Ieri - Gardadventure

A.S. Am o problema cu lungimea posturilor mele. Imi cer scuze de cel de mai jos, ce contsine 1.394 cuvinte. Daca sa consideram ca dupa ce am efectuat un test simplu am descoperit ca eu citesc cam 6 -7 cuvinte pe secunda, acest post ar trebui sa va ia cam 4 minute din viatsa. Enjoy !

Spontan, rapid, eficient. Lake Garda, here we come.

8:00 – trezire panicata din cauza sentimentului ca am pierdut trenul – deci da, starea de anxietate ce nu stiu carui fapt se datoreaza continua.

9:30 – bem cu Adinusa cafeaua de dimineatsa, noua mea dependentsa – oare asta este cauza anxietatsii de mai sus?

10:05 – la statsia 15, via Castelbarco, si eu si Adinusa surprinse placut de soarele ce stralucea in pofida starii de somnolentsa si de " da-mi o pace si itsi dau 3 inapoi" care ne domina. Ne-am lasat mingiiate de caldura similara unor zile de primavara veritabila, aceste ginduri ( sau lipsa acestora) fiind tot ce se intimpla in creierashele noastre super obosite de vise, dorintse, intrigi, intrebari si tentatsii.

10:20 - Am urcat in 15 cu aceeashi stare de letargie. Ma scapa insa ideea ca degraba voi fi ieshita din Milano - nu stiu de ce, insa ma sufoca acest orash, eu am neovie de spatsiu, de copaci, de liniste si de aer, ceea ce, surpriza, nu se vinde nicaieri.

10:35 -Gara Lambrate este tot acolo si de acelashi gri-maro dubios. Oscilam intre a cumpara bilete spre A sau spre B insa pina la urma am fost destul de inspirate sa apelam un abonat vodafone si sa aflam ca punctul in care dorim sa fim in jurul orelor 12 este C.

10:55 – apare abonatul vodafone sus mentsionat si este trimis imediat sa composteze biletele achizitsionate anterior.

11:15 – Ne aflam in tren, intr-o stare de amortsire, mai ales ca pe scaunul meu cadeau razele soarelui care m-au moleshit si mai mult. Cumatrul a dat dovada de lipsa de incredere totala in cumatra sa, si nu era convins ca se afla in trenul corect- da, sunt eu neatenta si neindeminatica, insa faptul ca am supravietsuit in Milano aproape 8 luni arata ca totushi am ceva spirit de autopastrare si directsie.

11:17 – se intimpla ceva pe peron, cica politsia cauta un barbat. Galagie, forfota. Ca in filme. Noi revenim la starea de molesheala.

11:20 – catselul din cupeul de alaturi devine super nervos. Crede sincer ca I-a venit sfirsitul, saracul patruped nu putea percepe cum poate el sa se miste fara a face nici un efort??

12:30 – Am ajuns la destinatsie. Drumul a fost incredibil de placut de lung - nu voiam sa ne ridicam din scaunul ala nici cu macaraua - cumatru cam dadea din umeri - cu 2 fete, se astepta la mofturi, la taraganari si la smiorcaieli, insa pina cind rezista.

12:35- Gara era placut pustie. In sfirsit dadusem de acel sentiment atit de cautat - libertate !!!!! As fi zis ca eram doar noi pe peron, insa nu, undeva in departare se vedea o aratare ce fuma - dar de dragul relatarii, pretindem ca nu era nimeni si eram unicele fiintse vii din gara. Totul era ca intr-un film vechi, pustiu, lemn, culori vii insa liniste mortala. Foarte frumos.

12:40 - Urmindu-l pe cumatru, caci demult am decis ca reprezentatsii sexului masculin au un simts al orientarii mult mai bine dezvoltat ca cel al partii feminine, am ajuns pina la o statsie de autobuz, cu transportarea gratis de la gara la Gardaland. Daca e gratis, am zis noi, de ce sa nu luam autobuzul, sa vedem unde ne duce si apoi decidem ce facem mai departe de acolo. Zis si facut. Autobuzul se simtsea ca presteaza un serviciu fara plata caci prea bine replica transportul urban din Chisinau, insa au fost doar 5 minute de buzzuiala si de zdranganeala. La Gardaland, surpriza. Edificii din piatra gen The Flintstones, havuz, flori ( lalele violete, era una roshie accidental intre ele si parea atit de ciudata), muzica din desene animate… totul te imbia sa mergi la casa si sa intrebi cit costa biletul, dupa care insa sa faci cale intoarsa, sa admiri intrarea si sa ieshi pe aceeashi poarta, iar cu litere mari de culoare albastru deskis tsi se ura binevoitor "arrivederci" ! Eu ma uitam nostalgic la parcul de distractsii si imi aminteam cum eram cu un an in urma la Six Flags, USA, eram noi cei verzi, cei ce tsipam din totsi plaminii, cei ce simtseam ca ni se urca stomacul in git, cei ce vedeau lumea de sus inainte de a cadea brusc in abis.... Si vai, ce cald fusese in ziua aia !!!!! Ieri insa am renuntsat la astfel de placere si am mers mai departe in drumul nostru, cu acelashi free-bus.

14:45 - Lacul este superb. Am admirat vilele luxoase, si am zis ca da, aici se afla bogatsia, iar noi suntem doar in vizita. Am vazut unde muntsii se intilnesc cu apa, si am zis ca da, este frumoasa natura, este frumoasa italia. Am vazut cum se odihnesc persoanele, si desigur, iarashi am facut o afirmatsie, am zis ca da, stiu italienii cum sa se bucure de viatsa.

15: 10 - culcatsi pe faleza de lemn ce mergea spre lac. Am stat asa gindindu-ne este un moment de fericire oare ala? Daca nu era, era inteligibil de aproape.

15:25 – urmind instinctele ghidului nostru ce ne-a dus pe autostrada, am mers cu incredere oarba dupa el cu mashinile trecind in viteza pe linga noi. Se uita lumea ciudat la noi, si da, eu cintam " lalala, suicidal...“ ca sa umplu linistea atit de scurta din momentele dintre fluxurile de mashini / motociclete cu shoferi vitezomani, momente de euforie :)

15:45- am ajuns la statsia de autobuz, si da, eram unicele fiintse vii fara mijloc motorizat sau macar semi-motorizat de deplasare. Eram privitsi ca ceva de genul " get a bike", insa nu ne lasam deranjatsi nici de claxoane si nici de fluturatul din mîini ce dadea dovada de compasiune. Dar na, nu eram noi atit de oropsitsi, cum am zis, era liniste si pace - nu stiu de ce, insa nu imi faceam absolult nici o grija - a, da stiu de ce. Era cumatru de fatsa si el deobicei ishi face griji destule, asa ca eu las toata responsabilitatea pe umerii lui si ma spal pe mîini, haha, ce comod :P

16:20 - Vazind ca la orizont se vede numai sperantsa mea ce nu se materializa insa in autobuz, am decis sa facem cale intoarsa, da, tot pe marginea shoselei. Am mers resemnatsi in liniste pina nu s-a auzit strigatul pe jumatate cu sperantsa pe jumatate panicat al cumatrului " autobuzuuuuuuul !" dupa care am luat-o binishor la fuga inapoi spre statsie ( tot pe margine, da ? ) ca sa ajungem sa ne vedem in sfirsit pe scaunele capitonate fara gust insa cui ii mai pasa???

16:40 – inca in autobuzul spre Sirmione, fara bilet, caci nici noi nu eram in posesia acestora, si nici soferul nu le avea - insa am stat si ne-am gindit ca nici un italian in deplinele sale facultatsi mintale n-ar ieshi la servici intr-o duminica dupa masa cit de dedicat nu ar fi el in zilele normale. Mai ales ca era atit de cald - numa bine pentru lenevirea pe terasa cu "il sole 24 ore" si cafeaua in mina.

16:45 – prinsi in traficul cauzat de multsimea de mashini ce se doreau pe frumoasa peninsula. Orashelul ce seamana cu o statsiune balneara, iarashi plin de vile luxoase si cu elemente boeme de gen leagan pe terasa ce are vedere la lac si munte.

16:55 - Sirmione este o mica peninsula in lacul Garda, foarte frumos, insa din lipsa de timp si exces de graba, am reushit sa facem pozele ce atesta prezentsa noastra la locatsie si buna dispozitsie de care am dat dovada intreaga zi, insa.... cam atit. Am urcat rapid in autobuz dupa ce cumatru subtil ne-a sustras de la procesul de facere a pozelor in care eram implicate total eu cu Adinusa.

17:25 - Am ajuns inapoi la kilometrul zero, la gara ce deja era imbicsita de lume, totsi cei ce fusesera verzi in Gardaland.

18:50 – cu o imbratsishare, se pierde cumatrul intre multsimea de turisti si tineret Italian cu pantaloni cu talie joasa.

19:00 – pe binario 3, 2 fete cochete impart si imbuca rapid un mar si o bucatsica de pîine.

21: 45 – in bucataria de la et 5, aceleashi 2 fete sunt acostate de catre un Italian care dezaproba ne-urmarirea dietei mediteranene, insa fetelor le este prea foame, sunt prea obosite si prea statute la soare ca sa le mai pese…

End of post