Internet, Mere si Dragoste

Ieri, cind au aparut rezultatele pentru programul de schimb si deci studentsii din Bocconi au aflat in ce tsara vor petrece semestrul urmator, site-ul universitatii a cedat din cauza prea multor utilizatori. Nici o frica insa, exista acea alternativa numita facebook, unde prin status-uri si prin mesaje toata lumea deja stie unde si cine pleaca. Deja Hong Kong, Singapore, Manchester sau Dublin par aproape. Caci da, asa cum scrie in cartea pe care o citesc in timp ce ar trebui sa invat pentru examene, lumea nu mai este rotunda. Este plata. Diferentsele incep a disparea, incetul cu incetul, ne internationalizam si ne standardizam cu totii. De exemplu, ieri am descoperit ca in "mesaje prestabilite" din telefonul mobil exista si acel template " Si eu te iubesc" pentru a nu forta persoana sa scrie de zeci de mii de ori aceeasi fraza ( da poate el/ ea vrea sa o scrie, sa o simta???)Si uite asa, ne miscam spre o lume in care viata accelereaza iar un pic de neatentsie te arunca si te lasa prafuit pe margine. Da, cu totii facem greseli - si parintsii, si bunicii si strabunicii nostri le-au facut. Noi nu stim cum a fost sa traiesti in acele timpuri. Poate am auzit multe povesti si istorioare despre razboi si despre ciuma, despre foamete si saracie, despre frica si despre tiranie. Le privim insa ca pe niste fabule, astazi traiul fiind atit de diferit... Cindva toate pozele se faceau in grup, in zile speciale, toata lumea se imbraca frumos si statea serioasa pentru a nu risca sa strice fotografia. Acum se fac mii si mii de poze, cu ocazie sau fara. Cindva, dainuia frica generala ce te facea sa nu vorbesti despre anumite teme nici macar in propria ta casa, pentru ca da, si peretii aveau urechi. Acuma ne sustinem ideile sus si tare, fie ele corecte sau nu. Cindva, casatoriile erau aranjate de catre parinti, iar fetele ce aveau virsta maritatului (18 ani!) rareori protestau pentru ca fiind intr-o lume inchisa, acceptau ca sots acel barbat care le cerea mina. Nu cunosteau alti baieti si deci invatau sa iubeasca si sa fie sotii bune pentru acel unic barbat, al lor. Acum insa, alegerea este atit de mare, incit se creeaza acele standarde si acele cerintse pe care o persoana le are fatsa de partenerul sau. Ieri mi s-a spus ca noi, femeile, fiind urmashe ale Evei, suntem cele ce sadim samintsa curiozitatii nesanatoase - consumul fructului interzis, a inshelaciunii - oferim acel fruct barbatului inocent de linga noi, a minciunilor - mintsim in legatura cu incalcarea unei promisiuni si a lipsei de caintsa - ne ascundem, rushinate,si dam vina pe firea umana. Discutiile de ieri si alaltaieri pe care le-am purtat cu reprezentatsii sexului puternic m-au facut sa ma intreb, chiar credeti, voi, barbatii, ca noi suntem vinovatele? Eu as zice ca Adam nu a stiut cum sa o multumeasca pe Eva si deci ea a fost nevoita sa muste din acel mar ;)
M-am abatut nitel de la tema caci voiam sa expun aici gindurile in legatura cu o fraza de care m-am impiedicat ieri, si anume " daca pe fata o maninca undeva, baiatu nu are deja ce sa faca". Poate sa o scarpine ( scuzati-mi limbajul), in primul rind.
Vorbeam despre acele relatii in care la un moment dat, dispare acel foc, acel ceva, acel "vino-ncoace" care se transforma in "stai acolo". In aceste cazuri, persoanele dinauntrul relatiei incep a cauta alte forme de divertisment. Intrebarea mea, pe care am dat-o baietilor, a fost daca ei ar merge la o "serie de intrevederi" bazata pe elemente fizice si pe reactsii chimice, daca ar trece cu ochii peste faptul ca fata respectiva are prieten si deci prin a actiona conform unei atractii, el, baiatul din exterior, ar interveni intr-o relatie. Raspunsurile au fost diverse, insa in linii mari, toate au fost afirmative. Cel mai reprezentativ argument a fost ca "Daca nu cu mine, atunci ea se va duce la altul, insa oricum o va face." Asa si este. Cind un partener (fata sau baiat, ca sa nu discriminam) nu mai este satisfacut de anumite elemente ale relatiei, dupa ce va epuiza toate alternativele de acasa, va pleca in ospetie.
Am inceput aceste discutii cu persoanele din jur pentru ca de mai multe zile imi da tircoale o intrebare, care mi-a fost pusa, si anume, daca m-ash baga eu intr-o relatie. Eu am zis initial ca nu, pentru ca este raspunsul corect la aceasta intrebare. Am motivat ca am principiul " ce tie nu-ti place, altuia nu face." Din pacate insa, in viata nu este totul atit de simplu, iar eu, hoinarind printre amintirile mele, am descoperit si acea seara cind am fost in asa situatie. Si da, m-am lasat dusa de val. M-am scarpinat :) Nu sunt mindra de mine, insa nici nu regret acel moment, caci niciodata nu am regretat ceva ce la un moment dat in timp m-a facut atit de fericita....
Concluzie: Viata e scurta, dragostea frumoasa, visele realizabile iar viitorul incert :)