Emo

(3-22-2010)


Nu tot ce zboara se maninca. Nu tot ce straluceste e aur. Nu tot ce e frumos merita iubit. Nu tot ce e cald e soare. Nu tot ce spui e mereu adevarat. Nu toate visele se indeplinesc. Nu toate persoanele sunt bune. Nu toti prietenii ramin alaturi de tine de-a lungul timpului. Nu intotdeauna stii ce vrei. Nu este nimic sigur.

Uneori dam mai mult decit primim. Si nu odata sustinem sus si tare ca pentru noi este destul. Nu.Nu. NU este destul.

Uneori vrei doar sa traiesti. Fara a te gindi la consecinte. Fara a te gindi la nimic. Doar sa traiesti.

Uneori lenevesti. Chiar daca stii ca ai de luat decizii super importante, chiar daca nu ai timp de pierdut. Insa stii ca undeva adinc, sub acel gros strat de lene puturoasa, se afla persoana ce erai cindva - sau, alternativ, persoana ce o vedeai (vezi) in oglinda.

Suntem ce suntem si nu putem schimba asta. Cit de mult nu am vrea, cit de mult nu ne-am preface, cit de mult nu am incerca, anumite kestii nu se vor intimpla niciodata, si nu, lupul nu isi va schimba naravul iar ursul mereu va ramine pacalit de vulpe. Exista kestii imposibile, doar ca limita intre posibil si imposibil este deobicei mai indepartata decit credem.

Da, sunt un ghem de idei semi-preparate ce nu isi gasesc drumul spre cuptorul cu microunde. Da, imi recunosc viciile, greselile, stupiditatea, si, cel mai important, naivitatea. Da, stiu, pe toate le stiu :) Imi recunosc si lipsa de modestie ;)

Nu, nu am scris niciodata aici ceva ce nu as fi spus in vreo conversatie. Doar ca deobicei ma tem ca nu ma asculta nimen....

Da, scriu offline, kestii pe care trebuie sa le spun cuiva insa nu sunt gata sa le spun. Da, am scris scrisori. Multe. Nu ma rusinez de ele, insa nu, destinatarii nu le vor citi niciodata.

Nu ma pling. Sunt fericita. Chiar atunci cind pling.

Am vrut sa fiu sincera azi. Si nu, nu imi mai pasa cine citeste. Desi recunosc ca m-am cenzurat. Contradictii... Incongruente.... Nepotriviri... si totusi.... Pleonasme... Welcome to my world.

To err is human. To act upon emotion is irrational, but understandable. To hurt the people that are vulnerable towards you is unintentional. To close every door there is just out of fear that bad things might come in keeps the good things out aswell. To let go does not necessarily mean you are giving up, sometimes it's just that some things cannot be. To be simple means taking life as it is. To love is easy. To let yourself be loved is sometimes hard. To run is shameful, but safe. To stay static is easy, but dangerous. To wait is hard, but it sometimes pays off. To look ahead is great, but one must also look back in order to make sure not to invent the bicycle all over again. To look at the moon means to see just one side of it, when in reality there are two. To start means that you are half way there. You must not ask if something can be done... the right question is whether it is worth doing.

For now, i will settle with finding a logic in all the mess from my desk and shelves. Then i will move on. Hopefully.

Haos

E luni seara si e 18:45. Lucrurile imi stau toate care si pe unde - as vrea sa zic ca e un haos ordonat, insa nu e asa, doar ca m-am obisnuit cu el. Plus ca am memorie buna asa ca am retsinut deja unde sunt anumite lucruri chiar daca deja de citeva saptamini bune plinge locul lor dupa ele. Masa imi e comoda - chiar daca are in lungime mai mult de 1.72 (unealta de masurare a fost persoana mea), biroul nu pare gol. Pentru ca nu este. In coltsul stinga se afla diverse obiecte de uz casic pe care nu le-am mai atins de citeva saptamini - da, ma intreb si eu citeodata de ce stau la mine pe birou si nu undeva in vreun sertar, mai departe de ochii lumii. Tot acolo insa stau si acei 3 trandafiri care imi arata prin prospetsimea lor ca totusi nu a trecut un secol azi, desi asa ar parea. Orarul lectsiilor sta si el uitat pe margine, la el insa mai trag cu ochii din cind in cind - cine stie, poate incomoditatea ma va face sa il agats de vre-un perete, astfel mai skimb si eu macar ceva din camera mea. Cana cu ceai, biscuitsii si napolitanele sunt la locul lor - trebuie doar sa intind mina si sa ma indulcesc. E drept ca si covorasul pentru abdomene nu e departe, cine insa se mai gindeste la kilograme in plus cind dragul meu calculator sta atit de imbietor pe masa?
Nici nu mai tsin minte cind a sunat ultima data telefonul fix. Oare mai functioneaza? Totusi sta la indemina, pentru orice eventualitate. Sticla cu apa? Desigur, prezenta - apa e lichidul vietsii. Mai ales ca recent am achizitionat un filtru de mai mare frumusetsea, care desi e util, taraganeaza foarte mult procesul de fierbere a ceaiului, astfel incit uit ca voiam in genere sa beau ceva. Astfel economisesc Lipton-ul cumparat cu mare grija de tata de la Piatsa Centrala.
Alaturi de sticla cu apa se afla desigur vitaminele pe care in 2009 le-am atins doar ca sa sterg praful de sub ele, insa ce e mai straniu e ca de citva timp incoace demachiantul tot e la indemina. Da, machiajul e pe politsa nr 2 ( nu ca daca ar fi mai aproape l-ash folosi, dar totusi) iar demachiantul e aici. Hm, ok, uite si servetele. Si biletsele pe care scriu task-uri ce intr-un final ramin doar scrise. Si sutele de pixuri cu care nu scriu. Si cabluri de la diverse jucarii electronice. Si foi. Multe multe foi. Asa cum ii sta bine unui student.
Pina miine imi organizez biroul si revin cu un reportaj despre politsa nr 1. :))) Si poate pun si vreo carte pe masa, asa ar fi frumos.......

Aberatsii nocturne

Fiecare avem un vis, un ideal, fiecare avem o anumita imagine, un anumit tablou al lucrurilor in fatsa ochilor. Ce sa facem insa cind aceste asteptari nu se adeveresc? Suferim, sau incercam sa ne skimbam noi inshine privirea asupra lucrurilor? Cind dam de prima greutate, renuntsam sau zimbim si mergem mai departe? Cind intilnim un fenomen, generalizam, sau credem totusi in exceptsii? Iar cind suntem noi inshine diferitsi, incercam sa ne ascundem sau ne aratam lumii intregi fara frica? De cele mai multe ori, exceptsiile sunt ovatsionate in teorie si respinse in practica. Pentru ca traim intr-o lume plina de stereotipuri, shi chiar cea mai deschisa persoana are anumite prejudecatsi si standarde. Unele prejudecatsi tsin de rasa si de etnie, altele de educatsie, altele de personalitate sau aspect fizic. Unele au in vedere succesele personale sau profesionale...In viatsa de zi cu zi nu le putem evita, caci sunt peste tot. De aceea ma intreb, oare cit de mit este acel Pat al lui Procust, prin intermediul caruia toate persoanele devin la fel? Atunci poate in sfirsit va disparea invidia si gelozia, atunci poate nimeni nu va mai judeca pe nimeni, atunci totsi ne vom intelege intre noi. Pentru ca vom fi totsi la fel. Oare asa arata o lume perfecta, cind partsile sale sunt toate egale, perfect slefuite, ce se potrivesc intocmai una linga alta? Eu zic ca nu. Eu ma scald in imperfectsiunea mea si ador acele mici elemente ce ma fac diferita. Eu prefer altfel si sa incerc ceva nou decit sa ma las prada ideilor de gloata. Prefer sa incalc anumite reguli, desi nu mereu am curajul sa o fac. Prefer sa fiu eu, decit sa ma prefac, desi ultima cale e mai usoara. Nu, nu voi ceda. Chiar daca ma tem sa gresesc.

Over-active immagination

The darkness, silence, emptiness and coolness of 10 o'clock Milan has made me go through the useless but necessary process of finding issues where there aren't any. Tonight i was thinking about the same issue i have played with for so long - my ability to let go. I realized that one of the things that has made me lose out on stuff is that i cannot stop - i cannot stop and say that i am done. And of course, all American style, i have to dig down deep and find out why, so i know what is the real reason for feeling this way. And yes,it comes from the fact that i have willingly or unwillingly always had the motto that " there is always room for better". So of course i am never satisfied. Of course it is never enough. Of course i cannot say that this is it, that i need to give up. It is the same thing with this book i am reading - its language is incomprehensible, and it takes me half an hour to read 2 pages. Yet i go on. Because i cannot give up. It is the one thing i can never forgive myself. That is why most of the times, i go overboard. I over invest. Because i cannot help but think what if i let go when i am inches away from the desired outcome?
I need to realize the fact that it is not always giving up. It is letting go.


In a totally different order of ideas, I have had the weirdest dream last night, it had airplanes, bombs and a dam breaking in it. I felt i was in the water but i could not see it, i had just escaped a bomb that had aimed exactly for me and i spent my time with a person i do not even like. But in my dream we bonded, so maybe i should give it another chance.

To see an airplane in your dream, indicates that you will overcome your obstacles and rise above to a new level of prominence and status. You may experience a higher consciousness, new-found freedom and greater awareness.

Yeah,well, in my dream, there were 3 airplanes(!) over Washington(!!) and they crashed(!!!) Sound familiar?

To see a bomb in your dream, signifies that you may be going through a potentially explosive and trying situation in your waking life. The bomb could represent repressed desires and unexpressed emotions that are likely to explode or burst if not dealt with soon. It could be something within yourself, such as the desire to explode with anger over an issue that's affecting you.

Well, one of these repressed desires almost hit me in the head. But i managed to escape it and rise above through the invisible water... uhh, i mean with serenity and calmness.

Water symbolizes your unconscious and your emotional state of mind.
If the water is calm, clear, then it signifies that you are in tune with your spirituality. It denotes serenity, peace of mind, and rejuvenation.
To see muddy or dirty water in your dream, indicates that you are wallowing in your negative emotions. You may need to devote some time to clarify your mind and find internal peace.

The thing is, i did not see the water. I just knew it was there. I did not feel wet, i did not feel cold, i did not feel the current. I just knew i was in the water. Weird, right, how can i not see my own subconscious? Now i do not know whether it was dark or light. How on earth can i go on?

The weirdest thing is that this was a continuation to a dream i had had some nights before. Gr-reat. I have started to dream in episodes.

Another random post

There are some things in life that one needs to take in as they come. There are some things in life we need to make happen as they need some help. And there are some things in life we need to accept and stop looking for an explanation.
I have an explanation. And it does not matter for how long i have been asking the same question, it does not matter that i knew the answer all along. It does not matter as i never wanted to see it. And in my short periods of lucidity, i tried to make things better. But as i said, the periods were short, and, of course, it was all for the wrong reasons.
There are so many things that i could have handled differently, and yes, i kinda wish i had more brains back then. But no, the fact that now i am acknowledging this fact does not mean i am smarter. It just means i have somewhat woken up. Or so i seem to believe.

Random post

Cica este vesela viatsa studentului in perioada dintre examene. E vesela ea si in examene, doar ca acuma mai trebuie sa si faci ceva, pe cind in rest te poti dedica in totalitate discutsiilor fara o tema anumita cu italienii de pe hol, potsi sa iti urmaresti linistita serialele si fara nici o grija se doarme pina la orele 10-11, cind Jenny bate la usa ca sa iti faca curatsenie in camera. Acum insa este nitsel diferit, caci printre toate aceste activitatsi mai trebuie sa strecori si citeva ore bune de invatsat. Nici nu se pune problema eliminarii citorva activitatsi din program, caci toate sunt vitale pentru existentsa ta in acest camin.
Si nu este din cauza ca nu am timp. Ci din cauza ca nu mi-am stabilit foarte bine prioritatsile. Si evident ca am mereu o scuza.

My life path number

My Life Path Number is 4

Your purpose in life is to build your vision. You are practical and responsible. You work hard, knowing that there are no shortcuts in life. You work for a better life for yourself and those you love, but you are not an idealist. Trustworthy and honest, you also demonstrate great courage. People can count on you. In love, you are a loyal and committed partner. You are the ideal spouse. You don't give up easily, and sometimes you can be too stubborn and unwilling to change. You also can be too conservative at times. You sometime miss out on good opportunities. Also remember that not everyone can work as hard as you, as disappointing as that is!

What Is Your Life Path Number?

Well, i thought i'd share this chunk of info about me so i do not have to repeat it to people over and over again :)) but oh wait, i will either way :P

What city do i belong in?

And the verdict is..... I Belong in New York City

I am the energetic, ambitious type. And only NYC is fast enough for me. Maybe i'll set myself up with a killer career Or simply take in all the city has to offer.

And i thought NYC was too noisy, polluted and crowded for me. Well, if the test says so, then it means that it's true, right ?

Despre toate si nimic

Trecind dintr-o stare in alta, nu am mai apucat sa imi inshir gindurile. Nici macar nu ma mai gindesc, sunt intr-o stare de indiferentsa totala. Nici nu stiu ce sa cred, oare sunt libera, oare am scapat? Oare in sfirsit mi-am dat seama ca nu merita sa ma omor cu diferite ginduri si sperantse? Oare in sfirsit am crescut?
Foarte ciudate zilele astea. De aia nici nu am gasit cuvintele necesare pentru a ma exprima, insa m-am ascuns dupa scuza ca nu am timp. Nu am timp sa ma opresc, nu am timp sa vorbesc, nu am timp sa te vad, nu am timp sa te iubesc. Nu am timp sa fiu cu tine, nu am timp sa rid si sa fiu eu insumi. In realitate insa nu mai vreau. M-am saturat. De tot si de toate.
Este trist si intuneric, stiu ce va fi miine. Ma enervez ca sunt atit de limitata si nu pot iesi din acest tipar, ca sunt atit de lasha si ma prefac indiferenta cind in realitate ma tem. Ma sufoca propriile mele nesigurantse, insa in loc sa ma ocup de ele, am preferat sa ma prefac ca nu imi pasa. Oare asa si este?
Aveam o lista cu toate cele ce trebuiau facute. Insa imi era lene sa ma uit pe ea. Cind imi aminteam cite ceva, mai adaugam un punct. Si nu ma panicam, lasa ca reusesc. Si da, am reusit, insa cu pretul somnului. Nu ma simteam ieri rau cind m-am culcat la 4:45. Azi insa la 7:30 insa era cam gri si indescifrabila lumea din jurul meu. Era frig si nu imi putea da seama ce ma doare. Nici macar nu stiam de ce am sarit din pat. Mi-au trebuit citeva secunde sa imi amintesc ca azi ma duc acasa. Da, sunt emotionata si abia astept sa ma vad in avionul ala. Insa nu m-am gindit insa la ce va fi dupa aia. Caci prefer sa iau totul pe rind. Sa ma vad mai intii in avion, si dupa aia imi pun alta dorintsa :) Desi data trecuta cind am formulat astfel doleantsele mele catre cel de SUS, acestea fiind ceva de genu " sa ma vad trecuta de vama" - s-a itimplat asa ca eu am trecut, insa fara autobuz, care se stricase. Uitasem sa mentsionez acest mic amanunt. Deci ai grija ce iti doresti ;)
Ieri mi-am facut vizitele, unele pe care le aminam deja de mult timp. Si da, in ultima seara trebuia sa ma vad cu toata lumea. Si nu evitam aceste persoane. Doar ca nu aveam chef de vorba. Si nici de ceai. Si nici de cafea. De ciocolata, da :P
Mintea moldovanului cea de pe urma ma face si pe mine sa imi pun diverse intrebari, insa am facut deja progrese si deci nu mai caut raspuns. Doar exprim o oarecare iteratsie, si apoi merg mai departe. Caci am obosit.
Oare incotro sa o iau mai departe?
Sa cred in ce faci, sau in ce zici?
Oare tot ce se face se face cu un motiv oarecare?
Miine va ploua?

Te simt aproape. Indiferent de cite au fost si de cite nu au fost. Asta e.
Si da, ma tem. Ma tem sa ma uit la tine. Caci nu stiu ce voi vedea in ochii tai. Si e pacat. Caci daca nu te vad, nu voi afla niciodata.