Friday, August 15, 2008

Din Dacia venim...

Cele 10 zile de mare la Primorsk in mod normal incep la orele 5 dimineatsa in fatsa blocului central USM, unde se aduna persoane in majoritate albe la piele si somnoroase la fatsa. Aici te uiti in jur si cind vezi pe cineva ce are deja palaria de soare pe cap, iti imaginezi ca peste vreo 6-7 ore ( depinde de vama) de drum hurducat intr-un autobus care promite mult la prima vedere insa lasa de dorit cind ajungi sa il cunosti mai bine, te vei afla pe plaja insorita a Marii Negre. Chiar daca are ea marea alge, chiar daca nisipul e cu scoici iar soarele te arde insuportabil de puternic – iti vei scoate hainele si vei intra in apa verzuie in care se mai balacesc citeva sute de persoane.
Dupa ce ajungi, te inscrii si iei in primire casutsa, matura, ligheanul si caldarea - toate numerotate corespuzator casutsei alocate. Apoi urmeaza un lung proces de lichidare a tuturor inhabintatsilor camerei in care vei locui – adica a tuturor paianjenilor, mustilor si a celorlator insecte ce nu vor ezita sa apara iarasi a 2-a zi, insa procesul de exterminare se repeta cyclic si regulat:)
Pe la vreo orele 4-5 esti insa gata de plaja. Si da, marea cu nisipul sunt numai ale tale.
Pentru o familie tinara, sejurul de 10 zile in baza “Dacia”, Primorsk, Ucraina inseamna trezirea la orele 7:45 pentru a fi astfel gata de micul dejun de la orele 8 ce consta dintr-un fel de terci – orez, ovaz sau gris , o bucatsica de cascaval amarui dupa care terciul sus mentionat pare foaaaarte dulce si o bucatsica de unt, care e probabil margarina. Apoi se merge la plaja unde se citesc cartsi, se scalda, se bronzeaza, se joaca in nisip si se asculta discutsiile altor persoane de imprejur, caci de, ce altceva potsi sa mai faci?
Pe la amiaza se intoarce inapoi in baza pentru a fi present la masa , la fel de apetisanta ca si micul dejun, insa de data aceasta, cele oferite pe masa sunt greu de identificat, incit de mai multe ori au fost duse discutsii indelungi daca in farfurie este peste sau carne… Nici dupa ce se maninca felul de mincare respectiv nu se stie sigur ce a fost. Insa daca dupa vreo citeva ore te simtsi in stare sa maninci vreun harbuz sau un zamos, inseamna ca esti ok:)
La amiaza se doarme, caci toata ziua ai tras in plug. Dupa masa iarasi la plaja iar seara are loc un program sportiv-interactiv :fotbal, volei, badminton. Ziua se incheie sub acorduri de chitara si strigat de acordeon, risete si veselie provenite de la “Stefan cel mare” al bazei. De ce Stefan cel Mare? Pentru ca era locul de intilnire al celor 20 si ceva de omuletsi tineri ce aveau chef de viatsa, citec, peste si bere. Zi de zi, in cerc apareau persoane noi ce ascultau cintecele maestrului la acordeon ce ii dadea binisor cu cintece moldovenesti si cu adaptari de genul “Caminu nostru, unde intii noi ne-am cazat, plinge vahta neincetat”, aceste persoane ce cadeau pe ginduri cind auzeau strunele chitarei si incepeau a contempla vocile melodioase ce transformau orice cintec intr-o emotsie adinca. E drept ca pe la orele 11 se strica toata petrecerea, caci de bine de rau, muzicantsii, cind le vine cheful, devin cam galagiosi si deci nu puteau dormi copii de ei, asa ca totsi impreuna ne mutam sediul la plaja, unde pe nisipul rece, alaturi de marea linistita si sub cerul instelat fiecare auzea si vedea exact ceea ce voia, unde nu exista nimic mai mult voia fiecare sa existe. Apoi, cite unul, se imputsina audientsa, chitara se stingea cind ochii trag la somn iar corpul la patuc sau la Katran:) (discoteca:P). Dimineatsa ne gasea pe totsi somnorosi insa cu in zimbet de “Privetik” larg pe buze, iar laitmotivele gen “tzika-tzika” continuau si in ziua urmatoare.
Somnul era un lux, muzica o necesitate, berea o dorintsa iar pestele afumat o delectare. Cel ce era, din definitsie "inalt ca un brad, dar ce folos" ne distra mereu cu tupeul, indrazneala si vorba sa directa, astfel incit toata lumea din baza a inceput sa cunoasca limbajul secret al celor de la "Stefan cel Mare" si se utiliza pe scara larga acel "Privetik" molipsitor. Acordeonul, odata luat in miini, se oprea din cintat numai cind era nevoie de o demostratsie de "claritate" a berii - termen care mai apoi a fost atribuit tuturor activitatsilor si lucrurilor din jur, mai ales "claritatea zburlelii" :)))))) Calritatea berii, claritatea pestelui, claritatea "Mafia" ce dureaza 2-3 ore cu luuuungi discutsii si acuzatsii, claritatea altor bauturi alcoolice, insa si claritatea inghetsatei cu betsishor :) Claritatea licuricilor nocturni si claritatea stergarelului. Claritatea noptsii si claritatea incalzirii autonome. Pe scurt, 10 zile pline de claritate:)

5 comments:

Anonymous said...

toate nuantele si subintelesurile pot fi simtzite doar daka ai fost akolo.. si ai auzit privetiki si cipoku de la claritatea deskiderii si laitmotivele)))
eeehhh, 8->

Anonymous said...

Privetik!

Roxanchik said...

desigur ca nu ai cum sa exprimi in cuvinte acele momente :) unica mea intentsie a fost sa creez un link catre amintiri :)

Anonymous said...

Roxx, ai aratat klaritatea unui artikol super, cu claritatea unor amintiri super.
super! Vrau inapoi acolo, ka parca nu mai merge "Privetikul"...

Roxanchik said...

daaaaaa

e altfel, insa noi trebuie sa continuam traditsia !