc de comunicare pentru vaci - de ce insa aceasta este amputata, si inca si fara anestezie? La unele vaci se formeaza tumori in locul amputarii, iar majoritatea animalelor sufera de sindromul "membrului fantoma".
Asa cum am zis si eu cind am observat cozile injumatatite, lipsa cozii faciliteaza si procesul de mulgere - caci o lovitura de coada este extrem de dureroasa. Studentsii internationali nu erau insa prea interesati de informatii - unii nu consuma lapte, altii nu iubesc natura, iar majoritatea nu au vazut o vaca in viatsa lor si nici nu s-au gindit niciodata la saracele bovine mutilate ce intr-un final ajung in pastele bolognese.

Belfast, cu mici paranteze :)

In seara in care am fost la primul meu Oktoberfest am decis impreuna cu Claire sa mergem la Belfast, 2 zile, 2 fete, sandwichuri cu unt de arahide si gem, bere si multa multa liniste. Zis si facut.
La orele 7:00 eram deja la gara de autobuze. Din fericire aceasta este la doar 20 min pe jos de apartamentul meu draguts din centrul orasului, deci a trebuit sa ma trezesc nu mai devreme de 5:45. Oricum, din bunatatea inimii mele in acea noapte a trebuit sa impart patul cu o prietena ce locuieste departe si deci dupa petrecerea de Oktoberfest nu a mai putut gasi nici un mijloc de transport ce avea sa o duca acasa ieft0in si eficient. In timpul orelor normale, o calatorie in autobuz costa 1.80 euro, iar pe timp de noapte ( adica dupa orele 11), un tichet la autobuzul NiteLink este 5 euro. Oricum, ea a dormit la mine, iar inainte de culcare am mincat pastele colegei de camera pentru ca ea ( colega), fiind o italianca ce se respecta, avea sa le arunce - pastele nu se incalzesc niciodata, daca nu se maninca intreaga cantitate imediat dupa preparare, atunci cele ramase sunt aruncate si nicidecum reincalzite, pentru ca astfel sufletul lor moare si deci se profaneaza bucataria italiana. Noi insa, o americanca, o moldoveanca si o nemtsoiaca am decis ca nu dorim sa ucidem sufletul macaroanelor, insa nici nu voiam sa le aruncam, asa ca le-am consumat, chiar daca era cam ora 1. Apoi am uns sufletele cu unt de arahide, iar Claire a plecat acasa, pe cind eu si nemtoaica am petrecut o noapte cu corpuri amortite si vise cu bere amestecate cu cintecul " Dragostea din Tei" ce a fost cintat la Oktoberfest. Si toata lumea stia cuvintele, cit nu ar fi de straniu. :)
Deci, la orele 7 eram ambele, somnoroase, eu si Claire, la gara de autobuze. Acolo am aflat si de trecerea in nefiintsa a lui Stephen Gately, caci un irlandez binevoitor ne-a indeptat atentsia catre mini tv-ul din gara. Claire a dat din cap caci nu stie nici un cintec Boyzone, si deci eu, juma de drum spre Belfast si chiar cind am ajuns in acel oras, incercam sa ii cint " No Matter What" , "All that i need" si " Picture of you". Am incercat si " When you say nothing at all" de Ronan Keating, insa ea nu si-a amintit. Cu aceste note muzicale am ajuns de la gara la hostel - si de la hostel inapoi in oras.
Primul punkt de interes a fost Cavehill - sa ne urcam pe munte si sa vedem Belfast-ul de sus. Daaaa, am zis eu, caci ador plimbarile prin munti. Muntii din Belfast sunt insa niste dealuri mai inalte su virfuri pietroase, insa bine, haide sa le zicem munti.
La inceput eu mi-am exprimat dezamagirea caci drumul era pavat cu asfalt. Claire insa stia ce stia, si deci in mai putin de 15 min am ajuns pe un drum cu inclinatsie de vreo 45 grade, iar umiditatea aerului si ploile precedente transformasera pamintul intr-un tip de namol lutos pe care noi ne tot lunecam in jos. Cu nitel efort insa am ajuns pe creasta - eu insa ma mai opream si pe drum ca sa admir privelistea golfului de unde a iesit Titanicul.
Chiar imi imaginam acel vas imens si ma gindeam cam cit de mare ar fi fost, in comparatie cu vasele ce erau in port in acel moment. Am stat vreo juma de ora pe munte, ascunse dupa un mal de pamint caci vintul rece parca trecea prin noi - la un moment dat mai nu mi-a zmuls geanta de pe umar, iar data fiind oboseala mea la acel moment, nu sunt sigura ca avea sa ma cobor dupa ea.
Privelistea este superba, desi sunt de parere ca ar fi trebuit sa vizitam mai intii orasul si apoi sa ne urcam sus - asa nu stiam unde se afla toate punktele de maxim interes. Claire stia cam unde este centrul orasului, cladirile ce erau vizibile erau insa invaluite de mister si de ceatsa.
In general Belfast-ul este un oras destul de linistit, chiar daca istoria sa include ciocnirile violente dintre populatia Catolica si cea Protestanta. In oras inca se mai gasesc "Zidurile Pacii" ce separa cartierele unele de altele. Claire chiar a facut o aluzie cum ca o regiune catolica inconjurata din toate partile de case ale protestantilor ar semana cu Moldova - mica, neajutorata, vulnerabila si inconjurata de inamici. Cum vad americanii Moldova :)
Belfastul pentru mine ramine o amintire placuta, caci plimbarile interminabile in cautarea unei statii de autobuz si resemnarea ce venea odata realizarea faptului ca am pierdut cursa si ca urmatoarea este abia peste o ora - este ceva de neuitat. Am vizitat desigur si cladirile parlamentului din Starmount - am putut sa intram pina in holul central si sa admirat picturile de pe pod si peretsi. Iarasi, am mincat tartine cu unt de arahide si cu gem :)

A fost o calatorie linistita, plina de emotsii pozitive - am vazut-o pe Hillary Clinton :) ( numai spatele, dar oricum :) ), m-am plimbat prin locuri luminoase si am utilizat pentru prima data in viatsa lirele sterline :) Pina seara eram deja obisnuita cu ele si nu trebuia sa citesc cifrele de pe monede:) A, da, berea este cu mult mai ieftina decit in Republica Irlanda, deci am adus 2 becks acasa :))

The Fridge

"Cum vei gati, asa vei prinzi".
Nimic mai adevarat :)

Apartamentul nr 3 este casa diferitor specii de gurmanzi, daca putem fi numiti asa:) De exemplu, fiind un fidel inamic al carnii, S se hraneste cu cascaval si cu salata verde, cu lapte cu Nesquick si... paste, asa cum ii shade bine unui italian get-beget. Meniul sau zilnic mai inculde berea si capshunile sau strugurii. Datorita acestor caracteristici ale S, ceilalti inhabitantsi a apartamentului nr 3 se bucura de mai mult spatiu in frigider, politsa destinata lui fiind folosita pe perioade scurte de timp - dezghetsam legumele sau racim berea ce deobicei nu incape in frigider datorita capacitastii limitate a acestuia, etc. Sau, in cazul K, politsa lui S este folosita pentru a depozita cantitatea enorma de Cola consumata zilnic. S deasemenea are grija sa markeze putsinele produse pe care le are in frigider cu litera S, desi nimeni nu are nici o indoiala ca cascavalul si salata sunt ale sale.

K ete un baiat vesel si destul de deschis ce maninca muuuulta carne. Microundele miros deja de o saptamina a pui in sos indian caci mincarurile preferate de K sunt cele picante. Acum de exemplu, la ora 11:43 AM, el sta in bucatarie si maninca "Chili con Carne" si orez. Curiozitatea m-a impins sa gust, caci mirosul ce s-a imprastiat deja prin tot apartamentul si s-a impregnat in hainele proaspat spalate, mi-a trezit si mie stomacul, si deci, dupa o mini-furculitsa de carne am baut un pahar cu apa si am mincat mai multe bucatsele de brinza ca sa scap de sentimentul ca gura imi ia foc. El mi-a zis rizind " You are such a GIRL" si si-a vazut mai departe de mincare si de chat-ul in facebook.

Inapoi la politsele din frigider, politsa nr 2 este a mea. Mica si neincapatoare, totusi in spate se gasesc produse cu o vechime de mai mult de o saptamina pe care in fiecare zi ma gindesc sa le arunc insa din lene sau procrastinare, nu ajung niciodata sa o fac, asa ca tortellinii s-au lipit deja si par o masa omogena, sosul de rosii este intr-o stare lamentabila, maioneza de pe fundul borcanelului si-a schimbat culoarea iar piureul... nu mai mentionez. Dat fiind faptul ca nu sunt obisnuita sa fac mincare in fiecare zi, si nici nu imi place extrem de mult acest proces, m-am gindit ca poate ar trebui sa fac mincare pe citeva zile inainte, sau makar pe 2 zile. Da, ok, insa fiindca eu nu maninc mult, si din cauza ca ma plictisesc sa maninc 2 sau 3 zile piure cu carne sau pui cu legume, am decis sa ma invat de la K si sa fac in fiecare zi cite ceva, cite putin, sa fie proaspat si bun. Oricum pierd timp in fatsa calculatorului, de ce sa nu ma invat sa si fac mincare? Caci da, capacitatile mele de gatit sunt cam limitate, trebuie sa recunosc :( Nu sunt deloc buna de maritat inca, insa nu e problema, nici nu am de gind inca :P Insa, pina cind maninc numa oua prajite si cartofi fierti. Ma gindesc deja de 3 zile sa fac o supa, insa nu sunt sigura ca astazi va fi ziua in care realizez acest scop.

Politsa de mai jos apartine M, ce este la fel de /mai lenoasa ca mine cind vine vorba de mincare :) Eu makar am o scuza - in italia maninc la cantina, iar duminica, cind cantina e inchisa, maninc deobicei prostii(biscuiti, bomboane,fructe) sau semi-preparate. Ea insa este de 2 ani departe de casa si nu are serviciul Mensa, si totusi, maninca numai semipreparate, iaurturi sau ciuperci. Politsa ei este insa plina cu sticle de bere - amuzant, pentru ca ea NU BEA bere :) Totusi, alcoolul cu bule a fost procurat cu o ocazie mai indepartata, in cantitatsi mari pentru ca la 18 sticle de bere a primit o reducere de aproape 5 euro. Plus ca cantitatea de bere de pe politsa ei ne ofera noua un continuu motiv de a o lua peste picior cind vine vorba de alcool sau petreceri :)

Frigiderul nostru ce esti in bucatarie,
Pastreaza cu sfintenie produsele noastre
Cu fidelitate slujeste
Carnea pastreaza si berea raceste!