Friday, April 25, 2008

Vegetation mode

25 aprilie 1945 - Eliberarea Italiei de sub ocupaţia fascistă. Este o zi de extrema importantsa in istoria tinerei republici italiene, caci reprezinta apogeul procesului de trezire a constiintsei nationale, un moment de salvare morala a tsarii. Pentru mine, unica trezire a zilei de 25 aprilie 2008 a fost din somul bine meritat. Azi am trecut de la "intangible mode" de ieri la "vegetation mode". Suntem doar eu si Hugo Bob.
Azi este ziua in care ne prefacem ca e simbata. Azi se trezeste lumea din betsiile de ieri. Azi lumea ishi face bagajele si se gindesc la casa si la familie. Azi lumea vegeteaza caci nu are chef de nimic.
Am avut un vis foarte banal insa foarte frumos. Combinatsie de alb si albastru ( deci nu e numa alb/negru), ochi caprui, nici un zimbet, nici un cuvint. Dorintsa. Tristetse. Intrebare.
Primul meu gind de dimineatsa - oare spunem ca suntem "originali" doar ca sa nu spunem ca suntem ciudatsenii?
Pina la urma a fost alegerea mea. Deshi nu am reactsionat in cel mai bun mod cind m-am confruntat cu adevarul, dar a fost frumos in clipele in care renuntsasem la reguli si la "nu trebuie". Era doar "vreau".
Da, traim in societate. Da, exista anumite reguli. Insa majoritatea standardelor sunt stupide. Iar noi, ca oile, le urmam caci asa se face. De ce se face? Nu se stie. Insa asa se face. Mi-am amintit acum de povestea celor 5 maimutse. In diferite surse numarul maimutselor difera, insa ideea este aceeashi. Si da, asa sunt lucrurile, si nu altfel. De ce? Hm....
L-am imbratsisat pe Hugo Bob si nu aveam putere sa ma ridic. Da, sunt geloasa cind vad ca este moale, pufos si iubibil pentru toata lumea. Insa stiu ca este doar al meu, ceea ce ma face sa il iubesc si mai mult. Da, se spune ca omul mereu vrea ceea ce nu poate avea.. azi insa, vreau sa vegetez, si, surpriza, pot sa o fac fara prea mari mustrari de constiintsa. Da, o dau inainte cu crema ce se vrea de ciocolata cind in realitate este din prafuri si aditivi... dar ma prefac ca e Nutella si ma bucur de ea. Insa ma intreb a la Carrie Bradshaw din Sex and the City, daca este bine sa ne prefacem? Si pina cind? Sa ma prefac ca sunt bine? Este evident ca personalitatsile noastre nu sunt compatibile. Ca nu ne intelegem. Este oare din cauza diferentselor de cultura? Diferentse de limba? Diferentse de educatsie? De valori? De idei? Prefer sa nu vorbim. Asa ma simt in largul meu. Daca am ajuns sa prefer sa tac, nu este oare un semn? Deshi e ciudat, vreau sa tac, insa sa fiu cu el.... Asa, in liniste. Sa il ignor pe Hugo Bob si sa il las sa se odihneasca de imbratsisarile mele dureroase si sa fie el ursuletsul meu. Caci este moale si cald...

25 aprilie - a 115-a zi a calendarului gregorian. De azi, nu mai beau cafea.

3 comments:

adinusa said...

standardele ti le faci tu. daca tu le schimbi dupa altele, asta-i altceva. daca urmaresti standardele altora, well, si asta e altceva.
standardele trebuie sa fie ale tale si punct. de aici incolo, vezi tu ce faci.

Roxanchik said...

pai sunt ale mele :) problema e ca nu sunt general acceptate. de aici vine "vreau" in loc de "nu trebuie"

adinusa said...

aa da nu vb e nimic personal..as in vb asa..generally, un "tu" in general.