Deja vu

Dimineatsa a venit in liniste, asa cum ma si asteptam. Giuseppe si Antonio si-au luat azi zborul spre tsarile calde - si nu vorbesc deloc metaforic, in "tsara" lui Giuseppe, Puglia, sunt la moment sunt 17°C, insa duminica se fac 20°C. La Antonio, in Corsano, Lecce, aceeashi regiune Puglia, este mai racoare, cam 15°C, dar se incalzeste. Insa trebuie sa tsinem cont de faptul ca °C din sud nu sunt °C in nord, si nici pe aproape de °C ale climei continentale. Acum, la 18:32 GMT+1, Milan, sunt 21°C, si se scot genunchii si decolteul la vedere. Da, este cald si bine, si da, ma bucur enorm de mult ca deja nu trebuie sa mai sufar de frigul ce m-a chinuit toata iarna si jumate de "primavara".
Ziua precedenta ne-am luat ramas bun de la baietsi, caci totushi este mult pina in 2 mai cind ishi fac iarashi aparitsiile galagioase la etajul 5. Intr-o seara plina de voie buna si de multilingvism, am aflat ca Tweety in italiana se numeste Titti si este de gen feminin - fiind italieni si deci din definitsie incapabili sa invetse o limba straina, copii nu sunt impushi sa urmareasca desene animate in original, acestea fiind dublate. Desigur, in procesul traducerii se pierd multe elemente ca de exemplu sexul personajelor - Tweety (scuze, Titti) este de gen feminin, iar "Sylvester the Cat" devine "Il gatto Silvestro". Ne-am imbogatsit vocabularul si cu o insulta noua " brutto sporco comunista", am fost martore la un show de imitatsie si la o sesiune de canto, in repertoriu fiind si O-zone (sau Haiducii, varianta cover comercializata in Italia si Europa) cu "Dragostea din tei" - datorita accentului teribil de amuzant, ignorantsei totale fatsa de ce se spunea si data fiind lipsa de luciditate baietsilor cauzata de cele 2 pahare de vin, spectacolul a devenit de neuitat. Nu am mai ris demult atit cit am ris in seara aia de joi cind puteam in sfirsit sa uitam cu totsii de teorema lui Bayes, de probabilitate, de optimizare si de numere aleatorii. Am invatsat si eu intr-un final un cintecel de la italienii ametsitsi, si anume " tralalala ... con le labbra prendi il zucchero.. lalalala " :-D
Azi pe la amiaza, shi-au luat mai intii autobuzul si apoi zborul si aradenii. Am plecat de acasa exact la timp si am fi fost linga autobuzul spre "Bergamo - Orio al Serio" cu mult inaintea celor ce avusesera punctul de pornire Kramer, insa faptul ca bagajul Adinusei voia sa protesteze importriva faptului ca contsinea doar 14 kg prin a se accidenta imediat dupa ieshirea din camin , deplasarea de la statsia tramului 9 pina la autobuzele spre aeroport a durat exact cit drumul de la Javotte pina la statsia de tram sus mentsionata. Ritualul de ramas bun nu a fost foarte trist pentru ca este prea soare si prea Paste ca sa te smiorcai in gara cu totsi tsiganii, chinezii, arabii, negrii etc uitinduse la tine. Da, este mai liniste, da, este pace, da, imi va lipsi zgomotul si actsiunea, da, este gol si gri totul, insa eu il am pe Hugo Bob si deci ma declar fericita :) Ii urez insa Adinusei si celorlaltsi un zbor placut si Sarbatori Fericite alaturi de familie si de prietenii dragi. Eu mi-am luat deja cozonacul de la Cascina Gobba - ritual pe care chiar l-am savurat astazi, e drept ca avind ochelarii de soare pe ochi si muzica in urechi, doar un simts din cele 5 m-a facut sa imi amintesc de ce nu imi place linia de metro verde, si anume toate izurile ce denota populatsia atit de putsin selecta ce populeaza subterana.... Mi-am facut si cumparaturile pentru Pasti - modest, insa stilat.
Da, simt ca este IARASHI Paste :))) Iarashi liniste. Iarashi soare. Sarbatori fericite !