Cine se scoala de dimineatsa.....

Telefonul stricat este asa o masinarie care iti permite sa afli foarte multe informatii distorsionate, care te face sa intri in panica cind nu este nici un motiv real sa o faci si care te impinge la anumite activitatsi ce te priveaza de somn si de linistea sufleteasca. Iata asa am auzit eu ca pentru a intra in Romania ai nevoie de viza, chiar daca ai in posesie un permis de shedere din plastic stralucitor si valabil. Desigur ca nu m-am obosit sa caut legea prin care se decide necesitatea miilor de persoane ce zboara zilnic pe traseele low cost de a sta la coada vreo 4-5-6 ore pentru a-si ocupa inca o pagina in pasaport cu o imagine colorata pe care scrie " VIZA ROU", ci la indrumarea unui prieten am decis sa controlez totusi veridicitatea acestor informatsii. Am accesat deci site-ul consulatului romaniei in Italia pentru a citi cu un zimbet pe fatsa ca pe pagina "vize pentru cetateni straini" este afisat un mesaj scris cu caractere mici aproape inteligibile : " Pagina este momentan goala." Nici macar nu au avut bunul simts sa ofere oamenilor o sperantsa, adica sa scrie ca "Pagina este in reconstructie", sa sper si eu ca tot omul ca poate in vreo citeva zile apare informatsia dorita si aflu si eu daca am nevoie de viza sau nu. Oricum, am decis sa trimit un mail - este prima data cind trimit mesaje institutsiilor publice pentru ca nu am incredere in velocitatea functionarilor ( oare de unde asa neincredere???) si deci am convingerea ca nu voi primi raspuns in viitorul apropiat. Surpriza insa, in ziua urmatoare primesc informatsia necesara - da, am nevoie de viza, da, trebuie sa imi car posteriorul la consulat si da, trebuie sa ma trezesc la ore imposibil de matinale caci este rind viu iar lista se intocmeste de dimineatsa. Si aici a inceput aventura mea, caci da, persoana mea cascata nu poate fara ele.
Luni. 10 noiembrie. Incercarea nr 1.
Ziua precedenta a fost petrecuta in cel mai placut mod - un somn intrerupt de pauze de masa si de vb pe chat, iar lefaiala in pat timp de vreo 24 ore a minimizat nitsel nivelul de oboseala pe care il simtseam. Asa ca la orele 5:30 eram treaza doar eu si pasarile matinale, mi-am baut cafeaua si am pornit in pas rapid spre statsia de metro. Era intuneric si ceatsa, era frig si liniste in jur - insa cine se teme sa mearga pe strada la ora 6 dimineatsa cind esti acolo numai tu si vreo 2 negri si vreo 3 arabi?
Am ajuns la destinatsie la ora 6:45. De departe se zareste multimea de oameni ce nu se stie la ce ora au ajuns acolo - pentru a nu crea confuzii, s-a creat o lista provizorie, eu am fost numarul 43. Ok, am zis eu, lista pentru consulat se face de la 7 pina la 9, si ok, este o limita de 200 persoane pe zi, insa sa fii numarul 43 la ora 6:45??? Bine, astept... Bine ca la orele 7 se deschide holul consulatului si inauntru este mai cald, chiar daca putsinele scaune din fier sunt reci reci reci. Se imping totsi ca sa intre, asa ca in Romania, de parca ar conta cine intra primul, nu totuna dupa lista se vor lua numele? Oricum, zic eu, da sa ma imping si eu caci imi e frig si mie....
Inauntru se face lista oficiala. Se alege o persoana ce are o voce mai puternica care cheama persoanele de pe lista provizorie si astfel te inscrii pe lista oficiala. Eu am fost numarul 36 - au existat persoane care s-au pierdut pe drum - crezind ca lista de afara este LISTA OFICIALA. Oricum, primele persoane intra la orele 8:30, deci eu, cu numarul 36 eram planificata sa ma intilnesc cu consulul la orele 9:30- 10:00.
Ma uit la ceas. Este 7:15, iar eu am abonament ATM. Ma duc acasa, petrec jumate de ora in drum ca sa stau acasa jumate de ora acasa si apoi sa mai investesc inca jumate de ora pentru a ma intoarce la consulat. Bine, decit sa stau pe scaunele alea reci ascultind povestile de viatsa a romanilor de imprejur, mai bine ma pierd in ginduri in metroul de pe linia rosie.
Inspirata, primesc sa iau un ziar din alea gratis ce se ofera la orice intrare in subterana sau la alte coltsuri de strada. Eu, fiindca nu am televizor iar la calculator nu am urmarit niciodata stirile din italia, am aflat atunci, cu o ora si ceva inainte de eveniment, ca va fi greva natsionala a transporturilor. Adica NIMIC nu va circula, adica PARALIZIE totala incepind cu orele 8:45. Perfect zic eu, exact ajung acasa va trebui sa ma pornesc inapoi. Si da, fiindca prefer mereu sa am citeva minute rezerva, ajung inapoi la consulat la orele 8:40, buchisita si inghesuita in metroul pe care au vrut sa il ia si totsi restul milanesilor ce au trebuit sa plece undeva in dimineatsa aia de luni. Spre deosebire de Moldova insa, am vazut foarte putsine persoane in virsta, acestea desigur optind sa stea acasa in zi de greva, nu ca pensionarii moldoveni ce exact la orele de virf au treaba sa mearga la piatsa, in vizita unu la altu sau cine stie unde mai merg ei intre orele 7 si 8 dimineatsa.
In Italia, greva mijloacelor de transport este ceva normal. Da, unul din primele cuvinte pe care le invetsi aici este "sciopero" - ceea ce inseamna muuuulta lume care merge pe jos cind in mod normal pe trotuar esti numai tu si maxim inca vreo 2 persoane ce nu au bilete de tramvai; ceea ce inseamna muuulte mashini si muuuulte ambuteiaje; ceea ce inseamna un mijloc de transport public in jumate de ora, si ala plin cu ochi, bukshit pina la refuz, cu oameni inghesuitsi asa cum se inghesuie lumea in troleul 10 sau 24 la orele 7:30 dimineatsa cind stundetsii de la caminele ASEM pleaca la ore. De data aceasta insa, era greva nationala, adica NIMIC nu mergea de la orele 8:45 pina la orele 15:00, NIMIC, metrourile erau inchise, statiile de tramvai si autobuz goale, iar trenurile stationau. Am primit insa un telefon ce imi schimba nitsel planurile- ok, zic eu, prind ultimul tren, ma deplasez la Baldinini, astept o ora in frig, maninc un mar, citesc un ziar si apoi incep lucrul cu 3 ore mai devreme. Ok, zic eu, ma trezesc si miine la ora 5 pentru a efectua acelasi itinerar spre consulatul Romaniei... De data asta insa, zic eu, ma trezesc mai devreme ca poate prind si eu un numar mai mic.....
Marti, 11 noiembrie. Incercarea nr 2. Bine, ma trezesc cu jumate de ora mai devreme ( adica la ora 5) ca sa ajung acolo mai devreme. Insa, nu am avut destuli neuroni functionali la ora aia ca sa ma asigur de orarul metrourilor, deci, chiar daca la orele 6 eram deja in Piazza Duomo ca sa observ ca la ora aia se porneste ecranul ala mare cu publicitate care este cel mai mare din Europa sau chiar din lume(cine stie? e posibil...) Desigur, am urat "Bongiorno" lucratorului din subterana ce a deschis usile la metro insa nu stiam ca primul tren vine abia la 6:40... Asa ca am citit din ziare si iarasi am aflat despre toate furturile si toate violurile si omorurile din tsara(oare de ce se scrie despre asa ceva in ziarele gratuite????Ca sa iti arate cit de mizerabila e viatsa si sa te faca pe tine, muncitorul de rind ce se trezeste la ora 5 in fiecare zi,sa te simti mai bine in pielea ta?) Am ajuns la consulat tot la 6:50... ca sa fiu numarul 41. Ok, zic eu. In lista OFICIALA - nr 35. Ok, zic eu iarasi. Si da, imi ashez posterioru pe scaunele incalzite electric ale troleului 91, ajung acasa in timp util, mai beau o cafea si apoi ma intorc la consulat. Pina aici toate bune, insa, in graba mea si in oboseala mea fizica, nu am avut un contact foarte placut cu consulul care imi zice ca nu-l intereseaza cit negru sub unghie invitatsia mea si ca trebuie sa ii arat nush ce acte mai voia de la mine.... Da, sunt cascata, asa cum mi-au zis la telefon persoanele carora le-am sunat ca sa ma jalui si care ar fi trebuit sa ma sustina, insa prin abordarea lor de "singura esti vinovata" m-au facut sa nu imi mai pling de mila si sa fac rost de ceea ce dorea consulul de la mine.... Desigur, toate pina la orele 1, cind, cu citiva covrigi si un ceai in stomac, incepeam cursa de la Baldinini, un du-te vino la depozit si inapoi.

Miercuri. 12 noiembrie. Incercarea 3. Stiu deja ca primul tren e la 6:40. Ajung la Consulat la orele 6:50. Ma inscriu in lista. Numarul 45. Lista OFICIALA - numarul 34. Luasem cu mine mai multe ziare gratuite de pe drum ca sa ma asez pe ele si deci sa nu mai vin acasa, ci sa astept acolo rindul meu. Desigur insa, persoana mea cascata a uitat acasa asigurarea medicala, asa ca iarasi mi-am facut cursa pina acasa si inapoi.... De data asta insa consulul a fost draguts. S-a uitat in toate documentele pe care eu am dorit sa i le arat, m-a asezat pe scaun si in vreo 20 min mi-a pus o stampila. Sa vin saptamina viitoare. Cind am eu timp. Cum e oare sa il ai?

Si da, cine se scoala de dimineatsa... merge la culcare la orele 9.