Vorbesc, deci exist

Deschide o carte ca sa citesti ce au gindit altsii. Este o fraza auzita cindva demult, la ora de Limba Romana, paremi-se, in acel cabinet cu tente verzui unde deasupra tablii maronii era scris cu litere mari, pictate in rosu " Sa iti fie atit de drag cuvintul, incit atunci cind il rostesti, sa crezi ca insusi Eminescu, asculta ce si cum vorbesti..." Nu intelesesem la inceput care era sensul acelor cuvinte vazute pentru prima data in clasa 5, si nici nu imi amintesc cind am descifrat pentru prima data ce imi spuneau. Imi spuneau mie, spuneau tuturor in jur ca trebuie sa iubim cuvintul. Si nu stiu, poate de atunci am inceput a-l indragi.
Cuvintele sunt peste tot. Vorbite sau scrise - tot Eminescu spunea ca "E usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune... " Si e adevarat. In zilele noastre, toata lumea este scrie... Chiar cind nu are ce spune. Da, toata lumea scrie, pentru ca astazi se poate.
Intrasem in biblioteca zilele trecute ( nu din greseala, chiar fusese intentsia mea) si am gasit o carte despre care voi scrie un articol cind voi ajunge mai departe de pagina 29. Am deschis-o din curiozitate, iar prima fraza citita a fost ca " in ziua de azi, individul se poate face auzit. In ziua de azi, cu totsii avem un mic rol pe scena lumii... " Si se vorbea anume despre tehnologizare, despre internet, si, in acel caz, despre bloguri. Acele mici/mari pagini unde fiecare individ isi poate exprima parerea in legatura cu mersul lucrurilor, acolo unde fiecare om in parte poate influientsa atmosfera globala - poate minim, insa o influientseaza.
M-am gindit la asta si azi, cind m-am intrebat iarasi de ce am cam "uitat" de jurnalul meu zilnic. M-am gindit la asta si cind citeam alte bloguri, site-uri informative, stiri si comentarii. Da. Astazi fiecare isi spune parerea. Despre viitoarele alegeri din moldova, despre vizita lui Voronin la Moscova, despre criza financiara etc. Acum este momentul sa te faci auzit. Pacat insa ca majoritatea repeta ceea ce s-a mai spus deja, ceea ce se stie, sau, si mai rau, pacat ca astazi multi nu stiu cum sa vorbeasca, insa totusi o fac. Pacat ca cuvintele nu mai au aceeasi putere pentru ca sunt deja prea multe, pacat ca informatiile nu mai sunt valorate pentru ca sunt peste tot, pacat ca parerile nu mai sunt apreciate pentru ca fiecare le are pe ale lui, crezindu-le superioare.
Am citit despre generalizari cum ca " Moldovenii nu sunt buni la pat". Mi-a luat cam o ora, caci am fost curioasa sa aflu si care au fost reactiile la un asemenea post. Am citit si generalizari despre caracteristicile barbatsilor ucraineni - tema apropiata cu precedenta, gasisem link in comentarii :). Da, toata lumea isi are locul sau in acest mare www, fie ca il merita sau nu. Poate ca nu ai loc in societate, insa in internet esti mereu cineva. Si uite asa, fiecare om isi face auzita parerea, fiecare om creeaza, fiecare om lasa ceva in urma sa, fiecare om scrie pentru ca poate sa o faca. Insa in marea asta de informatii devine tot mai greu sa gasesti acel graunte de util, acea mica particica a adevarului. Da, acum poti sa alegi pe cine sa asculti. Poti alege pe cine sa crezi. Insa de multe ori, alegi sa nu mai gindesti... Pentru ca a facut-o deja cineva pentru tine. Pentru ca nu mai este nevoie. Cel mai simplu este exemplul site-ului referate-ro. Sunt gata facute. Nu mai trebuie sa deschizi o carte... De multe ori, prin individualitatea atitor oameni iti pierzi individualitatea ta personala. Eu m-am pierdut in idei. M-am pierdut in realitati. M-am pierdut in ginduri si m-am pierdut in pareri. Am si eu parerea mea... Insa mai are ea oare loc in lume?