Dimineatsa in Javotte

Ora 8:30. Soarele nu bate inca pe perna mea, insa e pe undeva pe aproape. In jur e linishte shi se aude in departare doar sunetul enervant al alarmei din baia in care pulitsie ishi kyshtiga panina.
Zymbesc. E o noua zi, cu noi posibilitatsi, cu noi oportunitatsi, cu alte poze pe prima pagina a Financial Times. Pe masa stau aruncate numerele din zilele trecute - lipsa de organizare eficienta a timpului cauzeaza trecerea lui fara rost shi deci lasarea a tot mai multor lucruri de pe o zi pe alta. Shi tot asa trec zilele, fara insa sa le numar. Nu am nimic planificat, doar masa la amiaza la mensa, shi apoi, program liber. E soare, e cald... shi doar atit. Sunt singura cu mine in acest moment, shi shtiu ca acesta nu se va mai repeta nicicind.
Nu timpul trece... noi trecem prin timp. Shi e la latitudinea noastra sa decidem cum facem acest lucru. Daca va ramine ceva in urma noastra, daca vom trai fiecare moment la maximum, daca vom avea ce povesti stranepotseilor....
Se aude o sirena. Apoi un tramvai. Miroase a cafea proaspat macinata. Vine pulitsie shi imi povestehste cum e in alte camere din javotte stapynele carora au avut exces de zel in materie de design interior. Ma uit la ea -tinara, dragutsa, cu familie acasa.... insa este nevoita sa imi bata mie la usha in fiecare dimineatsa shi sa zymbeasca, sa nu arate ca ii e dor de casa, sa nu arate ca e obosita shi ca e saturata de aceeashi rutina in fiecare zi, nu arata ca salariul nu e destul pentru a-shi putea permite citeva zile libere. Nu arata ca in decembrie a vrut sa plece acasa shi nu a putut din cauza ca nu are soggiorno. Zymbeste.
E soare. E lumina. De la bucatarie se vad muntsii. Imi scot pizza din microunde shi merg pe holurile gri shi pustii. Luminitsele ard la toate camerele. E liniste.
Imi beau ceaiul si citesc. Timpul trece. Lumea nu sta in lok. Khodorkovsky tsine greva foamei. SEC investigheaza cazul SocGen. In USA are lok cursa pentru Casa Alba. Yahoo! e in dilema. PMI scade in Europa. Eu imi beau ceaiul.