Colombe di Pasqua

A plecat cu sunet de rotitse de la bagaj pe gresia rece ultimul italian de pe holul meu, in urma caruia s-a instaurat o pustietate depresiva. Culoarea gri predominanta in designul interior al caminului este mai rece ca de obicei in lipsa zgomotului cauzat de ushile trintite ale lui Raffaele, hohotele de ris si discutsiile pe ton inalt ale lui Mirko, pasii rapizi ai colegei de baie si muzika rock a lui Giuseppe. Sentimentul este asemanator celui din preajma sarbatorilor de Craciun - cind am ramas printre ultimii studentsi din rezidentsa, cind se auzea vintul pe hol si muzica mea se facea simtsita de la bucatarie. In acele zile visam sa merg si eu acasa si sa nu ma mai intreb cine cutreiera holurile si deskide ushile la camere cind stiam ca nu este nimeni pe intreg etajul meu, voiam sa nu ma mai " bucur" cind vad ca ascensorul este exact acolo unde l-am lasat ( bucurie de care in zilele normale nu am parte ), acele zile in care stiam ca parasesc si eu acest orash gri...
Acum insa nu merg nicaieri, insa, deja am o alta stare de spirit. Faptul ca sunt singura nu ma intristeaza ci din contra, nu se mai aude nimic la ora 8 dimineatsa - Raffaele este o persoana destul de matinala si deci deseori acest lucru era in conflict cu dorintsa de somn a celor alte 7 camere de pe hol. Acum pot sa dau si eu muzica tare si pot sa ies la bucatarie in pijama - micile bucurii ale vietsii de camin :) Pe hol mai este o reprezentanta a tsarii de bastina, iar in cealalta parte sunt este si o sora de peste Prut :P. Deci pina la urma este ok:)
Pustietatea ne urmareste si la cantina, in drum spre care se observa intersectsia libera, fara motociclete, biciclete sau alte mashinarii similare, nu se vad tramvaie nici intr-o directsie si benzinaria este iarashi fara clientsi... Piazza Sraffa este la fel de tacuta, nici macar moshuletsul cu ziarul sau "24 ore" nu este, nici fata cu catselul minuscul nu sunt nicaieri la orizont. Ushile universitatsii sunt deskise, semn ca totushi nu este un film de groaza in care populatsia este exterminata, insa iarashi, eu si interlocutoarea mea suntem unicele semne de viatsa. In cantina insa intilnim alte specimene ce cred ca astazi este simbata - dormi pina tirziu, liniste si pace in jur, tre sa fie weekend ! Nu se aude nici un cuvint in italiana - doar est-europeni vorbitori de limba romana, sirbi, bulgari si alte natsionalitatsi neidentificate. Cantitatea primilor este ingrijoratoare - iar cind ne imaginam ca in septembrie un nou val de admiteri la universitate va mari si mai mult numarul moldovenilor, acest gind cauzeaza intrebarea "Da in tsara a mai ramas cineva?". Laitmotivele din cantina au fost macaroanele reci, pizza tare si carnea uscata - insa pina la urma, cind itsi e foame, maninci ce tsi se da. Cantina este locul in care se aduna si mai stau la taclale studentsii inainte de a se reintilni cu prietenii cei mai buni din acest semestru - micro, matematica si accounting.... Cei ce nu au plecat planifica vacantsa cu multa grija, caci cel mai mare dushman al studentului este timpul, niciodata nu reuseste sa le faca pe toate, si deci mereu renuntsa la unele indeletniciri, ca de exemplu, studiul. :)
Anul acesta este primul an in care voi avea parte de 2 sarbatori de Pasti, chiar daca in acest weekend spiritual nu este Pastele, atmosfera din jur este una magica - cu oua de ciocolata ce au in ele cadouri pentru cei mici, cu porumbelul de paste ( simbol al inocentsei, puritatsii, iertarii ) in loc de iepurashul de acasa , cu " colomba" ( in traducere porumbel ) ce este un cozonac specific foarte gustos, similar cu Panetonele de Craciun.
Anul trecut nu a fost atit de simtsita aceasta diferentsa de traditsii, caci pastele a coincis. Insa doar o dată la câţiva ani Paştele este sărbătorit în aceeaşi zi atât de catolici cât şi de ortodocşi. Asta pentru că cele două biserici calculează data învierii după două calendare diferite începând din anul 1582 când biserica apuseană catolică a trecut la calendarul Gregorian, pe când răsăritenii ortodocşi au rămas la calendarul Iulian. Calculele celor două momente celeste sunt şi ele diferite, apusenii fiind bazaţi pe luna plină ecleziastică, calculată din vreme conform unor tabele bisericeşti, datele fiind prestabilite cu mult înainte. Răsăritenii insa observă luna plină astronomică. Diferenţa dintre sărbătoarea Paştilor nu are, deci, o bază teologică serioasă, ci este mai mult un efect al diferitelor tradiţii urmate de cele două ramuri ale creştinătăţii. (Antena1)

Se aud clopotele din biserica din apropiere....