Foarte foarte relativ

Sa fii romantic, sa fii ginditor, sa fii singur, sa fii tu. Sa stii ce vrei, sa stii unde ai fost, unde esti si incotro te indreptsi. Sa te simtsi bine si sa zimbesti in fatsa necunoscutului anume din cauza ca nu stii ce te astepta, anume din cauza ca poate fi ceva extraordinar ce nu ai mai simtsit vreodata. Sa te gindesti, insa in acelasi timp sa nu o faci. Sa lasi sa mearga de la sine. Sa incerci lucruri noi pentru ca nu stii niciodata ce vei descoperi in acele locuri unde nu ai cautat niciodata. Sa nu ai frica sa te deschizi caci doar asfel poate intra lumina si caldura. Sa ai incredere in tine si in prietenii tai, ei sunt acolo pentru a te ajuta si pentru a te sustine. Nu te ascunde, caci astfel risti sa para ca nu vrei sa fii gasit.

Oare mai este loc pentru iubire? Cind te afunzi in probleme materiale, cind ai atitea decizii de luat, cind sunt atitea confuzii, atitea clipe de nedumerire? Oare mai este timp sa iubesti? Oare mai potsi visa, oare mai crezi in iubire, cind te doboare alte probleme, mereu altele si mereu mai importante? Oare mai ai timp sa daruiesi o floare, sa primesti un compliment?
O viatsa traim. Fara a sti ce va fi miine. Exista doar aici si acum. Iar miine acest "acum" nu va mai fi. Miine vom fi diferitsi. Poate vom regreta ziua de azi. Poate vom regreta ca am fost fericiti, fara nici o grija. Poate vom regreta ca am incalcat atitea reguli. Astazi insa nu se stie ce va fi miine. Miine vom afla. Astazi trebuie sa traim.

Exista acele momente in viatsa unui om pe care nu le uitam niciodata. De multe ori sunt momente neintentsionate, momente in care pur si simplu tsi se opreste timpul si stii ca da, esti fericit, poate si fara vre-un motiv aparent. Mai trist este insa cind lasi sa treaca pe linga tine acest moment pentru ca esti prea ocupat gindindu-te la alte prostii.