Orele 10:00.Experimentul culinar de azi dimineatsa a constituit omleta cu crabi si cascaval. Suna bine? Pai... nu. Esec total. Cit de greu este insa sa faci omleta??? Poate e din cauza uleiului, poate a ingredientelor, poate mina gospodinei. Am lasat insa deoparte egoul de Martha Stewart ranit si am mincat toata masa semi-omogena - asa, din principiu.
Noi facem ( sau nu facem) multe lucruri " din principiu". Acest concept a devenit deja o expresie, o parte indispensabila a vocabularului, caci rareori este vorba de un principiu adevarat. De exemplu omleta mea, este chiar un principiu sa maninc tot ce iese din bucataria mea? Sa nu accept infringerea si sa pretind ca este victorie chiar si atunci cind in mod evident, nu este? Nu. Este o metoda de autoaparare pe care am adoptat-o contra poluarii emise de realitatea in care traim. La fel am si multe alte instrumente de protectsie. Ca de exemplu sa nu las pe nimeni sa vada ce se intimpla cu adevarat in interiorul meu, caci, "din principiu", nu ma las prada sentimentelor si nici nu sunt spontana. Tot " din principiu", nu ripostez la atacuri, caci o batalie in care cele 2 partsi in realitate lupta contra sine este pierduta din start, sau in cel mai bun caz, se termina cu remiza. In realitate insa, este mai ushor sa te lashi batuta, fie ca e din principiu, din frica, din neputintsa sau din indiferentsa.
PRINCÍPI//U ~i n. 1) Teză fundamentală; idee de bază. 2) Cauză primară. 3) Punct de vedere propriu; convingere personală. ♢ Din ~ conform convingerii.
Principiile de drept sunt reguli de maxima generalitate care sintetizeaza experienta sociala si asigura echilibrul dintre respectarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor.
Etimologic, notiunea de principiu vine de la latinescul PRINCIPIUM care are sensul de început, obârsie sau element fundamental.Orice principiu este un început pe plan ideatic, o sursa de actiune.
Un principiu se poate prezenta sub diverse forme: axiome, deductii sau o generalizare a unor fapte concrete.
Fiindca ma gasesc intr-o groapa inspiratsionala, sau din cauza ca este o ora mult prea matinala pentru astfel de idei, sau fiindca omleta de mai sus nu mi-a picat foarte bine la stomac, reflectsiile mele asupra acestui subiect nu sunt coerente. Deci, folosind cel mai utilizat ( 76 %) motor de cautare am dat peste alte reflectsii asupra acetui subiect, si anume pe opinii.md, sau in alte bloguri, unde insa tema este privita din total alt punct de vedere. Am dat si peste alte articole interesante, ca de exemplu " invatsatsi sa copiatsi"si twisted logic .... si deci aici oficial m-am abatut de la tema.
Asa si nu mi-am gasit raspuns la intrebari. Stiu deja ce este un principiu ( vezi definitsia de mai sus), stiu care sunt principiile mele ( nu, nu am principiul ca trebuie sa ma las de principii, chiar am vreo 2 principii de care ma tsin voluntar-involuntar) insa la moment ma deranjeaza anume acele lucruri pe care le fac / nu le fac cica din principiu, cind in realitate am alte motive. Si deci iata, de la principii am ajuns iarashi la fenomenul de negare a realitatsii - nu ma mai intreb de ce nu A ci B, nu o fac din principiu. Punct.
Si din principiu, azi am 2 posturi.
2 comments:
tu ai tratat mai pe larg tema asta, dar in mare parte sunt de acord cu tine. eu, personal, prefer sa nu ma limitez la principii e destul de stresant numai faptul ca cei din jur abuzeaza de ele. pe de alta parte, sunt necesare si principiile astea, sunt o amprenta a personalitatii fiecaruia.
clar ca sunt necesare, insa din marea de principii pe care ni le facem trebuie sa le alegem pe acele veritabile si pe acele care ne ghideaza cu adevarat in viatsa pe drumul cel bun, lucru care nu este atit de ushor de facut.
Post a Comment