Astazi

Ziua de azi promitea sa fie o zi normala din viatsa unui student. Si, surpriza, asa a si fost :) Desi pina diseara inca mai este, pot sa ma laud ca am reusit sa fac aproape tot ce mi-am propus pe azi - imi ramin doar vreo 20 % din treburi, desi sunt unele dintre cele mai importante ( regula Pareto,80/20).
Dimineatsa m-am trezit la 7:30 (hm, desi nu e normal pentru un student) si aveam dispozitsie buna. Pina la orele 8:15 am reusit sa rid in hohote la perspicacitatea unor persoane in arta culinara, am reusit sa ma re-apuc de gimnastica de dimineatsa si am sters-o la universitate. Desigur ca Financial Times nu mai era disponibil caci azi ca niciodata toata lumea era interesata de micsorarea ratelor dobinzii si deci se voia informata despre consecintsele acestei miscari. Ok, am zis eu, si am fugit la cantina sa imi iau briosha cu ciocolata de care in ultimele zile am devenit dependenta - e calda si moale, mmm :)))
Astazi in sfirsit m-am simtsit si eu calma si linistita, uitindu-ma la ceas sa vad daca trece oare timpul si daca facem recreatsie. Azi am scris conspecte si m-am bucurat ca ne-au dat drumul mai inainte. Azi am mincat in liniste si pace - si, surpriza, tot la 12:15 am finisat masa, exact ca in zilele in care "ma grabesc". Deci unica diferentsa e ca azi am mincat fara graba si panica:)
E drept ca ma simt nistsel vinovata ca timp de 3 ore nu am avut nici o activitate bine stabilita, insa ma simt odihnita si sunt gata sa nu ma mai enervez miine la servici. Am primit deja tricoul cu Baldinini - asa ca ma simt mai stabil in postura mea de consultant :)Pina la urma, totsi shefii sunt la fel - nu le place nimica din ce faci, tu trebuie sa taci si sa zimbesti frumos cind iti face observatsie sau tsipa la tine din cauza ca nu ii iese lui ceva, sau pur si simplu din cauza ca asa este el, mai excentrik - ca sa nu zik ciudat. Nu trebuie in nici un caz sa te aratsi ca nu ai treaba - desi in cazul meu treaba mea este sa fiu pe loc si disponibila oricarui client cind acesta binevoieste sa apara. Mai greu e insa cind e magazinul gol, iar noi, ca sa nu enervam middle managementu, tre sa ne invirtim de colo colo si sa ne facem ca aranjam nu stiu ce cizma de 10.000 de ori. Cu rabdarea treci si marea insa, asa ca rabdam....
Imi vin acum in minte diverse imagini din trecut si imi vine sa rid de naivitatea de care dadeam citeodata dovada. Zimbesc cind imi amintesc de acele momente haioase cind imi era a plinge insa stiam ca pe urma voi ride de ele - iata acum, in sfirsit, pot sa zic ca imi permit sa fac misto de propria-mi persoana. Si tot ce a fost in trecut imi pare o poveste, o fabula, morala careia insa am simtsit-o foarte bine. Acest lucru nu inseamna insa ca nu voi mai gresi, desigur ca o voi face, insa vor fi tot
alte si alte greseli....
Acum nu sunt alta persoana, desi asa ma simt si asa pare. Acum sunt eu, insa mai libera. Mai naturala. Mai calma. Intr-o oarecare masura, desigur, ca totush m-am saturat de cizmele alea Baldinini....

P.S. Ceva filosofic sau actual, in alta zi :)