Bucurie in cutie

Iata in sfirsit a iesit soarele, si impreuna cu el s-a luminat si fatsa aceste studente umile ce in aceasta dimineatsa, renuntsind la somn si la alte activitati educative, a pornit intr-o calatorie de durata medie spre Gobba. Stiam deja de vreo 5 zile ca ma asteapta 2 pachete de la oamenii dragi la acea destinatsie imbicsita de fum de tsigara, de vorbe piperate si de educatsie "inalta". In acel loc, in acea parcare, lumea este alta. Cinta muzica tare exact ca in piatsa centrala, mesele sunt pline de produse moldovenesti. Bucuria, Carmez, Incomlac. Muraturi. Toate costa euro, fiind insa departe, esti dispus sa platesti mai mult pentru a gusta o bucatsica de Moldova... Fie ea cit de rea, fie ea cit de saraca, pina la urma, chiar si cei mai convinsi anti-patrioti admit faptul ca nicaieri nu e ca acasa... Gobba este o amintire, desi de multe ori neplacuta, a realitatilor de acasa. Deseori vociferez sentimentul de respingere cu care ma duk incolo - desi shoferii rutierelor sunt amabili - de 8 martie dau flori la fete - cam palida laleaua mea, insa, de data asta sunt si eu de acord cu scuza eterna a baietilor cind nu ofera un cadou pe masura : " intentia conteaza" :))
Nu mi s-a intimplat niciodata nimic rau, nici acolo si nici prin imprejurimi, parcarea fiind supravegheata de politsie. Ultima insa ishi are profitul sau de pe urma Gobbei - sunt sigura ca in schimbul unor substantse alcoolice sau de tutungerie mai inchid ochii la anumite "scapari" a clientsilor zilnici. Totusi, incerc sa imi arat mutra de moldoveanca pe acolo doar atunci cind soarele este bine mersi sus pe cer astfel pericolul nevazut insa simtit de mine nu ma paste atit de acut.
Oameni sunt mereu multi. Rutierele sunt pe jumatate descarcate iar in jurul lor se observa sute de pachete si de cutii cu cifre intre 1 si 500 scrise pe ele. Iar in spatele fiecarei cifre se afla o poveste, o mama ce trimite de-ale gurii feciorashului din Italia, un sots ce isi ajuta sotsia cu diverse produse ce pot fi gasite si in Italia, lucruri ce insa nu au nici o valoare emotiva - salamul de la Carmez fiind acea mica bucurie ce ne face pe noi, cei plecatsi, sa ne simtsim mai aproape de casa. (Basarabia Nord are acelasi efect). Fiecare cutie contsine bunuri materiale imbibate cu emotsiile celor ce trimit, fiecare cutie este cu grija impachetata pentru ca mai apoi cu foarte multe maltratari pe la vame, trecind prin multe miini si fiind lipsita de atentsie vreo 3 zile, sa ajunga intr-un final in miinile fericite a recipientului. Privisem cu citeva zile in urma un reportaj despre pachetele de acasa trimise de parintsi catre studentsii din Romania. Da, sunt de acord, pachetele trimise de acasa sunt un mod de comunicare.

Ajungi acasa si te simtsi din nou acel copil ce deschide cadoul de la Mosh Craciun.
Miine e 8 martie. E sarbatoare si la mine in camera :-D

Scrisoare pentru Moshu

Draga Mosh Craciun,
Anul asta am fost fetita cuminte. Am ascultat de parinti cind imi ziceau sa ma imbrac bine caci aici in Italia aerul e umed si este foarte frig. Nu am fost bolnava si am mincat multe vitamine la fiecare masa. Am grija sa maninc si mult peste si carne, deasemenea imi place salata verde care contine multe elemente hranitoare. E drept ca lapte nu prea am baut pentru ca imi e nitsel lene sa ma duc pina la magazinul ce e la 10 min de mine, insa cred ca am compensat prin a minca muuulta ciocolata cu lapte. Dulciurile sunt majoritatea din Moldova, eu deci am sustinut si producatorul autohton. Sunt patrioata si urmaresc saptaminal stirile din tsara - e drept ca o fac si cu un scop egoist, caci majoritatea reportajelor ma fac sa rid de situatsiile create. Promit insa sa nu mai fac, caci este tara mea si trebuie sa o sustinem. Conducerea ne este comunista, insa ea a fost aleasa prin metode democratice, deci trebuie sa respectam parerea majoritatii si sa ne supunem deciziilor de sus. Am fost solidara cu cei ce nu au avut caldura in Chisinau si am suferit si eu de frig aici in Italia, iar de 1 decembrie, acuma recent, am dansat in suflet hora unirii.
De asemenea ma uitam in fiecare zi mai intii in stinga si apoi in dreapta cind treceam strada pe acolo pe unde nu este permis, nu injuram shoferii care trec pe rosu si nici nu m-am enervat aproape deloc pe grevele transporturilor publice. Ma stradui sa nu merg pe strada cu ochii in pamint si sa ma bucur de ceea ce vad in jur, sa zimbesc la trecatori si sa le zic cit mai amabil "No grazie" negrilor care se apropie fara rushine de mine ca sa imi propuna nush ce minunatsii. Ma stradui de-asemenea sa nu intirzii la lucru si nu bag in cap cind sheful face mishto de mine sau de alti lucratori, servesc clientsii intotdeauna cu un zimbet larg si am mereu un cuvint frumos de spus. Dau sfaturi si nu constring pe nimeni sa cumpere ceva de ce nu au nevoie, nu mint niciodata si nu le zic in fatsa ca nu le sta o anumita geaca cu puf de vulpe alba. Ma stradui sa ma misc repede si sa nu ii fac sa astepte, caci timpul inseamna bani. Cind ma pornesc acasa spun un CIAO cald tuturor din magazin, iar cind intru in metro nu ma imping si nu ma stradui sa ocup cit mai repede un scaun. Ofer locul batrinelor si oamenilor bolnavi, insa nu le dau bani celor ce cersesc in metro pentru ca nici eu nu am, mosule. Nu o fac din egoism sau din arogantsa, ci pur si simplu nu dispun de fondurile necesare.
Mosule, anul asta am invatat bine si in prima jumatate de an chiar am mergeam la lectii si eram studenta in toata legea. Examenele le-am dat bine- e drept ca intotdeauna este loc de mai bine, insa suntem oameni, iar oamenii mai gresesc. Am fost buna la inima cu colegii de grupa si ne imparteam mereu cu informatsii si cu materiale, de asemenea in camin suntem foarte prietenosi. Daca cineva face galagie la ora 3 de noapte eu nu ma scol din pat ca sa le fac observatsie ci ii las sa se distreze pentru ca stiu ca viatsa e scurta. Daca imi cere cineva o bucatsica de piine, eu zimbesc frumos si il trimit la alt vecin :)
Am fost cuminte, ascultatoare, harnica si intelegatoare. Nu m-am certat cu nimeni si mereu am oferit ajutorul meu. Imi spal dintsii de 2 ori pe zi si ma stradui sa nu stau prea mult la calculator. Sunt fetitsa responsabila si hotarita. Sunt mai in scurt taaaaare bravo :)

Imi aduci te rog un nepotsel?

Il Kebab

Ziua a inceput desigur ca si oricare alta zi de duminika - cu moleseala si cu lenea caracteristica acestei zile, o zi sfinta, cum zic eu, cind se poate de dormit cit voieste inima unui individ. Eu insa nu mi-am permis nici azi acest lux pentru ca ziua e prea scurta pentru a o pierde dormind, si desi randamentul meu este scazut pe parcursul a celorlalte ore ce sunt treaza, prefer sa fie asa decit sa nu imi ajunga timp pentru diversele mele ocupatsii si activitatsi. Azi am cistigat si o ora in plus - insa aceasta a zburat nesimtsita si nefiind investita intr-o activitate cu rod imediat, ci fiind mai degraba pe termen de la mediu la lung. Totusi, in marea de lucruri ce se voiau azi facute, doar vreo jumatate au fost duse pina la capat, si da, sunt de acord, este pacat de minunata carte ce zace la mine pe masa neatinsa....
Deoarece in cadrul ultimei intilniri a managementului corabiei s-a decis continuarea activitatsii companiei si deci intreprinderea unor noi pashi spre cresterea satisfactsiei persoanale si gustative ale participantsilor, in acest weekend, la sugestia paturii mici s-a organizat o noua shedintsa de "am venit, am mincat am plecat". De data aceasta insa invitatsia oficiala a survenit din partea unui alt membru al conducerii, iar detaliile au fost puse la punct extrem de rapid - adica mai rapid decit se astepta lower managementu, adica eu. Si deci azi, cind eram in plina lene de afla misterele adinci ale statisticii, am pornit spre Kramer,bucataria caruia se pare ca o populez deja si eu si alte persoane cu o regularitate de 1 data pe saptamina.
Astazi managementul proiectului era in plina actsiune la poposirea la locul faptei a asistentsilor. Deshi partsile componente ale produsului finit ( adica a kebab-ului) erau deja preparate si majoritatea detaliilor erau puse la punct, procesul de productsie a mai intirziat nitsel din cauza unor factori exogeni, pina la urma insa, totul a decurs conform planului iar rezultatele au fost apreciate ca fiind la cel mai inalt nivel. Cu totsii am savurat acel prinz satsios si am si discutat cauzele crizei financiare din lume - cineva discuta, cineva rontsaia cartofi prajitsi iar cineva era dusa dusa dusa in cu totul alta lume - insa hai sa nu aratam cu degetu care sh cine era, ca nu e frumos :))))
Concluzia generala la care a ajuns top managementul in timpul asteptarii tram-ului la statsie este ca traditsia noastra este una ce merita sa fie continuata, si deci a promis ca de data aceasta managementu va gasi el propuneri si sugestii pentru intilnirea viitoare. Desi cred ca din cauza unor factori ca examenele, shedintsa va fi aminata nitsel, intentsia ramine in picioare si deci beneficiarii ishi pastreaza dorintsa de a participa la proiect.
Multsumesc inca o data gazdelor si sa va fie de bine !

La blinele

Repejor si fara prea mare introducere sau preludiu, ieri dimineatsa am primit o invitatsie subtila sa vin la ajutat(adica la facut) blinele. Eu, desigur, cea care acasa doar impusa de cineva pun mina pe tigaie, am zis ca ok, fac o vizita la caminul cel mai indepartat pentru a-mi perfectsiona calitatsile culinare si pentru a mai socializa un pic - ambele fiind activitatsi pe care le neglijez intens de cind am poposit pe tarim italian.
Am ajuns la Kramer in timp util, bucurindu-ma de o calatorie cu bilet in tramvaiul nr 9, unde m-am lasat dusa departe in ginduri urmarind casele ce toate seamana intre ele si strazile pustii de simbata seara. In bucataria de la subsol am ajuns exact la inceputul comitetului unde la ordinea serii era discutsia procesului de preparare a blinelelor. Dupa multe discutsii si propuneri din partea tuturor celor prezentsi, muncitorul de baza a dat din cap zimbind si pina la urma a facut asa cum a gasit el de cuviintsa - a amestecat laptele cu ouale si cu zaharul intr-un vas, faina si bicarbonatul de sodiu si sarea in altul, si apoi le-a intilnit pe toate intr-un al treilea. Procesul de amestecare a fost unul anevoios, insa prin insistentsa, putere si determinare am reusit sa omogeninzez acea masa galbuie, si, contrar parerii spectatorilor, eu eram sigura ca exact asa trebuia sa arate aluatul. Asa ca am pregatit sirguincios locul de munca, si la treaba ! Procesul de turnare a aluatului in tigaie s-a dovedit insa a fi unul destul de anevoios, de aceea unele rezultate erau mutante, insa eu, fiind doar simplu executant (in teorie) am lasat responsabilitatea erorilor managementului corabiei :))), acelor persoane ce supravegheau de la o distantsa sigura intregul proces.
Prima incercare este intotdeauna nereusita, insa asistentsii au avut grija sa dispara toate urmele acesteia - deci in 2 timpi si 3 miscari cele 3 blinele mici, contorsionate, nitsel arse si aproape fara gust au disparut imediat din farfurie in gurile celor 3 spectatori. Urmatoarele rezultate au fost mai imbucuratoare pentru stomace pentru ca aveau marime impresionanta - s-au facut notitse si s-a revizuit iarasi procesul de preparare. Din cauza lipsei uneltelor potrivite s-a modificat nitsel tehnologia de productsie, iar in urma acestei schimbari ulterioare, muncitorul, spectatorii si managementul cautau deja similitudini ale blinelelor cu tsarile lumii - la un moment dat aveam prezenta in tigaie Moldova - fara transnistria :) Muncitorul zicea ca se vedea si nitsel America de Sud, insa aici s-a demonstrat teoria potrivit careia geografia nu este punktul meu forte :) Intre timp au mai aparut forme ca inima, rinichi, creier cu circumvolutsiuni etc - date prezentate de cei ce au studiat sirguincios biologia la liceu. Cei ce au dat BAC-ul la chimie nu s-au lasat nici ei mai prejos, discutind aprins care ar fi formula chimica a bicarbonatului de sodiu (NaHCO3 apropo) si cam cu ce ar putea el interactsiona. :)
Pina la urma insa, intre atitsia expertsi, manageri, spectatori si muncitori de baza, ultimele blinele au iesit standard, deci productsia a fost acceptata si trimisa pe masa impreuna cu produsele ei complementare - dulceatsa, laptele, ceaiul si, desigur, berea si voia buna. :)
Dupa consumarea produsului finit, cu organele digestive saturate, discutsia s-a axat desigur in jurul cauzelor survenirii erorilor in procesul tehnologic si deci s-au luat decizii vitale privitor la pasii ce vor fi intreprinsi in viitor pentru a evita astfel de greseli. Muncitorul a scapat insa cu basma curata si shi-a mentsinut postul :)) Pina la urma, managementul corabiei s-a declarat multsumit de rezultate, blinelele au fost gustoase iar muncitorul a fost remunerat cu un pahar cu lapte si cu o seara placuta.
Multsumesc!

A smile i want to share :)

Capra mea metaforica

Nu cred ca este vorba despre faptul ca nu imi trebuie multe pentru fericire, ca ma multsumesc cu putsinul si ca nu am ambitsii la mai mult si la mai mare, ci de faptul ca ma micile placeri ale vietsii imi aduc pe buze zimbetul pe care recunosc ca l-am cam uitat in buzunar zilele astea. Azi insa, am patsit-o exact ca in povestea cu capra*.De aia am si decis sa mai scriu azi un post, ca de, fericirea e mare.
Zilele astea sufletselul meu a fost kinuit de mai multe mici neplaceri, dintre care cea mai mare, si anume eticheta de Siberia a camerei mele de camin a fost indepartata. Uraaaa, s-a pornit incalzirea !!!! Am scapat deja de fular, deshi inca nu ma incumet sa dau jos primul strat de pulovere... si ma tsin inca si de cele 2 pereki de shosete.... ca de, cald, cald, da eu tot Toma necredinciosul ramin :) Si deci iata asa am devenit eu fericita din cauza ca in sfirsit mi s-a luat o frustrare de pe inima. 9 more to go. (n.a. aveam 10 frustrari.... lista nu a fost disponibila publicului larg ci doar anumitor persoane privilegiate:) )
Uraaa !!!

* Povestea cu capra, nitsel adaptata, pentru cei ce nu o cunosc.

Un om era foarte nefericit. Avea parca de toate, si totushi ceva nu ii ajungea. ( dadada, atit de mult seamana cu mine :)), dar macar recunosc :P ) Avind el un prieten intselept ( thanx dear diary) a decis sa ceara un sfat.

om_nefericit@yahoo.com :
om_nefericit@yahoo.com : eu si
om_nefericit@yahoo.com : help pls
om_intelept@yahoo.com : ok
om_intelept@yahoo.com : cumpara o ( sa zicem ca e capra, da? )
om_nefericit@yahoo.com : ok
om_nefericit@yahoo.com :

(peste o saptamina )

om_shi_mai_nefericit@yahoo.com :
om_intelept@yahoo.com :
om_intelept@yahoo.com : vinde ( capraaa !! , nu vaca! )
om_shi_mai_nefericit@yahoo.com: la prets mai mare?
om_shi_mai_nefericit@yahoo.com: fac arbitraj in timp?
om_intelept@yahoo.com : nu
om_intelept@yahoo.com : la cost istoric
om_shi_mai_nefericit@yahoo.com: va bene


(peste inca o saptamina)

om_deja_fericit@yahoo.com:
om_deja_fericit@yahoo.com: este atit de bine fara ( capra, da? )
om_deja_fericit@yahoo.com: multumesc !
om_intelept@yahoo.com : multumesc in buzunar nu pui

( dar asta este deja tema altei fabule :P )
Morala deja cred ca e clara. Era deja atit de bine fara capra...... Si nu se schimbase nimic, din situatsia initsiala. Doar perceptsia omului din poveste. Deja stia ca poate fi si mai rau. Exact asa am patsit si eu. Capra mea a fost frigul :) Acum e cald. Me happy :)

Italieni, vin si ambiance

Astazi a fost o seara destul de placuta, dat fiind faptul ca nu am planificat nimic in afara de operatsiunea " zahar", care asa si nu a avut loc din cauza ca eroul principal nu a avut destul curaj ca sa se apuce de ea. Eram acasa intr-o stare de depresie negata, cind nu stii sigur ce nu este la locul sau, insa cind stii ca daca incepi sa cautsi motive pentru starea ta de plictiseala si apatie atunci totul va deveni mult mai grav si deci e mai bine sa nu te bagi in taritse ca te maninca porcii.
Am inceput experimentul " vin " conform planului, la orele 10, 521, Javotte. Insa, am descoperit in scurt timp ca sticla este dotata cu un dop de pluta si ca noi nu suntem in posesia unui deskizator ( corkscrew (En), Cavatappi (It)) .... Deci cum stateam neajutorate si ne uitam la sticla ce nu se voia deskisa nici cu cutsitul, nici cu furculitsa si nici cu alte ustensile domestice, s-au auzit voci pe hol, si pentru prima data acest lucru a fost ceva pozitiv. Deci am scos capul din camera si cu tot sharmul posibil am intrebat baietsii daca nu cumva din intimplare poseda intrumentul mentsionat. Baietsii, ca de obicei, amabili, au ridicat tot etajul 5 cind au auzit ca e vorba de o sticla de vin ce se voia deskisa si savurata - si deci, desigur, ustensila necesara a fost gasita undeva pe holul vecin la italianul super inalt cu ochi albastri si cu dialect inteligibil. Si deci aici i-a venit finalul sticlei de vin de 1 euro de la Punto SMA. Baietsii erau desigur foarte amabili si zimbitori - Mirko a gatit paste cu " pomodorini" si " funghi ", Adina a adus laptopul, Raffaele zimbea larg deskis, iar eu ma gindeam la dieta care s-a dus de ripa. Insa o viatsa are omul, deci pina la urma, o seara de relaxare nu face nimic..... sau 2, sau 3 :)
Fiindca mai ramase vin, am batut sfios si in usa lui Giuseppe. Acesta, deja in pijama, nu a refuzat invitatsia si deci sta si in acest moment lejer pe pat si discuta aprins cu Adina daca " The Doors" sau " Fatboy Slim", daca Pink Floyd sau Fratelli Chimici ( Chemical Brothers :))) ) sau daca " Editors" sau "Incubus". Eu o fac pe DJ-ul si ca sa ma pun bine cu vecinul de peste hol, deskid subtil mapa "Giuseppe" si pun in winamp cintecele sale favorite:)
Deci pina la urma, ai nevoie doar de 1 euro, pahare, un pic de imaginatsie si nitsel tupeu pentru a crea o seara cu adevarat reushita. Ieftin si bun:)

Officially blonde

Sauna. Eu si A vorbeam intre noi, nu mai tsin minte de ce anume rideam.
El : " Ce limba e asta? Rusa?"
Eu : "Nu. Da tu vorbesti rusa?"
A: no comment

My yoga experience

For the ladies that are too lazy to get on a life-sucking, breath-taking, blood-pumping, muscle-shaping machine, but who have to make belief they are working out, there are the yoga classes. Of course, the difficulty of the program is proportional to the physical qualities of the instructor, but in this case, the wannabe guru will do, especially as with yoga one is suppose to keep the eyes closed, the breathing steady and the body in contact with the floor :)
Missing the aquagym hour with Moises, me and A decided to enter the dark Ikea-decorated room and see what the big deal about yoga is. Impressions? The music was nice. The ambiance ( :) ) was pleasant. The spoken italian couldn't have hurt. Anything else? No, pretty much it.
My mother is a philosophy teacher, so of course she says that i did not get the point of yoga, that i need years and years of training before being enlightened with respect to the endless benefic effects it has on the body and the mind. I just think she needs to try it one day and then decide for herself whether yoga is really and art, or just a really good excuse for spending an hour or so doing nothing. I think it is all based on .... yes, perception. The ambiance ( :) ), the warm colors, the dimness of the lights - all create a feeling of relax - it only takes a few candles, some low volume chill out music and a carpet. Is the rest manipulation? Am i too shallow to understand the meaning of " inspire through the hands and expire through the feet" and " feel your body as it is becoming one with the ground" ? Am I too skeptic to enjoy the " pleasant sensations of liberation and difference between the left and the right side of me " after i have been kept in one position for a minute or so, and thus when getting back to the natural vertical state there is indeed a difference? Am i indeed incapable of not thinking i am head down and all my circulation is interfered with while i am supposed to " relax and see my body from above and then from below" ? Indeed, i agree that it was relaxing. Indeed, there are pleasant sensations. And i guess i did miss out on a lot of things as i didn't always understand what i was supposed to feel at one time or another as i do not know all ( non of ) the muscle names in italian nor all the body parts... But i did my best to relax, to enjoy the session, and not to burst into laughter at the corny stuff like " abandon your body and walk away" and " every single muscle is soft, with every breath you become heavier".....
It is all perception. Even if i do have to admit that concentrating on a different part of the body and forgetting about the previous one while you lie on your back is insightful, i strongly believe that it has been my first and last session of yoga.

MmmMmmmoises

Given the fact that we are both young and restless, me and A spend from 2.5 hours to 4 hours per day at the gym. The time there is even more pleasant as the instructors are very good looking and well aware that the female population of the gym is checking them out as they work out on their abs, their biceps or posterior. They usually fool around the gym with one another smiling charmingly at the feminine clientèle - they are the most valuable assets of the"20 ore", as i am sure that many frustrated i-live-alone-with-7-cats types pay for the single pleasure of having Him tell you " forza" with that smooth delicious accent. A little gym never hurts anyone, i used to say, but i do have to admit that it has helped a lot in their cases:) The TV's installed are usually left without attention as the machines are very well positioned to analyze the muscle formations of Moises, to sigh at the dreamy smile he is sooooo capable of and to imagine different scenarios where, of course, there are no other 30 sweaty persons around. And if that weren't enough, he is from Brazil. So, viva Brazilia?
I have never been particularly attracted to the very worked out, "i am sooo good looking", Johnny Bravo type. And neither am i now, but if going to the gym is a very pleasant activity for both my muscles and my retina, i say why not.
Thanx A, i really do owe u big time. And yes, i am cooking on Sunday :)