Wednesday, August 20, 2008

The L word

Daca mult timp dansezi de unul singur, este greu ca dintr-o data sa mentsii ritmu l cu o alta persoana. Esti deja obisnuit sa te misti solo, iti cunosti rutina, iar chiar daca apare ceva neprevazut, stii ca esti doar tu cu tine si deci solutsionezi repede dilema si mergi mai departe. Gasesti tu acolo o miscare de legatura chiar daca tsi se schimba brusc cintecul, in 2 insa, te pocnesti cap in cap si mai calci si pe picioare daca nu calculezi bine.

Exista o diferentsa intre a te indragosti si a iubi pe cineva. Te indragostesti la prima vedere, de exemplu, sau in orice caz, foarte repede, iar persoana data este centrul universului tau si tu nu vezi si nu stii nimic mai mult ca ea. Simtsi acei fluturasi, acele furnicaturi, acele batai nebune ale inimii cind sunteti aproape. Este un sentiment nebunesc, insa anume prin el simtsi ca traiesti.
Iubirea insa vine treptat, impreuna cu atasamentul si afectsiunea. Deja incepi sa cunosti persoana data, te obisnuiesti cu ea, ii acceptsi lucid defectele si ii apreciezi constient calitatsile. Aici se creeaza o legatura mai stabila, mai trainica, ce poate ca nu ofera aceleasi senzatsii tari ca in primul caz, insa iti ofera un anumit grad de bine care nu se compara cu nimic.

Doi prieteni apropiati rar se indragostesc unul de altul. Ci doar prietenia lor poate trece in ceva mai serios, mai important, la un alt nivel. Deja cunosti persoana data, deja nu iti asumi atitea riscuri, deja stii aproximativ cum vor derula evenimentele. Si te bagi, pentru ca la un anumit moment din viatsa ta ai nevoie de acea sigurantsa ca totul va fi bine, nu mai ai chef de jocuri si de tachinari. Vrei sa construiesti relatsia perfecta, vrei sa stii incotro mergi si vrei sa o faci cu ochii deschisi, nu aruncindu-te intr-un oarecare abis caruia nu ii stii parametrii. Deja stii ca e serios, deja stii ca amu ii amu si ca trebuie sa iti joci bine toate cartsile. Desigur ca apare totusi acea intriga, acele mistere, caci nu potsi cunoaste niciodata o persoana in intregime, insa stiind ca ai luat decizia cu cap, stiind ca trebuie sa treci peste asta, gindesti si deci treci peste obstacole. Si ceea ce a fost o mica scinteie se transforma intr-un rug, iar ceea ce a fost o dorintsa si o curiozitate, poate, se transforma in certitudinea unei relatsii frumoase.

Si totusi, afectiunea/ atasamentul vine cu timpul... pofta deci vine mincind?

7 comments:

adinusa said...

mda, deci clar se intampla ceva acolo la moldova ce eu nu stiu tinand cont de ce posturi ai de zile bune incoace;))

surpinzator, sunt de acord ca indragosteala nu e tot una cu iubareala.
pofta vine mancand, dar se cheama obisnuinta, stare de bine, COMODITATE;
nicidecum inceput de pasiune care eventual mai apoi va pica in sfera iubirii.

Alina Cazachevici said...

Mi-a placut mult comparatia cu dansul, atat de adevarata....

Cat despre dragoste intre 2 prieteni, poate fi foarte puternica, fiind bazata nu doar pe prima atragere, ce apare intre cei doi... insa eu rar am vazut cazuri cand asa relatie rezista, din pacate de cele mai dese ori nici prietenie nu ramane...

Larisa Donciu said...
This comment has been removed by the author.
Larisa Donciu said...

Si eu des am meditat asupra acestei chestii cu indragosteala si "iubareala" (cum a zis adinusa mai sus) si vreau sa spun ca sunt toalmente deacord cu tine. Indragosteala e echivalenta cu o pasiune efemera - azi esti nebun dupa persoana aia si nu-ti mai gasesti locul, nu-i vezi defecte ci doar plusuri care te aprind tot mai mult, dar intr-o zi...simti ca ceasucul ala si fluturasii din stomac parca au adormit. Iubirea e ceva mai durabil. Insa as vrea sa mai adaug ca nu toate prieteniile devin iubiri asta ca sa nu creada baietii ca le vom deveni neaparat iubite daca ei pretind si doar pretind a fi prieteni. ;)

(stersesem comment-ul de mai sus pt ca facusem cam multe greseli din graba)

Roxanchik said...

Desigur ca nu TOATE prieteniile devin iubiri, de aia am zis ca intre prieteni POATE aparea ceva mai mult, insa nu este o certitudine... este insa o relatsie mai sigura, pentru ca baza este deja pusa de prietenie.

Anonymous said...

De ce inclin sa cred ca nu exista iubire, ci potrivire? E atat de frumos sa crezi in iubire, dar e atat de strigator la cer sa intelegi ca totul pana la urma se reduce la compatibilitate, mai multa sau mai putina intre cele doua suflete ce se vor perechi...
Iar relatie intre prieteni nu are viitor.
Si nici dragoste nu exista.
Exista frumosul ascuns, descoperit la un moment.
Exista iubirea eu-lui, care este la pe o perioada varata in temnita, pentru a putea oferi ce e mai frumos celui frumos sufletuui tau...
Dar ca orice temnita, vine timpul sa cada, si atunci eu=l isi arata muschii.
Pacat pentru acele clipe frumoase. Atat de frumoase sunt cand le descoperi...

Roxanchik said...

mda, drag anonim, atit de categoric spui ca nu exista iubire... ea exista, doar ca nu mereu in acea forma pe care o cautam noi. trebuie doar sa fim cu inima deschisa si sa acceptam ca totusi iubim altfel si altceva decit am fi crezut cindva. nu trebuie sa ne impunem limite stupide, ce rost au?
relatsia intre prieteni nu are viitor? tind sa sustin contrariul, eu cred in aceste relatsii mai mult decit in celelalte.
compatibilitate? de acord. potrivire? da. si aici apare dragostea, iubesti o persoana care este aproape de sufletul tau, si chiar daca iti arati eu-l la un moment dat, cum poti sa ranesti acea inima ce bate in unison cu a ta?

P.S. me, talking about love again. yeay.