La blinele

Repejor si fara prea mare introducere sau preludiu, ieri dimineatsa am primit o invitatsie subtila sa vin la ajutat(adica la facut) blinele. Eu, desigur, cea care acasa doar impusa de cineva pun mina pe tigaie, am zis ca ok, fac o vizita la caminul cel mai indepartat pentru a-mi perfectsiona calitatsile culinare si pentru a mai socializa un pic - ambele fiind activitatsi pe care le neglijez intens de cind am poposit pe tarim italian.
Am ajuns la Kramer in timp util, bucurindu-ma de o calatorie cu bilet in tramvaiul nr 9, unde m-am lasat dusa departe in ginduri urmarind casele ce toate seamana intre ele si strazile pustii de simbata seara. In bucataria de la subsol am ajuns exact la inceputul comitetului unde la ordinea serii era discutsia procesului de preparare a blinelelor. Dupa multe discutsii si propuneri din partea tuturor celor prezentsi, muncitorul de baza a dat din cap zimbind si pina la urma a facut asa cum a gasit el de cuviintsa - a amestecat laptele cu ouale si cu zaharul intr-un vas, faina si bicarbonatul de sodiu si sarea in altul, si apoi le-a intilnit pe toate intr-un al treilea. Procesul de amestecare a fost unul anevoios, insa prin insistentsa, putere si determinare am reusit sa omogeninzez acea masa galbuie, si, contrar parerii spectatorilor, eu eram sigura ca exact asa trebuia sa arate aluatul. Asa ca am pregatit sirguincios locul de munca, si la treaba ! Procesul de turnare a aluatului in tigaie s-a dovedit insa a fi unul destul de anevoios, de aceea unele rezultate erau mutante, insa eu, fiind doar simplu executant (in teorie) am lasat responsabilitatea erorilor managementului corabiei :))), acelor persoane ce supravegheau de la o distantsa sigura intregul proces.
Prima incercare este intotdeauna nereusita, insa asistentsii au avut grija sa dispara toate urmele acesteia - deci in 2 timpi si 3 miscari cele 3 blinele mici, contorsionate, nitsel arse si aproape fara gust au disparut imediat din farfurie in gurile celor 3 spectatori. Urmatoarele rezultate au fost mai imbucuratoare pentru stomace pentru ca aveau marime impresionanta - s-au facut notitse si s-a revizuit iarasi procesul de preparare. Din cauza lipsei uneltelor potrivite s-a modificat nitsel tehnologia de productsie, iar in urma acestei schimbari ulterioare, muncitorul, spectatorii si managementul cautau deja similitudini ale blinelelor cu tsarile lumii - la un moment dat aveam prezenta in tigaie Moldova - fara transnistria :) Muncitorul zicea ca se vedea si nitsel America de Sud, insa aici s-a demonstrat teoria potrivit careia geografia nu este punktul meu forte :) Intre timp au mai aparut forme ca inima, rinichi, creier cu circumvolutsiuni etc - date prezentate de cei ce au studiat sirguincios biologia la liceu. Cei ce au dat BAC-ul la chimie nu s-au lasat nici ei mai prejos, discutind aprins care ar fi formula chimica a bicarbonatului de sodiu (NaHCO3 apropo) si cam cu ce ar putea el interactsiona. :)
Pina la urma insa, intre atitsia expertsi, manageri, spectatori si muncitori de baza, ultimele blinele au iesit standard, deci productsia a fost acceptata si trimisa pe masa impreuna cu produsele ei complementare - dulceatsa, laptele, ceaiul si, desigur, berea si voia buna. :)
Dupa consumarea produsului finit, cu organele digestive saturate, discutsia s-a axat desigur in jurul cauzelor survenirii erorilor in procesul tehnologic si deci s-au luat decizii vitale privitor la pasii ce vor fi intreprinsi in viitor pentru a evita astfel de greseli. Muncitorul a scapat insa cu basma curata si shi-a mentsinut postul :)) Pina la urma, managementul corabiei s-a declarat multsumit de rezultate, blinelele au fost gustoase iar muncitorul a fost remunerat cu un pahar cu lapte si cu o seara placuta.
Multsumesc!