Adevar sau provocare? Instinct sau Ego?

Zi de zi, ora de ora, in orice minut si chiar secunda, in lume se intimpla atitea lucruri. Si de cele mai multe ori, aceste evenimente sunt mai interesante decit ceea ce tsi se intimpla tsie in aceeashi secunda.
In acest moment, de exemplu, in camera de alaturi sta Giuseppe, cu un muschi la spate intins si cu intrebari primordiale despre instinctul natural al barbatului de a domina si cel al femeilor de a fi posedate. M-a invitat si pe mine in dezbateri si da, pina la urma, el a auzit ceea ce a vrut sa auda, chiar daca eu am concretizat ca in aceasta lume totul este relativ si ca viatsa totusi nu este o formula matematica chiar daca in momente de influientse exterioare negative am afirmat ca da, viatsa este un shir de variabile ordonate dupa un algoritm bine pus la punct. Ajunsesem sa zik chiar ca si dragostea este o ecuatsie si deci poate fi demonstrata prin tehnici matematice simple - ma bucur insa ca aceste pareri ale mele au fost imediat respinse si trimise catre regindire :) Totusi, problema expusa de Gius m-a facut sa imi expim a n-a oara parerea ca da, instinctul natural al femeii este de a se lasa dominata. Ca da, iubim acea putere de care dau dovada barbatsii, acel curaj cu care trec prin viatsa, acea hotarire cu care merg inainte, acea claritate cu care rezolva problemele si acea fortsa cuc are ne ocrotesc pe noi, femeile, firi sensibile si emotive. Desigur, un barbat trebuie sa fie si sensibil, intelegator si iubitor, la fel cum o femeie nu poate fi doar alintata in ochii unui barbat chiar daca de multe ori le hranim egoul prin a-i lasa sa ne mingiie sufletselele. Nu, o femeie trebuie sa fie si ea puternica, desteapta, hotarita si provocatoare. Deci da, chiar daca instinctul este de a te lasa sub dominatsia unui barbat, lumea evouleaza astfel incit rolurile nu mai sunt atit de bine definite. O femeie poate purta pantalonii in casa la fel de bine ca si un barbat. Vrea ea insa sa fie stapin in casa? Sau vrea ca barbatul sa loveasca cu pumnul in masa si sa mentsina ordinea? Depinde. Totusi mijlocul e de aur. Cred ca societatea a evoluat destul incit sa nu mai fie aplicabile modelele prestabilite. Cred ca fiecare relatsie, fiecare om si fiecare casa isi are specificul sau. Cum se spune in batrini, fiecare bordei cu al sau obicei.
GIuseppe insa nu a vrut sa se adinceasca in probleme sociale, de egalitate, democratsie sau psihologie. Mai mult il interesa aspectul cel mai de baza, fenomenul de dominant si dominat. Si da, am zis eu. Majoritatea femeilor prefera sa fie dominate in pat.

Dimineatsa unui moldovean in italia

De obicei, dimineatsa acestei moldovence in parte incepe cu Bucuria unei satisfaceri a necesitatsii de glucoza - adica cu bomboane. De citeva zile incoace insa, prezentsa unei cutiutse de lapte condensat in frigider ma face sa imi incalc ideile foarte bine intemeiate in legatura cu efectele negative ale cafelei si deci sorbesc cu nesats din lichidul desteptator in fiecare dimineatsa. Desigur, pe urma ma mir de ce dantura devine tot mai aproape de culoarea cafelei, insa pina la urma, oglinda ma vede doar de vreo 3 ori pe zi, asa ca nu prea intru in panica cind discut cu ea.
Afara nu era soare, insa cine se mai uita la soare cind traieste in Milan :) Desi clima din tsarile britanice are caracteristici cu mult mai imbucuratoare si deci cantitatea de vitamina D primita de organism prin razele solare este minima, totusi eu nu sunt de acord cu fitsele vremii de afara si deci ii tot fac in ciuda si imi planific ziua necatind la mofturile anotimpului. Astfel, inarmata cu energie artificiala, am iesit din camin dindu-i frumos din cap portarului ce isi itseste capul pe fereastra, am trecut strada prin acelasi loc interzis pietonilor si am luat-o cu pas rapid spre Universitate. In geanta minune incapuse calculatorul meu iubit ce ishi indeplineste foarte fidel functsiile insa care nu ma mai satisface din motive ca stiu ca pot avea deja ceva mai bun - fiind insa o fire fidela, voi fi a Toshiba-ului meu pina cind ishi va da duhul si Ram-ul....
Si uite asa, vesela voioasa cu vreo 4 kg pe umar, am zimbit baiatului ce instaleaza soft-ul pentru examenul de statistica ce este mascat cu o alta denumire si am coborit cu viteza la cantina. Daca tot sunt in Italia, am decis sa mai gust din Brioche-le lor, sa fac si eu colazione asa cum se cuvine, doar ca fara cafea - nu recunosc calitatsile unei cafele daca nu contsine acea linguritsa de lapte condensat cumparat de mamica mea.
Si uite asa, fara a-mi da seama, m-am trezit in metro, unde privind zimbetul unui batrin ce i-a luminat fatsa - atunci am zimbit si eu si mi-am zis ca da, viatsa e frumoasa in micile ei aspecte....

( To be continued)

To err is human. To act upon emotion is irrational, but understandable. To hurt the people that are vulnerable towards you is unintentional. To close every door there is just out of fear that bad things might come in keeps the good things out aswell. To let go does not necessarily mean you are giving up, sometimes it's just that some things cannot be. To be simple means taking life as it is. To love is easy. To let yourself be loved is sometimes hard. To run is shameful, but safe. To stay static is easy, but dangerous. To wait is hard, but it sometimes pays off. To look ahead is great, but one must also look back in order to make sure not to invent the bicycle all over again. To look at the moon means to see just one side of it, when in reality there are two. To start means that you are half way there. You must not ask if something can be done... the right question is whether it is worth doing.

For now, i will settle with finding a logic in all the mess from my desk and shelves. Then i will move on. Hopefully.

Haos

E luni seara si e 18:45. Lucrurile imi stau toate care si pe unde - as vrea sa zic ca e un haos ordonat, insa nu e asa, doar ca m-am obisnuit cu el. Plus ca am memorie buna asa ca am retsinut deja unde sunt anumite lucruri chiar daca deja de citeva saptamini bune plinge locul lor dupa ele. Masa imi e comoda - chiar daca are in lungime mai mult de 1.72 (unealta de masurare a fost persoana mea), biroul nu pare gol. Pentru ca nu este. In coltsul stinga se afla diverse obiecte de uz casic pe care nu le-am mai atins de citeva saptamini - da, ma intreb si eu citeodata de ce stau la mine pe birou si nu undeva in vreun sertar, mai departe de ochii lumii. Tot acolo insa stau si acei 3 trandafiri care imi arata prin prospetsimea lor ca totusi nu a trecut un secol azi, desi asa ar parea. Orarul lectsiilor sta si el uitat pe margine, la el insa mai trag cu ochii din cind in cind - cine stie, poate incomoditatea ma va face sa il agats de vre-un perete, astfel mai skimb si eu macar ceva din camera mea. Cana cu ceai, biscuitsii si napolitanele sunt la locul lor - trebuie doar sa intind mina si sa ma indulcesc. E drept ca si covorasul pentru abdomene nu e departe, cine insa se mai gindeste la kilograme in plus cind dragul meu calculator sta atit de imbietor pe masa?
Nici nu mai tsin minte cind a sunat ultima data telefonul fix. Oare mai functioneaza? Totusi sta la indemina, pentru orice eventualitate. Sticla cu apa? Desigur, prezenta - apa e lichidul vietsii. Mai ales ca recent am achizitionat un filtru de mai mare frumusetsea, care desi e util, taraganeaza foarte mult procesul de fierbere a ceaiului, astfel incit uit ca voiam in genere sa beau ceva. Astfel economisesc Lipton-ul cumparat cu mare grija de tata de la Piatsa Centrala.
Alaturi de sticla cu apa se afla desigur vitaminele pe care in 2009 le-am atins doar ca sa sterg praful de sub ele, insa ce e mai straniu e ca de citva timp incoace demachiantul tot e la indemina. Da, machiajul e pe politsa nr 2 ( nu ca daca ar fi mai aproape l-ash folosi, dar totusi) iar demachiantul e aici. Hm, ok, uite si servetele. Si biletsele pe care scriu task-uri ce intr-un final ramin doar scrise. Si sutele de pixuri cu care nu scriu. Si cabluri de la diverse jucarii electronice. Si foi. Multe multe foi. Asa cum ii sta bine unui student.
Pina miine imi organizez biroul si revin cu un reportaj despre politsa nr 1. :))) Si poate pun si vreo carte pe masa, asa ar fi frumos.......

Signs

"I believe that all is pure belief...."

Should we believe in signs? Or do we see what we want to see? Should we believe in coincidences? Or are some things "meant to be" ?
Yes, i do believe in love, even if for some time now i have been stating that i do not think it exists. I believe in love because i have seen it, because i have felt it, because i was happy in it and because i suffered from it. Still i wonder why we fall in love with one person rather than another. This subject is a matter of discussion in more than one TED.com talk, and the answers provided by the persons that have dedicated their life to the study of love and romance are different, yet they have one thing in common. LOVE EXISTS, fact that can be scientifically proven as a certain area of the brain is activated when one nourishes romantic feelings towards another person. Still, why we choose to love one person instead of another remained a mystery. The only fact is that once that choice is made, there is hardly ever a turning back... till a new love comes along. One love can cure another. Yes, how true.
In a previous post i kinda asked a very ticklish question about how we choose our partners. And yes, i do believe that we choose them, because at one point or another, we choose to love a person, we choose to accept his/her minuses and we choose to focus on the pluses. So we do choose. How? That is probably another Ted.com talk that is to come - if no one comes up with an idea, who knows, i myself might get up there on that stage in the medium run future :))))
Still, the choosing idea has one drawback - how can we choose who to love and still accept the fact that one cannot command the heart? Well, i said it would be medium run future, i do not have the answer to that right now :)
In most cases, the "signs" are the ones that guide us in one or another direction. Signs that make you decide good or bad. SIGNS. For example a black cat crossing your path may make you turn around and spit 3 times in order to break up the bad luck, but then you miss the bus that makes you miss the train and you in the end arrive late for work and so you conclude that the black cat really was bad luck for you. But the fact that you stopped and hesitated instead of going faster in order to get to the bus station, and the fact that you already had the predetermined idea that things were going to go bad that day - aren't those actually the variables that cause the bad luck through the day? So i return to the same idea that everything is psychological, and superstitions and signs are stupid. The majority of them, at least. Coz many superstitions do have logical explanations, as i see it. For example, " do not walk under a ladder" - smth may fall on your head, " do not sow clothes you are dressed with, take them off first" - yes, you might get hurt with the needle and you most probably will do a very bad job sowing the rupture; " do not wash your head before an exam" = hot water causes loss of long term memory ; etc. All of these sayings do have explanations, except the one with the cat and the number 13. Those are then 2 things i need help with. Anybody?
And what about signs? Are they real, or do we understand what we actually want to see? Is it all psychological? If i want to believe that tomorrow will be sunny, i see all the signs that are in favor of sunny weather. Of course, i do not look at the weather report, i have the signs that i believe in. If it is not sunny, i then say that i have misunderstood the signs. If it is sunny, i am happy that the signs were correct and i am sure to turn to their advice once again. Of course, "sunny" is a metaphore. "Sunny" is the uncertain event that we are trying to predict, the outcome that we are so impatient to know, the dream that we need to have, the certainty that we seek. Yes, people need to be in control. And who knows - this idea just came to me now - the fact that we look for signs everywhere is a kind of proof of the fact that we as humans need to know everything. And if we cannot know something, we convince ourselves that we do actually know it because "the signs" are all there. But are there such things as signs? Or is it just pure mere selection? DO WE SEE WHAT WE WANT TO SEE? Do we choose what to believe? I think yes. And yes, most of the times, that is why wishing hard for something makes it happen. Because you are so sure it will happen that you concentrate all your energy in that direction and what do you know, the signs were right. Of course they were. Because it's not the event that determines the signs that we see. It's the signs that determine the event.
But then, what about intuition? What about the things we cannot control? What about coincidences? I cannot help but wonder.....

Risk

Sometimes you smile. Sometimes you cry. Sometimes you just do the things you need to do. Sometimes you just need to stop thinking. And i think he who can achieve that is very blessed. To be able not to think when you choose not to, and to think when you have to - it is simply a bliss.

I still tend to think that everything that happens is to the best. I still want to think that there is a good reason for unhappiness, that there is an explanation for pain and that the waiting does lead one towards a certain positive result. Of course, one must not stand arms crossed, but still, i believe that in the end, good things do come to those who have patience and who trust in the future.

Sometimes it is too late. Sometimes there is nothing more you can do. But one can state that only when all the tools in possession have been used, when everything possible has been done. So, i wonder if what i am saying is that i should take a risk. Any risk. Would it make me feel better? Me, the most risk averse person there is? Me, the person who does not cheat, does not steal, does not lie ( except ocassionally, but it is understandable, i am not perfect) not so much because it is immoral, but because i fear getting caught? Should i risk anything? Or should i opt for the convenient, for the safe, for the warm and for the nice?


Theoretically, people will say that life without risks is an empty existence, that he who does not risk does not win, etc. But practically, how many persons actually take their own advice?

Answer

The answer to my question ( if what you want is not available at the moment, what do you do?) is that you wait or fight harder. Do not settle for what is available if you know that you want and need more.

Jucarii

" Papushele, mashinele, ursuletsi de plush. Calculatoare, PDA, aparate foto, telefoane mobile sofisticate. Parteneri."

How do we choose a phone, a laptop, a digital camera? You probably know from the start what you are looking for. Because even if you've never had one before, you've most certainly had some similar devices that make you sure about some features that the new toy must have. Or if not, you have observed their characteristix in the hands of others, and now you want one for yourself. And you know what you want. You know what you need. But... But now there is choice. We don't only have Polaroid no more. We have variety now.

So, how do we choose?
Reputation? The past is a good approximation of the future. Knowing how the device has performed in the past, knowing the degree of satisfaction of its users, one can more or less estimate the degree to which that specific brand will cover ones needs.
Then you go on to characteristix. Quality. Megapixels. LCD. Battery. Guarantee. Webcam. You read reviews. You check out the price. Effort / effect ratio. You compare and in the end decide.
Is there ONE item designed especially for you? No. But there are about a dozen that fit your needs if not completely, at least mostly. In the end, you choose. Are you sure you have chosen the best there is? Not always. Most of the times you just do not have any more time to allocate to this matter. Most of the time, convenience makes up for small malfunctions. An item on your desk is better than one in the store. Because it is there, it is yours for you to do with it whatever you please.
Are our partners like our toys? Is there only ONE that is able to make your life complete, or are there about a dozen that satisfy more or less your needs?
What if there is no description? What if there is no product review? What if there is no guarantee? What if the item is unavailable, sold out, not it storage? Do you keep dreaming of it? Do you look for it in other places? What if you do not find it? Do you wait? What if you cannot wait? Do you get something else instead?
Are our partners our toys? Toys we love, toys we cherish, toys we hug and are ourselves with, toys we sleep with?

Prostie omeneasca

ION CREANGĂ
Prostia omenească (varianta completa aici)

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor.

Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

- Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
- Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
- Când şi cum?
- Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
- Îl văd. Şi?
- De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată.

...

Ion Creanga mereu încăleca pe-o şa, şi spunea povestea aşa. Mereu încăleca pe-o roată, şi o spunea toată. Apoi încăleca pe-o căpşună, şi recunostea ca spunea o mare minciună!! O mare minciuna adevarata.

De cite ori ni s-a intimplat si noua sa ne intristam din cauza unei intimplari neintimplate? Unica diferentsa este ca acum zicem ca suntem pesimisti sau realisti cind privim in viitor si in loc sa mutam din loc copilul sau drobul de sare ( am auzit chiar si varianta de mâţ-ucidere)firea omeneasca se tinguieste si isi maninca zilele din cauza unor evenimente incerte din viitor.
De citeva zile incoace aud aceasta poveste de la persoane diferite. Sa imi fac oare griji, sa imi fac niste concluzii?


O varianta moderna a prostiei omenesti aici.

Alegeri

De dimineatsa parea sa fie o zi buna, si deci avind tot timpul din lume, am decis sa petrec citeva ore la shopping. Banii pina la urma s-au terminat, sacosele s-au ingrelat, iar eu m-am facut cu o gentutsa noua de cea mai mare frumusetea. E drept ca nu e acea pe care o vazusem la magazin si pe care intentionam sa o cumpar. Pina a ajunge la un raft mai indepartat, m-am impiedicat de comoditate, de fidelitatea culorii si de disponibilitate. Da, aceasta geanta are capacitatea de a se potrivi oricarei stari de spirit, si da, este o geanta interesanta chiar daca este ca si multe alte gentsi. De ce insa nu am luat-o pe cea care se deosebeste in multsime? Pentru ca acea este mai greu de intretinut, pentru ca trebuie sa mai si lucrezi asupra compatibilitatsii ei cu celelalte aspecte ale vietsii tale. Asa se intimpla mereu, mi-a zis o doamna in magazin. Alegem negrul, pentru ca este deja un drum cunoscut, negrul merge la orice.... Da, asa este. Intre a alege ceva nou si incitant, multsi dintre noi se conformam cu rutina, pentru ca, buna sau rea, ea nu ne va aduce surprize neplacute. Pacat. Geanta bej era si ea frumoasa.

Trends

I know where i am going and where all this is gonna end. And it's not because i am confident in the future, or because i can foresee it. No, i just put 2 and 2 together, and as my lovely neighbor always says, 2+2=4. And that is how i know.
On one side, trends are nice, as they are linear ( or non-linear, it does not matter) dependencies among a certain set of variables, for which you calculate your deviation and then you can rest assured that you will not have any bad surprises. Nor any good ones, for that matter, but in some situations, certainty makes one and the other compensate.
I tend to think that we involuntarily opt towards creating our own trend of thought, of ideas, of decisions. And thus, consequently, our life follows the pattern that we have previously chosen. At a certain moment in life though, due to unexpected shocks, one may choose to shift the line so that it goes either through a predetermined point, in a desired direction or so it avoids certain unwanted happenings. But there still is a trend. Coz i do not think people change drastically over night. They can choose to do some things differently, to see some matters in a different light, they can choose to be better or to approach a problem from another point of view. But nobody can go over what he or she is, no matter how much we try. Coz we are who we are - with certain deviations, with certain errors and with a few improvments along the way.
Decisions. How hard and yet how simple they are.
Yes, i have a trend - aside from the obvious reborn interest in this blog. At the moment, the trend shows that i am willing to work hard in order to have fast results. It shows that i know who i am and what my limts are. And revelations come in silly moments like today, when i found an umbrella on the seat behind me in a study room. For a second, i asked myself the question whether i should take it, as my own umbrella was stolen just last month in a store. But then i thought that i do not want to do to another person what has been done to me. Maybe someone will come back for the umbrella. Maybe yet another person will take it. But my decision - to leave it there - transposes itself also into deeper and more important spheres, where i often decide that if i am hurt, i will not hurt somebody just in revenge, that i will not keep a grudge and i will not apply the "an eye for an eye" unless necessary.
I once asked what our principles are. Well.... now i think that they are the engines of the trends we follow.
I have tried to make my trend not too steep and not too flat - as i do not want to burn out bright and die quickly, neither do i want to stall and become the snail that gets its eyes thrown back once it gets on a roller-coaster. Although the coefficients of my equation are hard to define, i am continuously and stubbornly working on it.

Oac oac

Fiindca aveam ieri un status plin de jale, au sarit prietenii sa ma ajute in cautarea mea de ghicitori despre broasca. Si, printre cele de pe google, am avut si rezultate creative. Deschide internetu ca sa citesti ceva ce poate gasi oricine.... sau concentreza-te si vei avea ceva original si inedit.




Un baietsel tare bravo, scrie :

"Are limba tare lunga
Sta in stuf si se ascunde
Cum de vede un tintar
Sare iute si l-a papat !"

Ghici ce e? Dada, broasca :)


Este mica si isteata
Sta mereu cu burta-n apa
Cind incepe ea sa strige
Noaptea-ntreaga se-aude !


Multsumesc celor ce sar la nevoie :) Ce bine e ce bine, ce minunaaaaat... Oac oac :)
* hugs.

Cinel Cinel

Seara de astazi a fost dedicata unei activitatsi benefice pentru apropiatsii mei, in special pentru sora mea si nepotselul meu din clasa 1. Date fiind anumite probleme tehnice ale setarilor de internet pe care eu, cu ajutorul prietenilor mei din messenger nu am putut sa le rezolv, sora mea mi-a oferit placerea de a petrece o seara intreaga cautind pe google, nici mai mult nici mai putsin, ghicitori pentru copii despre...... broaste.
Intre timp, desigur, am descoperit atitea si atitea chestii....

- Ce este sexul? Dupa medici este o boala, pentru ca ajungi tot timpul la pat. Dupa avocati, este o injustitie, pentru ca întotdeauna este unul deasupra, altul dedesubt. Dupa politicieni este democratie perfecta, pentru ca se bucura atât cel de deasupra, cât si cel de dedesubt. Dupa economisti este o investitie proasta, pentru ca e mai mult ceea ce intra, decât ceea ce iese. Dupa matematicieni, este ecuatia perfecta, pentru ca femeia ridica membrul la maxima putere, îl închide între paranteze, îi extrage factorul comun si-l reduce apoi la expresia minima.

- M-am sculat cu stingul. Mi-am imbracat camasa, s-a rupt nasturele, am luat servieta, i s-a rupt toarta, deja mi-e frica sa ies sa fac pipi.

- Sa cuceresti o femeie si sa nu povestesti la prieteni, e ca si cum ai trece
Pacificul inot, in secret.


-Cum intra 4 elefanti intr-un trabant?
-Doi in fata si doi in spate.

-Cum iti dai seama daca patru elefanti dorm intr-un hotel?
-Vezi daca e parcat trabantul in fata.


Gigel vine acasa zgariat tot pe fata, pe gat, pe maini.
- Doamne sfinte, ce s-a intamplat ??
- Am facut hora in jurul bradului.
- Pai, si de ce esti zgariat in halul asta?
- Eram putini!

Tot navigind si trecind ca un fluturash de la site la site, am gasit categorii Animale Domestice, Animale salbatice, Insecte... Da iata amfibii nu am gasit. Oare unde sa caut broasca?
De la link la link, am descoperit ca ghicitorile au deja si optiunea " trimite raspunsul pe messenger". Am incercat, din curiozitate, sa vad ce iese. Si da, iti trimite link cu raspunsul. Deci daca esti copil si citesti ghicitori, potsi sa o faci in paralel cu alt copil care sta si el in fatsa calculatorului, in messenger. Nici intr-un caz sa nu iasa nimeni din casa, sa faca miscare sau sa socializeze.

In sfirsit, Cinel Cinel. Cine oare nu tsine minte culegerea de ghicitori cu care ne mindream in clasele primare?

In foc s-a nascut
De foc a fugit
De foc despartit
Iute a murit

(Fumul)


Am un calusel
Mic si sprintenel
Negru ca corbul
Iute ca focul
Unde sare, urma nare
Unde paste, se cunoaste..

(Puricele)


Sunt doua scaunele
Pe scaunele, un polobocel
pe polobocel, un bostanel
Pe bostanel, padure
Prin padure... umbla lupii :)

(Omul)

Ce-i mai dulce, si totodata mai amar pe lume?
(Limba )

Am un ciocanas de piele, cu doua gaurele

(Nasul)


Furculitsa cu cinci dintsi
Capatata din parintsi
(Mina)


Am doi calusei
sprinteni, sprintenei,
Numai sa m-arunc pe ei.

(Picioarele)

Daca-i dulce, mult aduce
daca-i rea, fug toti de ea.

(Vorba)

Ce e dulce, si mai dulce
Il alungi, da nu se duce?

(Somnul)

Merge-alene pe carare
Patru miini, patru picioare
Patruzeci de unghioare!

(Femeia insarcinata)


Am aflat si ca Batrachophobia este frica de amfibieni. De asemenea, stiu deja ce este Haiku - un tip de poezie japoneza ce contsine 17 on ( adica silabe) impartsite in 3 fraze metrice - 7, 5 si 3. Si da, cel mai cunoscut Haiku japonez este despre broasca :))
In traducere fidela :

"Balta cea veche
O broască sărind în ea
Sunetul apei."

+ unele umoristice :

Fizicianul:
Balta cea veche are o temperatura de 19 grade
În timpul verii, o broască poate sări la o distanţă de un metru cu o viteză de 10 km/h
Sunetul apei se poate auzi până la 50 de metri.

Matematicianul:
Analizând corespondenţa bijectivă
Din funcţia transformării topologice broască-lac
Se poate demonstra că broasca este un caz particular al lacului.

Medicul:
Datorită impactului violent cu apa din baltă
Broasca poate suferi leziuni microscopice la nivelul tegumentului
Care, netratate, pot duce în timp la apariţia diferitor boli de piele.

Regizorul de film:
Motor! Cadru balta veche
Broasca sare cu avânt in apă, privirea spre celalalt mal
Cadru zona plonjării, plescăitul apei, stop!

Comentatorul de fotbal:
Broasca se apropie de balta careului de 16 metri
Dribling, îşi potriveşte balonul, şut
Şi gooool, salt pe deplin reuşit, unu la zero!

Cântăreţul de muzică populară:
Foaie verde baltă veche
Dormea broasca pe-o ureche
Şi-o sărit in apa rece.

Nu am inteles insa pina la urma care este valoarea haiku. Nu am cred ca suflet de artist :)

Gata. Cele cautate au fost gasite, iar eu inkid motorul de cautare, fiind linistita ca in aceasta seara am constituit macar 1.1E-100 parte din traficul inregistrat.

Change?

2009 a venit repede si neasteptat. Fiindca am insistat impreuna cu familia sa il petrecem pe 2008 asa cum se cuvine, pina pe la orele 9 am urmarit deci la ORT "Oперацыя Ы", rizind la acele glume si la acele expresii frazeologice care descriu atit de bine realitatsile cotidiene incit se pot folosi fara a da gresh in orice timp al zilei. Si asa a venit 2009. Exact asa cum il asteptam - calm.
Multe kestii s-au skimbat doar din cauza ca venirea anului nou a coincis cu alte evenimente, de exemplu intoarcerea mea la Milano, si deci ruperea de aproape tot ceea ce tsinea de Chisinau. Trecerea a fost mai usoara decit anul trecut, cind intorcindu-ma pe tarim italian, fiind singurika in tramvaiul nr 9 ma gindeam ca e mult mai bine in troleul nr 10....
Si uite-ma aici. In aceeasi camera gri de camin, la aceeasi masa si cu acelasi calculator in fatsa. Cu mai multe cartsi pe birou - insa din pacate toate sunt cartsi de la universitate. Deja de vreo 2 ani imi zic ca voi incepe sa citesc acele carti pe care stiu ca nu le voi lasa din miini odata inceputa fiind lectura, si totusi, nu gasesc niciodata momentul potrivit. De ce oare? Pentru ca nu exista nici un timp mai bun decit acum. Aici si Acum.
Simt ca undeva in adinc s-a skimbat nitel si felul meu de a vedea lucrurile, pentru ca fiecare clipa isi lasa amprenta asupra noastra. Dintr-un punct de vedere ma bucur, pe de alta parte insa imi e dor de persoana aia care eram. Deja nici nu mai tsin minte cine era EA....
Stiu ca am facut mult rau, si inca voi mai face. Am facut si mult bine, si de asemenea, voi mai face. Asa e viatsa, cu partsi bune si rele, cu plusuri si minusuri. Eu am facut alegeri, si datorita lor sunt aici. Nu exista alegeri sau decizii gresite, desi in unele momente potsi regreta ceva. Pe urma insa te resemnezi. Caci trecutul nu se mai schimba, poti doar invata ceva din fiecare strachina in care ai calcat, si deci sa iti creezi viitorul.
Astazi vreau. Si ma prind gindindu-ma cit sunt de naiva sa vreau lucrurile pe care le vreau. Nu ma pot abtsine insa, iar in naivitatea mea cred ca este posibil. De ce? Pentru ca eu vreau. Si voi face in asa fel incit se va intimpla. Nu stiu inca cum, insa nici Roma nu a fost ridicata intr-o zi...
Iubesc. Chiar daca spun ca nu o fac. Doar mi-e teama sa o recunosc. Pentru ca mi-e teama. Pentru ca capul plecat sabia nu-l taie. Insa nici nu-l respecta.
Si deci fug. Iarasi. Din nou. Inca.

Dan Gilbert - Exploring the frontiers of happiness

It is not in the same order of ideas as the previous post- this talk explains the errors in human thinking while we try to make decisions that will influence the course of our lives. And it does not matter that we decide for ourselves not to think the way we are doing it now, coz according to the speaker, we are designed to have limited minds, as the world has gone beyond our capacity of understanding it.
In short, psychology is at the bottom of many industries, and mass manipulations are based exactly on these basic errors that each and every one of us makes in day to day life. If we are not too busy or if we are the least interested in knowing how things work, and more importantly, how our mind works, we should ask ourselves several questions. How do we find value? What is happiness and satisfaction? What can i do to maximize my state of general welfare? And how come my brain- which is more or less a piece of flesh, how come it generates all these thoughts in the first place?





Yes, comparison makes value distorted. And yes, most of the times, we compare the present and the past. And to some extent, i compare the two because the latter has brought me where i am now, so i cannot make an abstraction of it and make a decision based only on the present factors.
So most of the times, i blame it on the circumstances. That it is not the right time. I do that fully aware of the fact that there is no better time than today.

Fear. It makes us do crazy things.

Happiness

It is 7 a.m. As my alarm goes off, i get up knowing that half way to the tea boiler i will already be awake. I put some coffee, i open my computer, move the macroeconomics book a little to my left and open Ted.Com. I stumble upon a talk that asks the question whether Happiness has a price tag. It sounds intriguing, and i start watching it while enjoying my almost tasteless coffee. I already know the answer to the question, but i am interested in a point of view that is probably more informed than i am, from a person that actually dedicated some time to the issue before making the verdict. So i watch. And as a lot of many interesting facts come out of the presentation, i start thinking about how this world is organized, about the values that we each have and the principles that we kinda set for ourselves.

We often look for perfection. If not absolute, than at least a close fit to it. And most of the times, we declare ourselves satisfied just because we cannot dedicate any more resources looking for that certain thing. And this is a type of happiness as well - when you, in an informal manner, decide for yourself that from this moment on you will be happy with the choice that you have made and will not glance to what other people own / do / have. There are times when we succeed. But there still are moment of doubt when we stop and ask ourselves the devastating "what if".....


Happiness is acceptance. Accept the things you cannot change, influence the ones you have power over and may you have serenity to know the difference. This thought came as a revelation some time ago when i was performing the most automatic operation of that period, but i still stopped in order to get this idea into my head and i realized that yes, every moment counts. Every second of your being makes you the person that you are, every event, good or bad, makes you one step closer to where you want to be - and here the secret is to want to be where you are. Because happiness is within oneself. Satisfaction of the present makes room for satisfaction in the future, optimism now makes ambition tomorrow - because yes, the more man has, the more man wants. And you cannot have something unless you are fully aware you are in possession. If you are in a state of "i know nothing, i want nothing", guess what you will get? Probably...... nothing. And even if you get something, are you fully capable of enjoying it?
Don't think so.


Happiness is acknowledgement. Happiness is within ourselves. And we decide whether we are happy or not. Involuntarily. Psychologically. And we identify this function of the brain with an external phenomenon, like eating chocholate or spending time with your loved one. ( These are the only two true happiness moments that come to my mind and this early hour on Saturday morning). And yes, a lot of times, telling yourself to stop and enjoy the moment of happiness helps.

Just watch the video. It will not make you ask yourself any question - this was just my reaction to all the happenings in the last days - but at least it is fun.

Despre

" Jocuri de copii... Sau poate nu...

Recent am auzit de la un prieten o frază...
"Am găsit-o pe EA şi nu s-a terminat aşa cum mi-am dorit"...
Este total greşită amigo...


Dacă o găseai pe EA, atunci te opreai la "... şi nu s-a terminat".
Asta înseamnă EA.

Dacă EA este cumva, adu-ţi aminte cum A FOST şi de ce ai ales-o...
Dacă EL este cumva, adu-ţi aminte cum A FOST şi de ce l-ai ales...
Dacă are probleme, trebuie înţelegere. Dacă este dificil... Trebuie să ai răbdare...
Dragostea nu este un joc. Dragostea necesită muncă şi efort, timp şi afecţiune, şi nu doar din partea unuia, ci din partea AMBILOR...
Dacă vrei să te distrezi, şi te distrează o relaţie, atunci nu pune sentimente.
Dacă le pui, eşti bou. Dar oricum suntem în anul boului şi e normal, nu?...))
Dacă vrei să iubeşti, fă-o cu băgare de seamă şi asigură-te că merită.

Femeia rareori vrea un bărbat ANUME... De cele mai multe ori, ea pur şi simplu vrea UN BĂRBAT. Şi poate nu doar unul. Nu îl analizează prea mult, important e să fie disponibil când vrea ea şi să se poarte cu ea aşa cum vrea ea...
Bărbatul până să aleagă o femeie, recunosc, merge pe încercate... Însă el încearcă, şi aceasta îi dă dreptul să spună că şi-a găsit ALEASA. Căci din 20 de fete, 19 sunt pe cât se poate de ordinare, şi doar a 20-a e acea "floare printre flori". Îţi trebuie al naibii de mult noroc, efort, răbdare şi suferinţă ca să îţi dai seama care anume este EA...

Un bărbat NU va aprecia femeia frumoasă, el o va admira şi se va "bucura" de ea şi de ce poate obţine de la ea.
Un bărbat NU va aprecia femeia deşteaptă, el o va admira şi o va respecta, însă în mare parte o va respecta pentru înţelepciunea ei.
Un bărbat VA APRECIA femeia care îl iubeşte şi ştie să arate că îl iubeşte! Care îi este fidelă, îl înţelege şi îl respectă.
O femeie NU va aprecia un bărbat frumos, ea îl va admira şi se va lăuda cu el prin lume.
O femeie NU va aprecia un bărbat deştept, ea îl va admira şi se va folosi de această caracteristică a lui pentru a-şi atinge scopurile...
O femeie NU va aprecia la adevărata sa valoare pe bărbatul care o va iubi! Ea îl va considera, cel mai probabil, prost. Şi în dragostea lui... va vedea şi slăbiciunea lui...
O femeie VA APRECIA bărbatul care este disponibil ORICÂND şi în ORICE, bărbatul care o va face să se simtă specială, să se simtă bine, şi îl va iubi... aparent...

O femeie nu este în stare să creeze Adevărata Pasiune într-o relaţie... În 98% din cazuri... bărbatul e acel care face asta.
Şi totuşi, voi femeile vă plângeţi că noi, bărbaţii, suntem atât de răi şi lipsiţi de sentimente...
Dar de câte ori aţi luat VOI o floare unui băiat? DA! Am zis bine! Şi NU! Nu sunt beat!
De câte ori aţi dăruit un cadou, oricât de nesemnificativ nu ar părea, la sfârşitul unei întâlniri? Şi aici nu am în vedere săruturi sau atingeri...
Un băiat e romantic dacă apare cu un trandafir roşu... dacă umple patul cu petale de trandafiri, dacă ştie ce muzică să pună şi ce filme să aleagă ca să le privească în doi...
Dar femeia cu ce este romantică? Cu ce face ea pe bărbat să "explodeze"? Cu dezvăluirea trupului? A sânilor? Aceasta este doar o plăcere vizuală... Nu este ceva cu care să îl facă pe bărbat să se sufoce din interior. Sau poate cu faptul că îi pregăteşte cina? Haha, aceasta este foametea care urlă şi nu romantismul!

Femeia nu este în stare să fie romantică... Şi nu că nu poate ea, ci pur şi simplu că nu consideră adecvat.
Cel puţin, 19 din 20 nu consideră adecvat...
În schimb bărbatul, din IUBIRE, din PASIUNE, din DRAGOSTE o face pentru femeie... Ceea ce îl face pe bărbat de nepreţuit şi aceasta poate că ele nu o vor înţelege niciodată... "


Miine voi medita asupra acestui articol. Astazi nu pot sa ma gindesc la dragoste. Da, procrastinez.

Deci.....

Cogito, ergo sum - a zis Descartes. Cogito, ergo ma chinui, zic eu. De aia am zis ca ar fi bine sa ma apuc sa studiez din acea carte de statistica pe care am carat-o pina la Chisinau si inapoi - o cartsulie de nici mai mult,nici mai putsin de 2 kg.
Dar uite ca ma trage spre ea tastatura acestui calculator ce inca mai simte atingerea fina a lui Tolik ( mersi mult!), si uite m-a impins necuratu blogurilor sa apas pe acel bookmark ce ma aduce direct aici, unde scriu acest post ce promite a fi foaaarte pe neintelesul tuturor :)) Insa nu, eu nu sunt confuza, sunt doar foarte bine amestecata :))

Ce ginduri imi trec prin minte?

Tot ce se face se face spre bine. De multe ori trebuie sa avem insa rabdare, si chiar daca nu intelegem de la inceput ce se intimpla, exista shanse sa ne lamurim mai tirziu. Trebuie insa sa stim sa ascultam (mai ales eu) caci shansa bate la usa foarte incet. Pentru asta trebuie sa fii atent.

A simtsi ceva este mai bine decit a nu simtsi nimic. Chiar daca ceea ce simtsi doare. Chiar daca fierbi, tot e mai bine decit sa fii apa moarta. Desi uneori e bine sa dai focul mai incet si sa nu mai contribui atita la incalzirea globala. Plus ca deja gaz nu-i.

Gindesc, deci ma chinui. Si ma intorc la cartea de statistica.....

Daca dragoste nu e.....

Gheorghe Gheorghiu - Daca Dragoste Nu E Nimic Nu E

Cind nu iubesti

Greu este sa iubesti. Poate ca nu totsi au avut shansa sa simta ce inseamna acele emotsii in stomac, ce inseamna bataile frenetice ale inimii, cum e sa te gindesti mereu la o persoana... De aceea nici nu stiu cum sa reactioneze, nu stiu cum sa se lase iubiti.... Multsi nu au trecut prin acele momente de asteptare inaintea acelei revederi, multsi nu stiu ce inseamna sa incerci sa atingi buzele persoanei dragi cu buzele tale... Pentru ca da, este complicat sa iubesti. Si nu anume din cauza ca este greu, ci anume pentru ca nimeni nu te poate fortsa sa o faci. Ori iubesti, ori nu.
Si atunci nu o faci. Ramii singur cu tine. Fara alte complicatsii, fara alte idei, fara promisiuni si fara obligatsii. Iti raspunzi numai tsie, depinzi numai de tine, ai toata libertatea pe care o doresti. Esi doar tu cu tine si potsi face ce vrei cind vrei. Daca nu ai chef de ceva, amini. Nu ai cui promite nimica, nu dezamagesti pe nimeni. Chiar daca o faci, tsie iti e indiferent, pentru ca nu iubesti. Pentru ca nu iti pasa. Si nici nu iti imaginezi cit rau faci persoanelor din jur.
Este deja dovedit faptul ca indiferentsa este cea mai rea. Ea creeaza cele mai adinci rani. Prin a nu spune nimic, faci mai rau decit prin a spune acel adevar dureros. Prin a nu face nimic, este mai rau decit ai face ceva, orice...
Cind nu iubesti este usor sa fugi. Pentru ca nu te tsine nimic intr-un loc anume, deci mergi mai departe cu inima usoara. Nu te gindesti la ceea ce lasi in spate, nu te gindesti la persoane, la prietenii, la adevaruri. Tu doar esti liber. Si poti sa faci ce vrei.
Este foarte usor sa ignori. Pentru ca e mai usor decit sa dai ochii cu o situatsie neplacuta. Este mai usor sa lasi totul balta - pentru ca nu iti pasa. Iar sentimentele celor din jur iti par atit de nesemnificative... pentru ca nu iubesti. Pentru ca nu simtsi. Asa ca te joci. Joaca-te... Se va juca si cu tine cindva cineva.