Vise

“Dreams are like stars...you may never touch them, but if you follow them they will lead you to your destiny.”


Fiecare alegere, ishi are consecintsele sale. Yntimplator, venind de la masa, am vazut pe masa mea de lukru o poza veche. Am privit-o indelung, intrebyndu-ma in primul rind ce cauta pe masa, cind restul pozelor din aceeashi catgorie sunt pe politsa, shi in al doilea rynd, de ce acum apare din nou in mintea mea amintirea demult uitata?
Demult, am luat o decizie despre care inca nu stiam ca avea sa fie decisiva nu numai pentru viatsa mea, dar shi pt alte persoane, direct sau indirect implicate. La inceput am lasat lukrurile sa mearga de la sine, ceea ce doar a inrautatsit lukrurile, pentru ca regulile jokului se complicau shi apareau noi si noi participantsi. La un moment dat insa, la momentul crucial, mi s-a facut frica. Frica de a face alegerea greshita, frica sa nu sufar, frica sa nu imi incalc principiile ( multitudinea de principii dupa care ma conduc sunt alta tema ;) )... insa intr-un final, era frica de a fi fericita. Shi am renuntsat. Am lasat tot ce am construit timp de ani buni sa se daryme. era mai ushor sa renunts shi sa nu fac nimic dekyt sa lupt pentru ce era al meu, mai ushor sa nu ma implic dekyt sa imin urmez visul.... Shi s-a intimplat inevitabilul. Ceea ce am pierdut nu s-a mai intors, ceea ce am fost nu am mai redevenit.
Nu m-am intors la acele momente inca mult timp. Era prea dureros. Insa de ce fugi, nu scapi. Am aflat intr-un tirziu ca lashitatea mea shi-a lasat amprenta shi asupra lui. Shi ne-a ramas la ambii un gust amar. Sunt amintiri placute care dispar subit. Sunt sentimente care au fost intrerupte brusc. A ramas doar parerea de rau, doar intrebarea " dar daca.... ? "
Fara vise cred ca viatsa e pustie. Fara dorintse, fara scopuri, fara directsie, fara rost....
Obiectul dorit rareori corespunde asteptarilor... ai grija ce itsi doresti, pentru intr-o zi, il vei obtsine... Nu. Orice vis e nobil, orice dorintsa merita sa se implineasca... different things make different people happy.
" Letting go doesn't mean giving up, it means accepting that there are things that cannot be". Deja ma tem sa renunts. Prefer sa continui sa lupt, pentru a evita acel sentiment de neputintsa ce apare dupa ce recunosti infryngerea... Insa ce sa fac daca drumul pe care il urmez nu duce nikaieri? Cinde momentul sa ma opresc? Cind e momentul sa o iau in alta directsie? Cind sa renunts? Insa daca nu renunts, shi intradevar urmaresc un scop imposibil, cine imi intoarce bataile inimii, cine imi intoarce momentele ce deja nu se mai intorc?
M-am oprit. Ramyne sa decid daca ma intorc inapoi sau daca merg inainte. Sigur e doar un lukru - stynd pe loc nu voi gasi raspunsul.