Exista momente grele in viatsa oricui. Exista acele sentimente care nu te lasa in pace, exista regrete, exista mustrari de constiinta, exista iubiri neimplinite, vise netraite, dorintse pierdute, sperantse sparte, relatsii pierdute, familii destramate, dureri de suflet si de corp... Exista momente in care vrei sa te inkizi intr-o camera intunecata si sa uiti. Exista momente cind vrei sa se deskida pamintul si sa te inghita, caci acest lucru nu doare asa cum te dor gindurile din tine. Exista momente in care ai vrea sa se termine totul, sa nu mai stii, sa nu mai simtsi, sa nu mai fii. Da. Exista momente. Insa doar asta sunt : momente.
In viatsa suntem si buni si rai, si deci avem parte si de soare, si de ploaie, si de bine si de greu. Sa nu ne pierdem sperantsa si sa mergem inainte.
Oare de cite ori nu am fost si noi, fiecare din noi, in asa stari? Nu trebuie insa sa renuntsam. Iar ori de cite ori ne simtsim mai rau, mai singuri, mai slabi, trebuie sa ne gindim la acele persoane care au nevoie de noi, la acei oameni ce traiesc pentru noi, la acele persoane ce nu pot exista fara noi. Trebuie sa ne gindim si la acele persoane pentru care noi traim.... Nu fi egoist. Nu muri pentru ca asa iti e tie mai usor. Traieste. Daca nu vrei sa o faci pentru tine, fa-o macar pentru altsii....
Nu am cunoscut acest om. Nici nu am stiut nimic despre el pina azi, cind am mincat ardei umplutsi intr-un camin din Italia, masa fiind pregatita de catre niste prieteni buni a acestei persoane. Ei spun ca nimeni nu stie de ce a decis el sa faca acest pas. Singuratatea poate... Si uite ca da, e posibil ca un om sa se simta singur chiar daca in realitate, nu era. A fost oare o decizie pripita? Totul a fost un soc... Vestea mortsii sale a adus tristete in sufletele multor oameni. Chiar si in al meu. Dzeu sa il odihneasca in pace.
No comments:
Post a Comment