Press play

Ieri dimineatsa am decis sa iau taurul de coarne si sa imi fac nitsica ordine in ginduri si prioritatsi. E drept ca la curatsenia din camera inca nu am ajuns, insa aceasta este o ocupatsie mult mai simpla si necesita doar efort fizic. Deci dat fiind faptul ca insomnia mea este deja o chestie cronica, am decis ca daca tot petrec atitea noptsi albe din cauza gindurilor ce ma macina, macar sa ma macine aceste probleme (in viziunea mea existentsiale, in viziunea unui om normal- prostii) in timp cit numar de zor contsinutul rafturilor din vre-un Carrefour din jurul Comunei di Milano. Insa, pentru a mi se indeplini visul si pentru a deveni "specialist in inventar" cu jachetsica mov personala pe care sa scrie mare cu alb RGIS, trebuie mai intii sa itsi prezintsi persoana dornica de munca silnica la sediul agentsiei, adica in Buccinasco, adica in afara Milano, adica trebuie mai intii sa treci pe la Tabbacheria si sa itsi iei un bilet ATM caci atunci cind stai cu frica in sin de o posibila amenda de 32 euro ai o senzatsie de neplacere, insa cind amenda este de 200 de euro, atunci deja nu iti mai vine sa calculezi probabilitatsi si deci mai bine stai calm in autobuz cu harta in miini si iti faci griji doar ca nu vei gasi binecuvintata via Dei Mille, locatsia careia pe harta le scapa tuturor moldovenilor.

In sediul agentsiei am zabovit nitsel timp, destul pentru a observa ca acolo lucreaza numai reprezentante ale sexului feminin, care sunt foarte prietenoase intre ele, insa eu nu as vrea sa lucrez in asa mediu, si mai ales sa fac ceea ce fac ele, ceea ce este, in mare, interceptarea apelurilor telefonice si intocmirea diverselor contracte.Bine, zic eu, trece timpul, ele rid intre ele si este toata lumea fericita, in afara de mine care ma tot uit la ceas, mai intii subtil, apoi deja mai insistent, caci la orele 6 trebuia sa fiu in Milano, in locul unde astepta acel autobuz ce aduna si ii duce pe totsi "specialistii" in magazinele cu rafturile pline de marfuri ne-numarate. Bine, pina la urma am grabit eu procesul contractului si deci in citeva minute eram din nou in strada in cautarea statsiei de autobuz, cu contractul in geanta si deci fara posibilitatea de a nu fi platita pentru lucrul meu. Insa, eu si toata desteptaciunea pe care o posed asteptam in statsia gresita.... Cit mergea autobuzul nu mi-am dat seama de nimic, caci nu cunosc imprejurimile si eram pentru prima data in Buccinasco. Ultima statsie insa nu arata deloc ca Milano. Un baiat cu inima de aur a observat ca ma uit prin jur nedumerita si m-a luminat ca eu, cu capacitatea mea extraordinara de orientare, ma urcasem in autobuzul ce pleca in directsia opusa. Super, zic eu, era deja ora 5:30, iar eu sunt in provincie. Si nu oarecare provincie, ci o provincie pe linga Milano, oras in care ieri, zi de luni, transportul public a decis sa fie in greva. Deci, la orele 6 se sisteaza circulatsia, iar cine are ghinionul sa fie undeva departe de casa, adica eu si inca o domnisoara de la statsia de autobuz, trebuie sa se deplaseze pe jos. Daaaa, deci in mod sigur nu mai ajungeam eu la 6 la lucru, insa nu eram foarte stresata ci discutam aprins cu domnisoara de mai sus despre care ar fi urmatoarele noastre actiuni pentru a iesi totusi din provincie si a reveni in Milano, acel oras de care de cele mai multe ori vreau sa scap. Trebuie sa recunosc ca in acel timp petrecut in Buccinasco mi-am dat seama ca este un loc perfect pentru trai, casutsele frumoase, liniste, pace, curatsenie. Cind vrei actiune, te duci in Milano. Desigur insa, alegi o zi in care nu este greva.

Pina la urma, cu chiu cu vai, s-a pornit un autobuz spre Milano. S-a pornit cu citeva minute inainte de 6, deci trebuie sa faca cursa apoi face si el greva. Singurica cu soferul in autobuzul cu aer conditionat am ajuns intr-un final in Milano. La locul stabilit am ajuns datorita simtsului meu de orientare si de autopastrare pe care mi l-am dezvoltat in aceste 8 luni de cind populez acest orash. Mi se dadusera indicatsii gresite iar eu si acum ma intreb, daca nu stii raspunsul la o intrebare, de ce sa te prefaci ca stii si sa indrepti persoana in directsia opusa?? bine ca m-am invatsat eu minte si nu mai am incredere in persoanele de pe strada (wow, ce progres) si deci am mai intrebat citeva persoane pina aveam coincidentsa de raspunsuri. Astfel am ajuns la autobuzul ce ne ducea spre Carrefour care ma astepta doar pe mine. Acuma stiu si eu cum e cind se uita lumea la tine cu foaaaarte putsina binevointsa. Insa nu conta - uff, in sfirsit, liniste. Oare? Am stat linga un italian fara ocupatsie si cu chef de vorba. La moment nu ma deranja acest aspect al zilei (sau mai bine zis, noptsii mele de munca) insa cind deja se uita mereu obsesiv la mine si zimbea dubios si plin de intelesuri, nu ma mai bucuram de admirator.

Noaptea a trecut insa fara prea mari incidente, am numarat constiincios brinzeturi vreo 3 ore impreuna cu un omulean francez de vreo 40 ani care tot bombanea pe sub nas ca de unde in lume atitea feluri de "fromage". M-am pierdut ieri in atitea limbi insa imi mi-a fost placut sa descopar ca inteleg franceza vorbita in procentaj de 60%, ceea ce este ok date fiind conditsiile in care am studiateu franceza cu muuuultsi ani in urma.
Dimineatsa a venit cu fulgere la orizont si cu o plimbare de dimineatsa de la Navigli pina acasa. Placut.
Insomnia mea insa nu imi da voie sa dorm cind trebuie sa o fac, si imi inchide ochii cind trebuie sa fiu treaza, lucru asupra caruia voim mai lucra astazi, in a doua si ultima sesiune de inventariere pe saptamina asta.