Inainte

Iata-ma ajunsa si la Bucuresti. Drum lung, obositor, cu un mic incident care s-a soldat cu netezirea parapetului, declaratsii, proces verbal, nervi, stres, foame, somn. Mai apoi insa a venit bucuria revederii cu sora mea, bucurie ce a fost doar nitsel umbrita de raceala aceasta de proportsii de care sufar la moment. Deshi sunt foarte ragushita si ma doare gitul, acest lucru insa nu ma impiedica sa vorbesc in continuu, lucru care totusi arata ca sunt bine. Am un gol mare si negru in fatsa mea, insa eu ori sunt o optimista incurabila, si cred ca totul va fi bine, ori sunt o iresponsabila careia nu ii pasa daca o asteapta ceva in Milano sau nu. Deshi sunt nitsel desumflata si ametsita din cauza atitor litri de ceai cu lamiie bautsi, ma simt totusi destul de puternica si optimista in ceea ce priveste capacitatea mea de a rezolva lukrurile ce nu se vor aranjate de la sine. E drept ca ieri am avut o mica cadere de nervi ( multsumesc umarului meu virtual ) insa am trecut cu bine si de noaptea zbuciumata in care am visat culori, fetse, dezamagiri si sperantse desarte. Acum insa m-am impachetat 98%, sunt gata de drum si pregatita pentru batalie. Cit am fost acasa mi-am incarcat bateriile, si da, voi face uz de acea energie fara a ma teme ca se va epuiza - cind se va intimpla aceasta, daca se va intimpla, atunci voi fi pesimista. Acum insa, inainte ! Luptam, luptam, luptam si Cistigam !