One of those days

Daca crezusem ieri ca universul este contra mea, este din cauza ca inca nu trecusem prin ziua de azi, caci, cum se shtie, totul se ia in comparatsie... De dimineatsa mi-am mishkat corpul adormit spre Questura di Milano, in sperantsa unei izbaviri, trebuia sa imi iau odata permisul de shedere, ca m-am tot saturat sa stau... Inconjurata de hispanici, arabi shi multsi altsii, urmaream functsionarele plictisite ce ishi faceau meseria de toate zilele insa se intrebau cum au ajuns sa se ocupe toata viatsa de ceva ce initsial li se parea o slujba temporara. E drept k dezamagirea suferita indata dupa ce am fost chemata la ghisheu a fost compensata de invatsarea unei noi expresii " sara pronto fra un messeto " adika intr-o luna :) Deci cu zymbetul pe buze am parasit camera bukshita cu imigrantsi shi sperantse ( see older posts) shi dupa o mica plimbare sub soare, m-am gasit din nou in camera 521, cu aceeashi durere de git careia insa i se alaturase shi un sentiment de ametseala ushoara ce te face de obicei sa cuprinzi perna shi sa tragi cana cu ceai fierbinte shi miere mai aproape - insa asupra mea efectul a fost de a ma duce la matematica financiara, unde mi-am confirmat una dintre cele mai adinci frici ale mele, shi anume ca nu am inteles, nu inteleg shi nici nu voi intelege vredata ce e aia probabilitate... Deshi dat fiind precedentul cu limitele, despre care spuneam acelashi lucru la inceputul cursului cu stimatul domn Borgonovo, insa cu care am inceput sa ma impac destul de bine dupa cursuri intensive de studiu, deci am indeplinit misiunea cursului, " to find out everything u ever wanted to know about limits but was afraid to ask". Deci cine shtie, poate shi in cazul probabilitatsii ma voi lumina shi eu :)
Deshi intreaga ora organul cu functsie digestiva (stomacul) shi deci shi cel cu functsie cognitiva (creierul) imi erau la pastele de la mensa, am incercat sa prind firul celor spuse cu atita entuziasm de prea-versatul in materie de matematica financiara prof Pecati, insa, desigur, nu cu prea mult succes. Dupa un prinz consistent, m-am mishkat cu viteza maxima posibila data fiind mamaligutsa de la mensa spre Poste Italiane, pentru a gasi ushile inkise, insa nu m-am descurajat shi m-am deplasat la oficiul cel mai apropiat pentru a efectua tranzactsia necesara… Urmatoarea ora a fost insa caracterizata de o profunda dorintsa shi o necessitate fizica stridenta pentru o siesta, shi deci dupa doar 15 min la biblioteca unde am incercat sa imi dau seama ce gresheli stupide voi face la quiz-ul de la accounting de lunea viitoare, am ieshit senina pe usha din fatsa shi mi-am indreptat pashii spre iubitul meu javotte, unde am suferit nenumarate victorii in domenii ca imprashtiare, stricare, dezordonare, uitare, irationalizare si prost-calculare. Insa pina la urma m-am vazut shi cu un e-mail ce imi confirma biletul dus intors Milan-Bucuresti, am ramas cu canile intacte, nu mi-am taiat nimic iar unicul disconfort fizic ramine sindromul nasului astupat shi urekilor care tsyuie. Lectsia de limba italiana a fost foarte utila, din punctul meu de vedere, am primit o floare – e drept k nu in modul in care ma asteptam shi deci nici nu am reactsionat in modul in care se astepta persoana darnica. Insa pina la finalul lectsiei am invatsat gesturile tipice italiene shi insemnatatea lor, deci in caz ca vreodata mi se termina cuvintele, voi fi in sigurantsa.
Pe drum inapoi am avut ocazia sa studiez numerologia chineza – adika am invatsat cum sa numar de la 1 la 5 in chineza, am primit laude :-D shi am aflat ca in China nr 4 se considera nenorocos shi este deci evitat de majoritatea populatsiei, caci se pronuntsa foarte similar cu cuv “ moarte”, shi ca 8 este considerat de bun augur, caci seamana cu “ bogatsie” - informatsii destul de utile shi interesante care incepeau sa ma faca sa simt ca seara nu fusese un eshec total. Insa cum desigur aceasta zi nu se putea incheia cu acest sentiment datorat lui Raffaele ce imi lauda progresele in materie de limba italiana, shi cum azi nu mi-am indeplinit norma de spart lucruri, am strikat sticlutsa cu acetona shi deci acum umil scriu aceste rinduri in bucatarie, pentru ca mirosul strident din camera aduce un increment nedorit durerii mele de cap. Aerisesc camera pentru a elimina consecintsele pe termen scurt- mirosul, insa la noapte le voi suferi pe cele de termen lung, insa bine ca il am pe ursuletsu meu care imi va tsine de cald…..

Today's quotes

"Stupidity is unbeatable, but that doesn't mean we should give up fighting it."

"Give up on being perfect and begin to work on being urself ."

"The only place where success comes before work is a dictionary."

Proverb chinez:

" Un copac care cade face mai mult zgomot ca padurea ce creshte in tacere "

To do list

Astazi paremi-se universul a fost contra mea ( lovita, impiedicata, plouata, renegata si multe altele), m-am incapatsinat insa sa ii tsin piept shi deci iata-ma vie shi nevatamata pe patul meu din camera 521 ce de astazi are alt aranjament, in fatsa laptopului, shi cu idei contra-procrastinare ( lasarea lucrurilor de azi pe myine)..... astfel decid sa nu mai dau sfaturi celor ce nu vor sa le primeasca, sa nu acord ajutor celor ce cred ca nu au nevoie de el, sa nu ofer nimic celor ce nu apreciaza. Sa nu fac aceleashi gresheli, sa elaborez un plan de time management shi sa ma tsin de el, sa dorm cel putsin 8 ore pe noapte, sa maninc fructe shi legume, sa ma bucur de soare, sa iubesc ploaia si sa imi schimb culoarea parului:) Sa spun ca iubesc cind simt necesitatea, sa cer o imbratsishare cind am nevoie de ea. Sa spun NU shi NU VREAU, sa decid daca vreau sau nu perdele in camera mea, sa imi cumpar ciocolata, sa renunts la trecut, sa zimbesc mai mult, sa nu mai cred in fantome, sa invats italiana, sa fac lasagna, sa nu ma tem de singuratate si sa iubesc din nou culoarea roz.....

Intrebari

"Sunt lucruri care nu pot fi înţelese decât vag. Şi ar trebui să ne mulţumim cu atât, din nefericire însă noi încercăm să le înţelegem mai precis şi, ca urmare, ne trezim că nu le mai înţelegem deloc. "

( Lucian Blaga )

Dating

Oda prieteniei tale

[poezia ] Am citit-o cu sufletul la gura... e scrisa de un foarte bun prieten de al meu, o persoana de la care am multe de invatsat. Ne cunoastem demult, insa parca brusc am devenit prieteni, si daca imi amintesc eu bine, a fost in timpul plimbarilor de la rishkani in serile placute de primavara. Vorbeam despre orice, si chiar daca la moment paream foarte diferiti, era ceva special in discutsiile noastre. Imi spunea Buburuza (el shtie cine e :) ) ca este un om foarte bun la inima shi foarte de treaba, dar eu l-am cunoscut mai bine abia mai tirziu. Nu stiu cum s-a intimplat, dar deja imi este drag si nu imi imaginez cum ar fi sa nu fim prieteni... are un punct de vedere foarte diferit de al meu citeodata, insa porneste din ipoteze atit de interesante, si descrie lucruri atit de profunde prin explicatsii banale, incit nu rareori ramin cu ochii atsintitsi undeva pe trotuar gindindu-ma de ce nu m-am gindit shi eu la asta.... Stiu ca va citi azi sau miine cel tirziu cuvintele astea, de aia nici nu pot sa spun nimic negativ, insa sincer, nu am nimic rau de spus... Este un om cu o aura pozitiva atit de puternica, cu un zimbet atit de cald, incit e imposibil sa nu il iubesti.

Mai jos, poezia care m-a facut sa imi amintesc de acele plimbari... Cel mai straniu e ca ma regasesc in ea atit de mult, ca e destul de infricoshator sentimentul....

where dreams may come

Autor: jacksun

Nu-mi esti aproape, n-are cine
sa-mi zica "miine va fi bine",
sa ma trezeasca dimineata
cu un usor sarut pe fatza.

sa-mi daruiasc-a sa iubire,
atyt de dulce si duioasa
sa ma alinte cu privirea,
de alte deama nu-mi mai pasa...

si n-am pe cine sa astept,
sa-mi pierd rabdarea ud sub ploaie
sa-mi sara inima din piept
sub ale apei reci siroaie.

si nu am cui sa ii soptesk
banale vorbe la ureke,
nu esti aici si intuiesk
ca tu ai fost a mea pereke...

nu-mi esti aproape, n-are cine
sa-mi zica "miine va fi bine",
si kiar de-ar zice - nu voi crede...
.. caci ce e-n suflet, nu se vede...

P.S. Sa fii fericit, pentru ca meritsi... Sa iubesti, pentru ca potsi. Sa zimbesti, caci itsi sta bine. Si sa visezi cit timp traiesti.

Primavara

Inspirata de blogul recent descoperit al unui foarte bun prieten al meu shi de scrierile sale despre primavara, am decis sa meditez shi eu putsin asupra acestui subiect. Ieri, 1 martie, am pus la pieptul unui prieten un martshishor, shi la rindul meu mi-a fost prins un altul la piept ( e drept k tot al meu martshisor, insa e iertabil dat fiind faptul ca nu prea se gasesc martisoare in piezzele apropiate.. ) Shi da, astazi cind am ieshit, am simtsit aerul ei... da, a venit primavara.....
In parcul Sempione e soare. E multa lume, este muzica, sunt copii, sunt familii, sunt tineri indragostitsi, sunt prieteni, sunt si cei ce insistent vind flori... este zgomot, este mishkare, este bucurie, este viatsa. A venit primavara.

La Verona

Stinsesem mobilul care era pus sa sune la ora 6:00 inconstient shi fara nici o remushkare - deci la 7:20 am deskis okii neincrezator caci era prea lumina in camera... mobilul l-am gasit printre cearshafuri, shi m-am asigurat ca intradevar era 7:20. Cu calm shi calculynd fiecare mishkare in termeni de secunde irosite din timpul pretsios ramas pina la orele 8:15 cind trebuia sa fiu la Milano Centrale ashezata comod in scaunele din cl 2 a trenitalia, am renuntsat la activitatsile ce consuma prea mult timp shi deci am ramas fara ceai iar "colazione " ( breakfast ) l-am luat cu mine in sacosha pentru a ma delecta cu biscuitsii de acasa in tren.
Am ajuns la timp, caci inspirata, am luat tram-ul pina la statsia de metro shi mi-am petrecut cele 3 statsii urmarind atent persoanele ce intrau, ca sa nu am o surpriza placuta de a ma intilni cu ATM-ishtii, cu care am avut placerea sa interactsionez deja de vreo 3-4 ori. Cind m-am vazut in tren, am rasuflat ushurata... am stat alaturi cu 7 italieni in toamna vietsii, ce credeau ca eu nu ii aud din cauza ca aveam cashtile in ureki, insa eu nu pornisem inca muzika asa-k incognito incercam sa imi perfectsionez capacitatsile de intelegere a limbii italiene vorbite... aveam norok ca erau cam de 50-60 ani shi deci vorbeau taraganat, shi nu era nevoie sa pun " pause " ca sa inteleg ce se spune asa cum fac cind urmaresc filme in italiana. Se vorbea initsial despre "Rambo 4", shi deci fara a urmari filmul - nici nu ma gyndisem sa il privesc - shtiu deja despre ce e, shtiu ca nu aduce nimic nou, ca Stallone arata la fel de tynar insa filmul lasa de dorit. Apoi s-a trecut la muzika shi la premiile oscar, insa de acolo imediat la alegerile ce urmeaza, moment in care ei shi-au pierdu ascultatoarea caci eu am pornit " All i need - Air " in ureki.
Dupa Brescia am ramas singura in vagon. Adika in solitudine cu biscuitsii mei de ovaz de acasa :) Am ajuns la Verona - Porta Nuova mai repede decit ma asteptam - shi apparently, mai repede dekyt se astepta Igor, de acum incolo pe alocuri fiind numit " cumatru". Asteptindu-l in gara de la Verona am avut posibilitatea sa analizez comportamentul unei familii dupa parerea mea germane - veneau sau plecau in calatorie, mama, tata, bunica, matushile shi vreo 4-5 copii de toate virstele. Cei mai in virsta rideau shi se bucurau de viatsa dupa ce au platit shoferului minu-van-lui cu care au venit cam 500 euro (oare de unde veneau? ), cei mai mici faceau mofturi shi se alintau cu ipod-urile sale cintind shi facind mutre care in moldova ar fi fost urmate de un shleop la fund, iar cei de mijlok aveau fetse impenetrabile shi care cel mai mult probabil gyndeau ceva de genul " awh, haidetsi mai repede ca incepe "The Osbournes" la MTV....
Intre timp am mai observat cantitatea uluitoare de vorbitori de limba romana din gara, in majoritate de catre tsiganci ce cauta euri ushor de obtsinut de la turishtii ce vor mai repede sa scape de personalitatea lipitoare a cershetorilor, shi apoi am observat o pereche el/ ea ce aveau nevoie urgenta de o camera.
Intr-un final, escorta mea a sosit shi deci ne-am indreptat spre centrul Veronei, impresionantul centru al Veronei. Primul lucru ce mi-a placut au fost trotuarele largi shi copacii de pe margine - lucru de care daca vrei sa te bucuri in Milano tre sa mergi in parc, situatsie similara shi in Bucuresti, deci shi eu si insotsitorul meu ne bucuram de spatsiul larg destinat pietonilor.
Piazza Bra a fost prima oprire impresionanta - un parc verde cu havuz modest, adunarea moldovenilor / rushilor / romanilor intr-un colts al sau, cladirile viu colorate, micile cafenele cu mese shi scaune impletite, persoanele cu gura cascata ce admira arena, shi, desigur, oamenii cu placate " dono abbracci " (donez imbratsishari) din piatsa, donatsie de care m-am bucurat shi eu :) Dusa de catre simtsul orientarii in spatsiu al ghidului meu (IGOR) am mers pe stradutsele inguste ale orashelului vechi, am facut o multsime de poze, nu o singura data incurcam nitsel drumul insa sunt locuri frumoase shi deci peste tot aveam ce vedea, ce poza shi ce discuta. E drept k dupa masa ( piadine :-D ) ne mishkam ambii ca in reluare, insa unul din lucrurile pe care le-am aflat despre cumatru ieri a fost ca se pricepe destul de bine sa fugareasca o fata :) Deshi shtiam aceasta trasatura a caracterului sau inca de cind cutreieram Sequoia woods shi colindam strazile din San Francisco, ieri a fost un fel de reintoarcere in timpurile alea, cind se vedea de departe ca suntem turisti, cind ne opream shi faceam poze la fiecare a 2-a cladire impresionanta shi astfel umpleam memoria aparatelor digitale cit ai zice " hai sa mergem sa facem poza la catedrala aia ".....
Casa Giuliettei m-a impresionat, sa vezi balconul e ca shi cum sa auzi cum se spune " O Romeo, Romeo ! wherefore art thou Romeo!" Igorash a insistat sa ishi faca poza cum pune myna pe sinul Juliettei ( toata lumea face asta shi deci statueta e deja roasa in locul respectiv ) insa eu m-am abtsinut, caci e all ok cu orientarea mea :)))) ...

Piazza Duomo, Castello, Museo Archeologico ( pe care l-am vazut doar din exterior din cauza lipsei de resurse materiale shi de timp ), riul Adige si puntsile sale... Aliteratsia zilei de ieri ( Aliteraţie - Repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor ) a fost covrig, adika :

Cumatru : "Hm, cam se apropie amiaza... "
Eu: " Vrei un covrig? "
El: :" Uite cum nu gasesti nici un local unde se maninca deskis la ora 2 "
Eu: " Am covrigi"
El: "Aici se vind panine, vrei sa intram? "
Eu :"Itsi dau un covrig?.. "

Cel mai impresionant a fost insa nu frumusetsea izbitoare a orashului, cu puntsile sale peste riu, cu constructsiile vechi, cu stradutsele inguste si curate, ci anume arena... Amfiteatru Roman, finisat cam in anul 30 e.n., shi care e al 3-lea dupa marime in Italia, dupa Colosseum din Roma shi Arena din Capua. Am stat acolo unde stateau persoanele de vaza, priveam la arena goala shi ne gindema la jocurile cu gladiatori si la altele ca ludi ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ludi) , am incercat sa analizam acustica prin a vedea daca dintr-un punct al arenei se aude mai bine in celalalt capat, shi da, este un punct din care se aude mai bine decit daca esti mai aproape de sursa zgomotului. Apoi am asistat la un mini-concert - era sus pe trepte un cor aflat in calatorie, noi cu cumatru eram in centrul arenei shi era de parca ne cintau numai noua. A fost asa frumos, am batut din palme sh noi si ceilaltsi din arena, insa noi ne auzeam mai tare :P Atunci am decis ca fiindca in iunie sunt concerte in arena, voi merge neaparat shi eu, caci e o experientsa ce merita traita. Arena treptat a inceput a se lumina artificial, frigul a inceput a se face simtsit, iar noi nu voiam inca sa lasam acel loc istoric, istorie din care facem parte shi noi. Am ieshit insa si ne-am minunat de tehnologia folosita la minim pentru a maximiza efectul constructsiei grandioase, am facut poze pina bateria ne-a lasat balta shi am contemplat aerul de seara al veronei.
Seara s-a incheiat in Oviesse, unde am ales camashi si pantaloni - nu mi-a fost ushor insa tre sa ma obisnuiesc odata shi odata, nu? Seara a finisat intr-o maniera cit se paote de placuta, cu o mica plimbare spre castelul de noapte unde cumatrul voia sa vada nishte luminitse, care, surpriza, erau doar atyt, luminitse... Apoi, dupa ce ultimul autobuz al cumatrului ce a avut norocul sa sea afle in acesta a plecat, au inceput peripetsiile:) Fuga fuga treceam pe linga copaceii ce ziua imi atrasesera atentsia, insa in graba mea de a ajunge la gara nu ii mai observam. Am ajuns insa ca sa vad cum trenul pleaca de sub nas, insa mi-am amintit ca in lista aia pe care o facusem cu citeva zile in urma " things u must do at least once " se afla shi " miss the train". deci cumintsika am analizat panourile de partenze, shi, vazind ca mai am o ora shi jumate la dispozitsie, m-am pornit inapoi spre arena, sa o mai vad odata in toata splendoarea ei. Pe drum am auzit doar vb romana, shi ma faceam ca nu o inteleg, caci nu erau persoanele cele mai demne de incredere. M-a bucurat faptul ca eram intrebata pe strada informatsii, intrebari la care aveam raspuns daca acestea sunau " cum se ajunge in centru" shi nu " unde e strada variese? ", la care desigur dadeam din umeri shi zymbeam cit de frumos fermecator puteam... Aratam la locul meu in verona, daca oamenii intrebau indicatsii :) Odata ajunsa intr-un final in tren, am fost informatsi de carte un domnishor amabil ca 1. trenul va avea intirziere 2. ca el spera ca acea intirziere nu va fi de mai mult de 20 min shi ca 3. trebuie sa ne mutam in vagoanele de inceput dintr-un motiv pe care nu l-am inteles caci el cam inghitsea terminatsiile cuvintelor. Ok deci, si eu si doamna din Ucraina, shi domnishorii din alta tsara vorbitoare de limba rusa shi cei 5 afro-americani ne-am instalat in vagonul nr 5 al trenului spre Milano Centrale care asa si nu era anuntsat la speaker ca e in plecare.... Drumul a fost destul de "placut" , caci unul din afro-americanii mentsionatsi mai sus imi zymbea cu totsi cei 32 dintsi albi ai sai, insa la centrale, unde am ajuns pe la 11:35 au coboryt shi baietsii din Rusia cu mine, shi deci ma simtseam putsin mai protejata.
Am ajuns acasa cu prezentsa mai mult spirituala decit fizica. Patuc shi la culcare, cu zimbetul pe buze si cu sunetul corului din arena in urechi.
A fost o experientsa ce trebuie neaparat repetata... fara " Ronaldinho", insa....

Eu cu mine

Intrebari, mereu intrebari, shi nu intotdeauna sunt cele ce merita raspuns. Astazi la un moment dat ma gyndeam la intuitsie, si la linia fina ce o desparte de paranoia... shi ma gyndeam daca intuitsia precede evenimentele sau daca e un mecanism de cauzare? Adika daca itsi pare ca ceva se intimpla sau se va intimpla, prin comportament inconshtient cauzezi acel fenomen... Intuitsia mea nu m-a dus niciodata in eroare... e asa un sentiment straniu cind vezi ceva clar insa nu potsi explica ce e shi cum e shi nici nu stii de ce stii, insa shtii... e foarte frustrant pentru ca deseori nu am incredere in intuitsia mea din diverse motive, primul fiind respingerea adevarului, incercarea de a evita o alta dezamagire, dorintsa de a lupta in continuare chiar shi pentru o cauza pierduta... insa acestea erau intrebarile pe care mi le puneam in timpul zilei... seara cind vine insa, in intimitatea camerei mele, imi dau seama ca tot ce e in jur este modelat de mine... shi nu vb de pozele de pe peretsi, de colajele de felicitari sau de alte elemente etichetate de mine ca " design tools".... Beauty is in the eye of the beholder... Conteaza mult cum vezi lucrurile, cum vrei sa le vezi... acelashi eveniment este interpretat diferit de diferite persoane, are efecte diferite shi cauzeaza reactsii diferite. Pina shi EU de azi dimineatsa nu sunt deja EU de asta seara... Deci nici nu se pune intrebarea sa incerc sa ma intreb cine voi fi EU myine dimineatsa... Insa nu trebuie sa avem frica de schimbare, schimbarea e ceva natural, shi, cum imi place mie sa zik, fara schimbare nu exista progres. Cum nu toate verigile unui lants au aceeashi duritate, nu rareori o veriga se desprinde pentru a se uni unui alt lants ce poate are alta menire.... insa fara a intra prea adinc in concepte atit de teoretice shi fara a utiliza metafore in care intr-un final ma pierd shi eu, darmite cititorul meu fidel, ceea ce vreau sa zik este ca " i think, therefore i exist" se transforma de cele mai multe ori in " i act, therefore i exist"... nu trebuie sa avem frica de gresheli.... trebuie sa avem grija de greshelile pe care le repetam. Shi nu neg, sunt extrem de tentata sa o apuc pe un drum cunoscut deja de mine in sperantsa sa gasesc o cotitura pe care nu o vazusem, cu credintsa ca de data asta va fi diferit, pentru ca eu sunt diferita... insa nu imi permit sa imi rod pantofii noi pe aceeashi cale ca shi pina acum... prefer un alt drum, care de la inceput ishi arata dificultatsile, insa cel putsin nu am amintirea eshecului shi deci pot spera la acea luminitsa la capatul tunelului.....
Da, imi pun intrebari... da, gasesc acele raspunsuri care ma aranjeaza shi le numesc " intuitsie"... cind dau de ceva ce nu imi place, zik ca e " paranoia "... da, greshesc, shi da, imi zic ca a greshi este uman.... shi chiar daca fac 2 pashi inainte shi 1 inapoi, nu stau pe loc in asteptarea unui miracol, pentru ca am invatsat ca " miracolele" sunt doar " efecte "....

Echilibru

Vine primavara. Da, m-a informat miercuri o prietena ca simbata e 1 martie... "ceeee???" a fost reactsia mea... da, degeaba mi-am pus pe perete calendarul ala- chiar daca ma uit la el, acest obicei nu mi-a imbunatatsit orientarea in timp.
24 ore... insa cine le mai simte cind trec?

Atit de multe de spus, si atit de putsina dorintsa de a vb...... Credeam in multe chestii, numarul lor se reduce incetul cu incetul.... Acceptam multe lucruri ca fiind firesti, insa imi dau seama ca nu sunt atit de omniprezente, ci ca eu fusesem norocoasa sa fiu partasha la ele... Aveam frica, insa de cele mai multe ori era neintemeiata....
Totul shi nimic in acelashi timp. Cald shi rece... Pace shi zbucium.... Lumina shi confuzie.... Tentatsie shi control.... Miscare si imobilitate... Vise shi realitate.....Echilibru? Da, e acolo undeva.....

Semintse

Rasare soarele. Il simt de sub plapuma aspra - o noua zi. Ma scol alene, pornesc laptopul shi ma intreb ce faceam ieri shi care imi sunt planurile pe ziua de azi. Ma indept apoi automat spre bucatarie cu pizza in mina, astept rabdatoare 40 secunde ca sa se incalzeasca - 40 secunde ce nu se vor mai intoarce niciodata. Revin in camera - totul este exact asa cum am lasat, insa parca diferit - nimeni nu poate intra in acelashi riu de 2 ori - se aplica shi camerei mele. M-am lasat de Lost sau de alte TV shows de acest gen - consider ca am petrecut destul timp in copilarie shi tineretse urmarind evenimentele inventate de oamenii cu imaginatsii bogate, orele petrecute in fatsa tv/ laptop fiind educative doar in masura in care se obishnuieshte cu o limba straina vorbita, cu elementele culturale pozitive / negative din tsara in care are lok actsiunea prezentate premeditat de carte regizor / scenarist shi se invatsa terminologia specifica unei meserii in cazul serialelor de gen " Ally McBeal" sau "Grey's Anatomy". Nu timpul trece, ci noi trecem prin timp, de aia am decis sa imi folosesc propria imaginatsie dekyt sa o admir pe cea straina ( hm, imi vine acum in minte proverbul latin "Deschide cartea ca sa afli ce au gindit altsii, inchide cartea ca sa gindesti tu ") , shi deci am decis sa imi pun la incercare capacitatsile adormite temporar de o stare de depresie auto-provocata si sa incerc sa ma ridic la nivelul propriilor asteptari. Shi astfel, cu entuziasm, decid totushi sa amin nitsel activitatsile cognitive shi deschid www.unimedia.md ca sa imi apara "iarashi din nou inca o data in premiera" ( expresie intrata in obisnuintsa de cind a fost rostita la tvm in direct ) in colts stinga jos fetsele artificiale ale aparatului de conducere moldovean impreuna cu intrebarea " care este cel mai sexy politician" shi care ma face sa ma intreb oare nu exista un mod de utilizare mai eficienta al spatsiului pe site-ul moldovean de shtiri? Chiar shi aceeashi prognoza meteo ar fi mai utila, nemaivorbind de shtiri internationale de ultima ora - deshi partea cu "perla saptaminii" e bine venita.... "stimatsi colegi, sledite za bazarom... " .... Ca de obicei, citesc atent mai apoi titlurile de articol, in cautarea noilor acuzatsii aduse primarului de chisinau, a noilor referendumuri planificate, a certurilor din piatsa parlamentarilor sau a consilierilor shi in cautarea unei sperantse de schimbare, a unei luminitse la capatul tunelului comunist. De obicei, gasesc primele shi mai putsin ultimele, insa cum se spune, sperantsa moare ultima, deshi mai este o asemenea fraza ca "cine pleaca ultimu din moldova sa stinga lumina shi sa inkida gazul" - livrarea caruia e oricum in pericol din cauza datoriilor.
Prietenii mei din messenger sunt omniprezentsi - fie ca la servici sau acasa - caci in timpul serviciului fac fatsa ca muncesc iar la sfyrshit de luna angajatorii fac fatsa ca ii platesc ( fraza preluata dint-un raport privind situatsia social-economica din Rusia, nu imi asum meritele pentru adevarul izbitor contsinut in ea). Intre timp, imi savurez ceaiul / ciocolata ajunsa pe masa mea de lucru prin Cascina Gobba shi imi trimit gyndurile spre parintsi, fara sa vreau gindindu-ma la capacitatsile acestora shi la modul in care sunt exploatate acestea fara mila de sistemul de invatsamint moldovenesc... insa acelashi sistem sovietic i-a format, deci intr-o oarecare masura, este oare indreptatsita situatsia actuala in care un profesor universitar are un raport remunerare / valoare creata cu mult mai mik ca 1? Astfel, meditind asupra vietsii, analizind exemplele oferite de rude, prieteni, decid ca fiecare om ajunge acolo unde vrea sa ajunga.... este o functsie de instinct, adica daca un om ishi doreste intr-adevar ceva, el va face astfel ca sa obtsina acea pozitsie, acea stare, acel obiectiv. Nemultsumit este doar omul lenesh, ce crede ca vrea ceva petru ca e la moda sa vrei kestii, insa care nu face nimic pentru a se ridica din locshorul comod shi cald pe care l-a ocupat intr-un moment de noroc chior. Daca vrei cu adevarat ceva, faci. Fara nici un alt fel de variabile. Simplu. Deci mai greu e sa decizi ce vrei cu adevarat.... Nici un moment din viatsa nu trece fara a-shi lasa amprenta. Pentru ca creierul uman niciodata nu ishi inceteaza activitatea. Activ sau pasiv, prin fiecare moment pozitiv / negativ , contribuim la constructsia unui "EU", cu reactsiile sale, cu ideile sale, cu principiile sale, deci, contribuim la propriul viitor. De aceea, nu timpul trece.... noi trecem prin timp. Shi depinde de noi cum o facem. Fie laptop, ziar sau carte, fie disco, restaurant sau plimbare, fie azi, myine sau saptamina viitoare - e f(dorintsa,decizie). Ce ai semanat, aceea vei culege.

Multsumesc

Cît de mult nu aş vorbi, sunt mereu nişte lucruri pe care nu le spun îndeajuns. Sunt anumite chestii care simt ca nu sunt înţelese complet, sunt nişte lucruri care trec neobservate chiar de sunt foarte importante.... Şi anume, nu imi ajunge niciodată timp sa rostesc un simplu "mulţumesc "......

Iti mutumesc.

Things i will never tell u

Did we put so much value on our time together because it was scarce? Do we look back with so much pleasure because it lasted so little? What if i wouldn't have had to go? What if u had stayed? What if the circumstances would have let us have a decent goodbye? Or has there never been one because things are still to come? ... You say you will wait for me. But this distance makes me forget your face little by little... You say you are the same, same smile, same eyes, same warmth... I remember everything, but each day it is farther away... I cannot help but ask questions the answer to which i will never find... What had happened between us? I sometimes think that you were more frightened of it all than i was... But you wanted me to feel safe, to feel protected, to feel loved... You never realized that you didn't actually have to do anything, it was all you that made me feel things i cannot explain up till now. You have brought up something i never thought i had in me. Whoever says perfection does not exist, is wrong. It exists. And i am glad we found it together, after we had been looking for it for a long time in all the wrong places. It wasn't something we had planned, it was so spontaneous and happened so fast neither of us had any time to think it through, so maybe that is what made it all so special. I do not know why. Do not ask me that. I do not know how. It just was... I just know that it was the best irrational choice of my life.
You say you will be there... But you are too far. I am too far. I cannot say what tomorrow will bring. Neither can you, so no matter how many promises we want to make, let us just smile at what was and hope it will be again... but no promises.

Nirvana

Nirvana, " The man who sold the world" , "Lithium", "Smells like teen spirit", "Rape me", 'My Girl". Shi totushi sunt persoane care nici nu au auzit de Nirvana sau de Kurt Cobain. Consider ca e ca shi cum sa nu stii cine sunt The Beatles, Smokey, Abba... ok, nu its place muzika lor, insa ei au facut istorie... e o chestie de cultura generala.

Aveam 13 ani. Tabara "Trandafir", Vadul lui Voda. Nici macar nu tsin minte cum o cheama, shi daca ash vedea-o acum, nu cred k o recunosc. Suferea mult din cauza sinuciderii idolului sau - Kurt Cobain, shi zicea mereu ca el nu murise. A umplut camera cu poze de-ale lui, pe care le saruta pe rind in fiecare seara inainte de culcare, lucru pe care eram nevoita sa il fac shi eu caci nu eram shi nici nu sunt prea buna la jocul in cartsi shi deci mereu pierdeam, iar in loc de "Cucurigu" de la balcon (am facut shi asta ) pedeapsa era oda lui Kurt Cobain. Seara adormeam cu cintecele sale, muzika care la inceput imi zgyria urekile, insa mai apoi am inceput sa o iubesc, mai ales "My Girl ( Where did u sleep last night) http://www.youtube.com/watch?v=OVCqQmoHg8s&feature=related"
Acum, cind aud acele cintece, imi amintesc de acele timpuri vesele, libere, departe de totsi shi de toate, cind ne bucuram enorm cind venea duminika caci la amiaza ni se dadea inghetsata de ciocolata ce costa pe atunci 1 leu, cind locuiam in casutsa nr 4 in spatele caruia era un copac ce facilita intarea reprezentantsilor sexului masculin la noi in camera, cind mincam la cantina cea mai gustoasa mincare din viatsa mea - mazare fiarta pe jumate shi cotlet din carne dubioasa sau total lipsita de aceasta.. Erau zilele in care organizam discoteca de la orele 7 pina la 9 in incinta taberei, cind ne rushinam sa dansam de la 7 la 8 pentru ca era inca ziua, insa in ultima jumatate de ora ne faceam de cap asa cum stiam dansynd la " Cocojumbo" shi " Bailando", "Aischia" ( varianta originala) shi " Lemon Tree". Erau zilele in care in loc sa ne trezim dimineatsa pentru gimnastica, calculam timpul shi iehseam din casutsa exact in momentul in care grupul condus de Lider alerga pe linga noi, shi ne aranjam de parca fusesem acolo intreaga gimnastica. Erau zile in care ne bucuram de roua de pe iarba. Zile cind ne intrebam de ce baietsii alearga din urma noastra cu sticle pline cu apa shi ne uda. Erau zile in care aveam numai un televizor, pe care nu il folosea nimeni. Zile cu soare.

Viva Brazilia

Am norok ca exista okishori frumoshi. Deshi linga cel mai inalt pisc al fericirii, se afla cea mai adynka vale a disperarii, deshi ceea ce ne face sa zymbim mai apoi aduce lacrimi, insa dupa ploaie shi furtuna, va veni o zi mai buna... I love u BB, wherever u r.....


PS. De ce Brazilia? Fetele shtiu de ce :))))

Povestea de toate zilele

Dupa o absentsa de cca 11 ore, camera ma astepta neprimitoare shi cu un aer rece. Filmul din Aula Magna a fost ok - deshi nu am inteles dekyt 60 % din el, dintre care 40% erau scene fara ce vorbeau de la sine. Orele de la Univ la fel - in afara de frigul ce intra in oase shi informatsia ce nu intra in cap, nu am nici o pretentsie. Desi a fost destul de amuzant sa urmaresc cum profu se kinuie 3 min sa dea in jos jaluzelele, shi nu merge, shi apoi vine o femeie shi apasa un buton shi se rezolva totul de la sine. De asemenea, astazi la matematica mi-am amintit intr-adevar ce mister mi se dezvaluise intr-o dupa amiaza cu soare - ca 0 nu este primu numar... ca sunt numere shi sub zero... nu imi venea a crede, cum sa existe numere sub zero? Shi cum se numesc? Amintirea acelei zile m-a facut sa ma gyndesc la informatsiile nelimitate shi la capacitatea umana limitata de a o intelege, la fel cum sunt shi resurse limitate shi dorintse nelimitate...
In acest semestru, se pare ca toata lumea se apuca de invatsat. Giuseppe a decis sa recupereze temele pe acasa la engleza din anul trecut shi era nitsel panicat azi dimineatsa cind eu, fara mila, i-am zis direct shi fara prea mari dulcegarii ca toate prepozitsiile pe care el le pusese sunt greshite.... Marco, de asemenea, dis-de-dimineatsa, harnic, scria esee la engleza, de asemenea fetele au decis sa fregventeze orele - e drept k multe nu au suportat dekyt o ora jumate, insa consider un progres enorm trezirea la ora matinala shi deplasarea catre Aula 1. Eu personal, nu ma las influientsata de cuvintele pompoase shi de frazele amenintsatoare ale profilor, e clar ca fiecare ishi considera cursul ca avynd maxima importantsa shi e normal sa bage nitsika frica in studentsi de la prima lectsie, pt ca astfel ishi asigura autoritatea, asa stabilesc limite shi reguli ce sunt apoi urmate de " turma " ( adika studentsi) shi deci mediul initsial ostil din devine ceva de genul " eu vb, voi ascultats, eu shtiu, voi nu, sh poate la final de curs makar vetsi shti ce inseamna denumirea lui " - ceva similar sistemelor de invatsamint socialiste. Prin remarci sarcastice la care studentul ignorant ryde in hohote shi prin fraze intortocheate ce nu contsin informatsie insa duc in eroare sala, profesorul reusheste sa se impuna shi deci este mai mult sau mai putsin liniste in clasa, ceea ce e bine shi pentru lector, ce poate vorbi pe un ton mai scazut, shi pentru cei ce chiar inteleg shi vor sa auda ce se spune in sala. Ceilalti, somn ushor, vise placute, shi nu va lasatsi trezitsi de zgomotul propriului sforait.

Ne vedem myine, same time, same place, and hopefully, different perspective.

Dorintse

Does time change things, or do we have to change them ourselves?

Starea gazoasa se caracterizeaza printr-un haos total, printr-o ceatsa densa ce din cauza vizibilitatsii reduse lasa loc imaginatsiei. In aceasta stare, strategia este in curs de dezvoltare. Nu stii ce vrei, sau shi mai rau, nu vrei nimic - ceea ce te face sa itsi petreci zilele intr-o stare de meditatsie profunda, sa activezi in regim de pilot automat shi gasesti tot felul de scuze pentru pasivitatea ta - odihna de la o perioada mai zbuciumata, re-descoperirea eu-lui, gasirea raspunsului la intrebari existentsiale, etc. Paranoia, izolare, indiferentsa.
Dupa condensare, ce de obicei are lok in urma unui impact agresiv shi dureros cu realitatea, se trece la starea lichida, caracterizata prin mishkare, voiciune, neliniste, zbucium. Shtii ce vrei, insa nu shtii cum sa obtsii ceva - lichidul ia forma vasului in care este pastrat - mobilitate, curiozitate, ambitsie, dorintsa, determinare, hotarire. Se analizeaza diverse scenarii, se fac studii de caz, cercetarea pietsii, se experimenteaza si se alege un set de actsiuni ce constituie tactica, shi deci se ajunge la starea solida - shtii ce vrei, shtii ce sa faci, forma este deja stabilita, go for it !


"Be careful what u wish for, coz one day u may get it". Daca intr-adevar itsi doresti ceva, pina la urma reushesti. De aia intrebarea care trebuie pusa este nu daca se poate face ceva, ci daca merita facut. Nu exista vint prielnic pentru vasul ce nu shtie in care port sa intre. Eu shtiu foarte bine incotro ma indrept, shtiu foarte bine unde vreau sa fiu, shi shtiu shi cum se ajunge acolo. Insa sunt intr-o stare latenta la moment:) Imi astept condensarea:)

PS. de azi au incuiat ushile de la piano -1. Deja una din cele 3 posibilitatsi de intrare incognito in Javotte a disparut....

Today's post

http://cards.mail.ru/cardedit.html?G=6&E=2020&S=0&tid=99709

Te-am pierdut...

Niciodata nu shtii ce ai avut pina cind pierzi acel ceva.... Am pierdut multe lukruri intr-un timp foarte scurt, insa acum este ultima picatura. Gata. Nu mai e. Shi nici nu am putere makar sa fac ceva cu ce a ramas.... Astept. Poate se intimpla vre-un miracol. Insa astept in zadar. Nu mai e. Am petrecut impreuna multe clipe fierbintsi... clipe dulci, clipe amare, clipe negre.... Iar acum trebuie sa o inlocuiesc. Astazi cana mea a ceaiurilor shi cafelelor mele de toate zilele a trecut in nefiintsa....

Dear Diary

Dear Diary,

Each day, when i wake up, i risk making the world a better place. But, as i reach the evening, i have not stopped the war in Afghanistan, i have not found the cure for cancer, i haven't solved the global warming problem and i haven't created $bn losses for my investment bank. On the other side, i have discussed actual important political and social matters and reached the conclusion that long live the president's son and all his assets, i have made Giuseppe smile so he gave me all the food in his fridge and i have caused a storm in a glass of water, but it is my glass and i care about what goes on inside it.
So, i guess today has been very productive, i will retire to my chambers and plan for tomorrow.

Bye !