Extreme

Mereu exista o alegere, chiar daca optiunile nu sunt mereu in fatsa ta. Mereu potsi sa zici DA, sau poti sa zici NU, poti sa alegi sa ignori sau poti sa uiti. Poti alege sa simtsi sau te poti resemna. Poti sa lupti sau sa renunti.
Mereu exista o alegere.
Poti alege apa, poti alege cerul, poti alege focul sau poti alege pamintul. Poti alege poezia sau epicul, poti alege frumusetea sau poti alege originalitatea. Poti sa le ai pe toate, sau poti sa nu ai nimic. Poti alege acum, sau poti alege necunoscutul de miine. Te poti alege pe tine, sau poti iubi opusul. Poti alege linistea... daca o faci insa, vei mai sti ce e provocarea? Daca alegi sa mergi la pas, vei mai simtsi oare pulsul rapid al alergarii? Daca pasesti pe un drum pietruit, stabil, vei mai vedea oare acea punte de lemn care se leagana dintr-o parte in alta? Vrei oare sa simtsi abisul sub picioare iar gindul prabushirii sa cheme adrenalina in vene, inima sa bata mai puternic, iar in plamini se se creeaze un "Aaaaaah" pe care nu il potsi retsine? Atunci cautsi acel oxigen fara de care nu potsi trai, sorbesti din frumusetea vietsii si simtsi cum arde focul in tine. Nu te gindesti la momentul cind acesta se va stinge pentru ca acest moment poate sa nu vina niciodata. Sau poate surveni mult prea devreme. Si atunci ai ars repede si tare, lasind in urma ta scrumul ce este imprastiat in lume de cea mai mica adiere de vint... Aceeasi adiere ce iti mingiie obrajii reci atunci cind esti in virf, aceeasi adiere te desparte atunci cind ai cazut... Extreme.