Monza - WTCC

Niciodata nu spune niciodata. Viatsa este un shir de evenimente imprevizibile, un shir de oportunitatsi pe care trebuie doar sa le prinzi. Deja am decis de mai demult ca nu imi voi face planuri pentru ca zicala " nu aduce anu cit aduce ceasu" este foarte corecta in ceea ce ma priveste. Asa ca lipsa mea de organizare nu se datoreaza iresponsabilitatsii, ci anume acestui aspect de deschidere catre neprevazut. Desigur ca se mai intimpla sa fac alegeri gresite din cauza acestei spontaneitatsi de care dau dovada in exces citeodata, insa pina la urma, asa cum le-a catalogat un prieten de al meu, acestea sunt gresheli "creative", din care potsi sa tragi o anumita invatsatura si care nu au repercusiuni grave asupra situatsiei de baza.
Deci da, CINE AR FI ZIS ca in loc sa stau cuminte in weekend cu cartea de statistica in fatsa mea si cu miinile in cap datorita conceptelor de covariantsa si corelatsie a variabilelor, eu m-am pornit frumushel la Monza, la autodrom. Initsial, cind acceptasem sa distribui volantine pe parcursul weekend-ului in loc sa imi odihnesc membrele inferioare ce pe timpul saptaminii sunt destul de solicitate, nu stiam ca mergem la locatsia curselor de mashini, iar acest aspect ne-a facut pe mine si pe A sa fim nitsel mai vesele in frigul ala intsepator ce ne chinuia. Sunetul de mashini se auzea ca un zumzait de albini, noi eram flaminde de aventura si voiam sa vedem totul, zimbeam nerabdatoare si abia asteptam sa vina amiaza si sa se incalzeasca afara :)
"Piacere di Conoscerti" este o campanie pentru promovarea imaginii Romaniei in Italia pentru care Guvernul roman a alocat 4 mln de euro. Italienii sunt insa destul de sceptici si din contra, in loc sa vada partea buna a campaniei, ei cauta motivele ei ascunse, si anume isi amintesc de totsi detsinutsii straini ce sunt romani si se jaluie ca li s-au umplut casele si orasele cu criminalitate marunta. Iar atunci cind Basescu declara ca in Romania criminalitatea a ajuns la nivelele cele mai joase din istorie, italienii zimbesc cu sarcasm si spun ca da, poate ca e asa, pentru ca totsi delicventsii romani sunt in Italia. Da, urmaresc acel spot publicitar, si se gindesc la generalizari - da, din cauza unor fapte razletse, un intreg popor a fost etichetat persona non grata. Insa putem oare sa ii invinuim?
Impartsind cartsuliile cu interviuri si date despre romani "normali" ce si-au cistigat un trai decent in Italia, nu am simtsit foarte multe resentimente. Desi au aparut anumite comentarii si remarci sarcastice, un zimbet rece si poate un cuvint mai ales au calmat spiritele si nu am avut parte de incidente neplacute. Desi deja la finalul zilei 2, volantinele erau toate pe jos iar oamenii ne evitau, " mersi, am deja 2 acasa", " nu nu, asta ar fi a 18-cea!". Altsii erau insa curiosi, caci cit stai in tribuna si asteptsi sa treaca iarashi coada de mashini prin curba, mai citesti si tu ceva. Cei mai multsi insa luau fluturashii pentru ca stiau ca noi trebuie sa ii distribuim pe totsi... deja si eu ma uit altfel la persoanele ce impart reclama pe strada, iau tot ce mi se ofera chiar daca le arunc in urmatorul cos de gunoi. Ajut insa un compatriot :))
Initial, aliantsa aia nu a vrut sa ne hraneasca, pina la urma insa, in ambele zile am avut parte de un dejun cu prajituri si cafea si apoi de un prinz copios. Initsial, cica se voia sa facem voluntariat, dar e cam greu sa gasesti un roman in italia care sa iti lucreze gratis :) Persoanele care au fost gasite insa reprezentau in totalitate etnia, vreo 2 tsigani, vreo 2 necioplitsi, vreo 2 muncitori si noi, 2 studente la Bocconi :)
E drept ca am mai tras chiulul, mai stateam si noi in tribune sa urmarim cursa, mai puneam volantine pe mashini, caci de, ce sa facem cu 25.000 de exemplare cind cica erau asteptatsi cam 50.000 oameni? Ne mai pierdeam in padurea unde erau tribunele cele mai indepartate, am mai strins si niste postere si maieuri cu logo-ul WTCC, ne-am mai plimbat si in tribuna VIP, izolata fonic, insa care nu are cel mai bun unghi. Am sarit si un gard pentru a avea ocazia sa ne plimbam cu piciorusele proprii pe pista:)) Pina la urma, a fost o aventura si ma bucur ca am luat parte la ea. Am vazut si atins mashini pe care doar in revistele auto si pe strazile Chisinaului le potsi vedea, am dat mina cu pilotsii si ne-am simtsit parte componenta a acelui eveniment. Desi simt si astazi oboseala si am racit fiindca aerul proaspat de padure dimineatsa nu face tocmai bine, acum pot sa mai bifez un punkt din lista "lucruri ce trebuie facute macar o data in viatsa" :)