Criza

Criza financiara a ajuns si pe Via Montenapoleone, unde chiar daca s-au aprins beculetse, au fost instalate luminite si toate vitrinele au devenit in citeva zile descrierea Laponiei cu toate elementele de craciun prezente - exista o singura problema. Si anume ca Staff-ul este mai numeros decit clientsii. Pot spune cu sigurantsa ca in patratul strazilor chic fashion a Milano raportul client / lucrator in domeniul serviciilor de vinzare este mai mic ca 1. In acest context, in Baldinini, acolo unde imi ingrop dupa-amiezile, alaturi de celelalte persoane plictisite de la Baldinini, alaturi de sheful ce este mereu preocupat de cantitatea vinzarilor si urmareste atent daca suma dintr-o zi oarecare se egaleaza cu suma din aceeasi zi a anului trecut, ascultam muzica. Atunci cind este Antonio DJ se asculta Tiziano Ferro, Blue si Backstreet Boys - ceea ce nu e ok deloc. DELOC. Cind vine sheful, el pune Michael Jackson sau Queen - ceea ce e ok, prima data, a 2-a oara.. pina si a 20 oara. Dar deja a 22-a oara e preaaaaa mult.... Cind vine Cristina, din boxe se aude muzica calma, linistita... care ar merge cind stai in pat cu o cana de lapte alaturi, sub un ogheal cald si cu o carte in mina ( sau cu persoana iubita alaturi, deam pentru fiecare ce e mai placut:) ) Eu insa nu pun inca nici un fel de muzica, pentru ca discurile nu au denumiri si eu inca nu le cunosc care si ce e ... asa ca rabd. Ca moldovanul.
Clienti insa nu-s. Bani nu-s. Spirit de craciun este.... insa nu are cine-l simtsi. Marfa este. Noi suntem. Dorintsa este. Posibilitate insa nu-i. Viatsa insa e frumoasa. Iar la Baldinini in vitrina sunt animalutse-shopirle, facute desigur in China. Ca si toata marfa de marca - Baldinini, Vuitton, D&G, Versace. Dada, marca care este pusa pe articole in Italia, impreuna cu scrisul "Made in Italy". Lumea insa crede. Crede in calitate, crede in puterea Marcii - putere care este dupa parerea mea concentrata intr-un semn sau citeva cuvinte. Gucci, Armani, Church, Fabi, Ralph Lauren. Da, sunt calitative - totusi aceste nume trebuie sa isi pastreze reputatsia. Insa nu merita sa dai o avere pe o pereche de pantofi.... Exista insa acele persoane ce fac shopping din placere, ce cumpara chiar daca nu au nevoie. Acele persoane ce nu stiu care este valoarea banului. O alta categorie sunt acele sotsii care pentru a compensa lipsa atentsiilor din partea barbatului ii cheltuie banii - poate asa o va privi si el, dispretuitor, insa o va privi. Si toata lumea este convinsa de calitatea articolelor si de notorietatea marcii. Se crede intr-adevar ca daca e mai scump, inseamna ca e mai bun. Oare? Cumparatorii ( pe vremurile cind nu erau rasa disparuta) insa ies din magazin multsumitsi - lucru care conteaza cel mai mult. Si noi zimbim si le multsumim ca au intrat la noi. Am invatsat si eu sa zimbesc fals cind este nevoie- si stiu ca nu imi iese, insa mai am eu timp sa ma antrenez.
Acum insa este criza. Ma uit in gol la usa ce nu se mai deskide si fredonez absenta cintecele ce le aud deja a 100-a oara. Si ma gindesc. Ma gindesc la azi, ma gindesc la miine, ma gindesc la ieri. Si oscilez. Intre egoism si altruism, intre deschidere si impermeabilitate.... Intre prezent si viitor, intre trecator si permanent. Trec de la DA la NU, de la acceptare si resemnare la lupta interna. Si ma chinui. Si apoi ma opresc. Si ma gindesc ca viatsa e frumoasa. Si vad ca afara a iesit soarele. Zimbesc. Si merg mai departe. Si oscilez. Intre egoism si altruism, intre adevar si minciuna, intre durere si placere, intre asteptare si nerabdare. Intre nehotarire si fermitate. Intre bine si rau. Si ma gindesc.
Zimbesc. Rid. Exist.