Ca-n telenovele...

El- puternic si hotarit, stie ce vrea, si face orice pentru a-l obtsine. Curajos, nu are frica de nimic si lupta pina la ultima picatura pentru ideile si principiile sale. Romantic, caci in clipele de singuratate cu aleasa, gaseste cele mai dulci cuvinte si cele mai frumoase fraze pentru a-si exprima sentimentele. Este cel mai puternic cind vine vorba de o disputa, de o lupta, si cel mai sensibil cind este cu iubita. Este indeajuns de posesiv ca sa o vrea numai pentru el, nu o imparte cu nimeni, si nici ea nu vrea sa fie a altcuiva. Ea, naiva si inocenta, cea care crede tot ce i se spune, insa nu poate sa se indoiasca de iubitul sau, ea, cea care face compromisuri si nu ii spune nimic pentru ca sa nu il raneasca. Ea, care pentru iubirea lui, sacrifica totul. El, ce apreciaza acest lucru.
Intr-un final, dupa multe greutatsi, dupa intrigi si dupa evenimente ce fac imposibila iubirea lor, dupa scurte momente in care se daruiesc clandestin unul altuia, intr-un final, toate personajele "rele" dispar din peisaj, fie ca innebunesc, mor sau sunt inchise. Deci fiecaruia ceea ce i se cuvine. Personajele ce de-a lungul multelor episoade au suferit alaturi de protagonisti li se ofera o soarta mai buna, rezolvarea tuturor problemelor, si mai ca nu se zice ca traiesc fericitsi pina la adinci batrinetsi.
In nici o telenovela personajul cu cel mai mult tupeu, cel mai obraznic, cel mai ambitsios, cel mai insistent, cel materialist, cel fara scrupule nu obtsine ceea ce vrea.
In nici o telenovela personajele nu se despart din cauza unor neintelegeri, caci timp de citeva sute de episoade, adevarul iese oricum la iveala si deci acestia se regasesc unul in bratsele celuilalt.
In nici o telenovela nu se asculta mintea ci inima, in nici o telenovela nu se renuntsa la sentimente, cit de tare si sus nu ar striga mintea ca acea iubire nu se poate. Caci macar pentru citeva episoade sunt fericitsi. Orice iubire merita traita, orice moment savurat, orice dorintsa implinita, orice vis vazut aievea. Oricum in final se ajunge intr-o locatsie romantica unde luminile si decorul creaza acel vis al oricarei fetitse de 12 ani cind el ii spune ca nu poate trai fara ea, ca fara ea viatsa nu are sens si tot felul de chestii siropoase.
In nici o telenovela nimeni nu are frica de nimic - chiar daca timp de citeva saptamini spectatorii sunt tsinutsi cu sufletul la gura caci Alberto nu are curaj sa ii marturiseasca Juanitei ca o iubeste inca din prima zi cind ea i-a zimbit misterios - pina la urma, ajutat de scenaristi, de suflori si de muzica de fundal, acesta ishi gaseste curajul sa ii fure un sarut. Risca, si da, este pocnit peste obraz de catre aleasa, lucru care face audientsa sa scoata un "Ah!"... Alberto nu stie ca in realitate Juanita l-a pocnit peste obraz din cauza ca mama ei a amenintsat-o ca daca nu se casatoreste cu Fernando care este de vitsa mai nobila atunci il va trimite pe Braulio sa il inchida pe Alberto in temnitsa caci acesta ar fi violato pe Mariela care in realitate este sora demult pierduta a Juanitei. Alberto nu stie toate astea, si totusi, fiidca este mai presus de puterile sale, nu renuntsa la fericirea sa, care este doar alaturi de Juanita.... Si astfel telenovela continua.
In telenovele se gaseste mereu timp pentru discutsii si este mereu atmosfera potrivita. Mereu se spune ceea ce trebuie spus la momentul dat, nu exista frustrari, nu exista retsineri, nu se tsine cont de reguli, nu se gindeste ci se simte. Nu exista teama, nu exista incertitudine. Pentru ca exista scenariu. Pentru ca daca se face o gresheala, regizorul striga "Stop!" si scena se reia. In telenovele intotdeauna exista a 2-a shansa.

Toti avem nevoie sa credem intr-un final fericit.