Friday, December 19, 2008

Scriu

Aveam cindva in partea dreapta a blogului( sau in cea stinga, depinde de ce template foloseam la moment) o lista a acelor bloguri pe care le vizitam frecvent... o faceam nu neaparat cu intentsia de a afla ceva nou - pentru asta exista atitea pagini de shtiri. Eu voiam insa sa vad lumea asa cum e ea, in toata simplitatea si frumusetsea ei, voiam sa o vad si cu ochii altcuiva pentru a o vedea mai bine cu ochii mei. Acum insa nu mai urmaresc nici o scriere aleasa a nici-unui blogger in afara de prietenii mei - caci prea complicata este viziunea unui om cu suflet de artist.Eu, care ma consideram o persoana destul de ingenioasa si creativa, descopar ca sunt... obisnuita. Si nu ma sperie deloc acest gind, ci din contra, ma bucura enorm. Caci da, in aceasta lume exista atit de putsini oameni simpli ce se pierd in marea de persoane "originale", sa le zicem asa pentru a nu folosi cuvintul "ciudat". Acum nu este normal sa fii normal, cum se spunea intr-un film documentar pe care l-am vazut recent, "toti oamenii au innebunit in afara de unul... si el a fost numit nebun. Iar el, pina la urma, a innebunit si el, iar restul au zis ca i-au venit mintsile la cap." Eu ma bucur ca sunt unica in felul meu insa in acelasi timp sunt ca totsi ceilaltsi. Exact asa cum spune profilul meu pe acest blog. Sunt unica, exact ca si ceilaltsi.

Citind articolulul unui prieten de-al meu am dat peste exact aceleasi ginduri pe care le-am avut recent in timp ce tot scriam pe acest blog insa in loc de "publish" selectam optiunea "save as a draft". Mult prea multe idei sunt mult prea personale pentru a fi expuse aici. Mult prea multe evenimente sunt prea banale pentru a le oferi spatsiu pe mult controversatul world wide web. Mult prea multe mesaje merita sa fie transmise direct, fatsa in fatsa, si nu prin intermediul unei pagini de blog. Mult prea multe ore lipsesc din zi, mult prea multe ocupatsii avem, si da, mult prea incet ne dam seama care sunt prioritatsile noastre. Iar incetul cu incetul ne dam seama ca da, exista o lume atit de frumoasa cind esti offline....

P.S. Jenel, prinde la curaj si publica in "Unpublished". Caci orice gind merita sa fie auzit.
Eu, in ultimele zile am scris un post despre dragoste... mi-a parut insa prea banal pentru a-l impartsi cu cineva... apoi am descris o mica aventura pe care nu am mai relatat-o pentru ca o spusesem deja de atitea ori. In alte ocazii am avut diverse idei despre semnificatsia conceptului de "Acasa" si despre legatura dintre planificare/spontaneitate si procrastinare/lene. Le voi publica. Insa in alta zi. :)))

3 comments:

Anonymous said...

:)
eu am dezactivat comentariile, da tu ai scris un post intreg ca comment..
:)

Roxanchik said...

da ce sa fac? daca am vazut ca vreau sa spun ceva sh nu pot, am gasit iaka solutsie ca sa nu fac implozie :))))

mihai_ssj said...

foarte frumos ai scris. am cateva ganduri care si-au gasit forma datorita textului tau