Saturday, September 20, 2008

Zara Bambino

Dimineatsa. M-am ridicat din pat cu convingerea ca a 2-a zi trebuie neaparat sa ma satur de somn - este o placere de care nu m-am bucurat de atita vreme... Si nu numai eu, mai sunt asa specimene care nu dorm cele 8 ore pe noapte, insa eu am decis sa ies din rindul lor incepind cu miine, duminika, zi sfinta.
Am oftat din greu si mi-am baut ceaiul pentru ca nu stiam unde imi e cafeaua, mi-am imbracat pantalonii negri la dunga si maieul (tot negru) de 1 euro de la mercato, mi-am incaltsat pantofii de care uitasem de vreo jumate de an si am pornit.
Zara este un lants de magazine ce fac parte din Inditex Group, proprietar fiind Amancio Ortega, cel mai bogat om al Spaniei si al 7-lea in lume (Forbes 2007). Se spune ca Zara are nevoie de doar 2 saptamini pentru a dezvolta si a aduce in magazine un nou produs, comparativ cu media pe industrie de 6 luni. De asemenea, Zara nu beneficiaza de nici un fel de reclama, banii pentru campaniile publicitare fiind investiti in deschiderea noilor puncte de vinzare. Este un magazin enorm, cu un rulaj mare, cu modele diverse si pentru toate gusturile ( iata ii fac eu reclama :))) ). Desi raportul prets/calitate este bun, fiind studenta, in cazul meu sezonul de cumparaturi este ianuarie + iulie, cind sunt reduceri :)
Cozile sunt mari, lume multa, harababura si masuri amestecate, haine aruncate peste tot, incaltsaminte incurcata, zeci de limbi vorbite in jur si muuult praf pe rafturile de jos - lucru care da de gindit, data fiind reputatsia magazinului.
Persoana in grija careia eram mi-a explicat rapid in prima jumate de ora ce si unde se afla, mi-a aratat depozitele si mi-a elucidat misterul codurilor de pe etichete. Mi-a aratat standurile "Country Girl" si "Cowboy Girl" precum si ordinea de trecere de la o culoare la alta. Deshi a fost preaaa multa informatsie deodata, am reusit totusi sa triez toate vorbele doamnei in cauza si sa ramin in cap doar cu faptele utile : de la stinga la dreapta - de sus in jos, de la descrescator la crescator. Intotdeauna sa iau o haina in plus. Sa tsin minte codurile la depozit si sa inkid usa dupa mine. Si desigur, sa fiu amabila si sa zimbesc.
In mare parte, asta se face, se alearga de colo colo de la depozit la client pentru a-i oferi marimea necesara. Deshi de cele mai multe ori, cind te intorci din depozit ia clientu de unde nu e, si daca nu ai retsinut cum arata te uitsi in jur pierdut si speri ca se va apropia cineva de tine in urmatoarele 30 sec. Daca totusi apare persoana, zimbesti frumos, zici "prego" si iti cauti treaba,adica vre-un raft cu haine de toate culorile amestecate si botsite una peste alta. Se impaturesc aceleasi piese de 12.000 de ori pe tura pentru ca numai termini cu un raft si vin iar vreo 2-3 copii care trebuie sa probeze si sa incurce toata regula la care te-ai chinuit tu atit de mult. Intre timp auzi in jur strigatele disperate ale parintsilor ce ishi cauta odraslele pierdute in lumea minunata a modei, auzi mofturile pe care le fac cind vine vorba de o haina sau alta, ii compatimesti pe acei tatsi care au venit singuri la cumparaturi si habar nu au de marimi si de ce s-ar combina cu o anumita haina si ce nu. Zimbesti cind vezi gemeni si parintsi care cer cite 2 obiecte de fiecare fel, si te crucesti atunci cind din greseala mai nu calci vre-un puradel care se tot invirte in jurul tau fara oprire de te face sa te intrebi ce bautura energizanta a baut. Unii din copii sunt foarte indraznetsi si vin sa te traga de pantaloni ca sa te intrebe unde este un anumit fel de chipiu, altsii insa se uita la tine ca la un Dumnezeu pentru ca ai intrat pe usa aia unde scrie "Interzis" si ai iesit peste 2 min cu acea minunata pereche de pantofiori cu floricele.
Hainele sunt toate moi si pufoase, placute la atingere si la vedere. Te miri incontinuu cite modele pentru cei mici s-au croit, unele piese le impatuream fara a-mi da seama ce sunt. E drept ca initsial cind vorbea doamna raspunzatoare de mine nu imi dadeam mereu seama despre ce piesa de vestimentatsie vorbea, caci eu, in ignorantsa mea totala, stiu doar de fuste, pantaloni, rochitse, bluzitse si sviterase. Azi insa am aflat si despre pantaloni de diverse lungimi, de bluze "acopera spatele" si de alte bazaconii pe care trebuie sa le tot asortezi si sa le combini pentru a nu patsi rusinea in strada.
Departamentul e foarte draguts caci predomina culorile calde, rasuna voci de copii iar persoanele au tot timpul din lume - mamele se consulta cu copii pina acestia isi aleg haina visata, tatsii se lasa sfatuitsi de catre noi si doar dau din cap "da" sau "nu" cu aceeasi expresie pierduta. Aici cumparaturile se fac simplu si rapid - daca coincide marimea inseamna ca ii sta bine copilului, nu este coada la cabina de proba iar totul este atit de draguts si frumos.
Dupa aproape 6 ore stiam ca am picioare insa nu ma gindeam la ele. Incepusem sa vad deja dublu de atita alergat in semicercul unde este amplasata zona "Zara Girls", iar culorile se contopeau. M-am ridicat la etajul de mai sus, "Zara woman" si m-am speriat - acolo chiar nu aveai unde sa arunci un ac. Culorile predominante sunt cel inchise, negru, maro, verde, albastru - caci Zara Woman este o femeie de succes ce ishi subliniaza figura si inspira seriozitate. Zara Kids este insa mai vesel:) Mie imi plac floricelele si rozul :-D
Miine este o noua zi. Incep la 5 - va trebui sa lucrez dupa inchidere, deci sa particip la sortarea de sfirsit de weekend. Nu cred ca vrea cineva din voi sa stie ce inseamna asta. Haine haine si iar haine. Da, si pantofi si cizmulitse. Mici mici de tot.

9 comments:

ana said...

cute post, cute workplace :)

spor la treaba, rox

Roxanchik said...

thanx ;) sper sa ma tsina entuziasmu :) sa nu mi se uritseasca de roz :))

Anonymous said...

ROX, DA ZARA TE VA PLATI SI PENTRU PUBLICITATE???

adinusa said...

pe cat de mic zara kids (comparatie cu zara itself) pe atata nebunie..

spor la munca

Roxanchik said...

mersi :) az am fost la baietsei. credetsi ca e ok sa vreau sa imi cumpar mie niste kestii de acolo? asa nice sunt, iar marimile 13-14 ani trebuie sa imi vina bine :)

Alina Cazachevici said...

ce nice! :)
chiar eşti o zâna adeverată ;)) sper să nu dispară entuziasmul şi zile lucrătoare cât mai frumoase!

Roxanchik said...

Mersi :) e atmosfera destul de placuta acolo. insa imi ia cam mult timp.... timpul e ceva ce nu ne ajunge niciodata, credeam cindva ca am tot timpul din lume, de citva vreme incoace insa ma prind la gindul ca as vrea ziua sa aiba nu 24 ore, da macar 30.....

Viorel Chihai said...

Eu vreau sa aiba 24 de ore noaptea :)
:*

Roxanchik said...

ooo, da.... poate asa reusim si noi sa dormim mai mult de 4 -5 ore :)))