Chisinau (1)

Noroc - Chisinaul meu cel mic


21- 22 noiembrie. Spre Moldova.

Printr-un miracol seful de la Baldinini nu a avut nimic de comentat cind i-am adus la cunostintsa ca voi lipsi de la lucru vreo 4-5 zile - e drept ca cererea mea de vacantsa era insotita si de un plan detaliat priviind graficul de inlocuiri si de recuperari ale orelor de munca pierdute. Asa ca in acea zi destul de calda de vineri, dupa ce am petrecut 3 ore organizind o vitrina cu Antonio, am luat-o la fuga, in cel mai direct sens, spre gara centrala. Din metro am sarit imediat in autobuzul ce parca ma astepta doar pe mine, iar eu, de bucurie ca am reusit la timp uitasem si de foame, si de sete, si cine mai simtsea durere de picioare... Si rucsacul era mai usor, si sperantsele ridicate :) Nu imi venea sa cred ca peste citeva ore avea sa fiu in Pajero-ul lui Victor impreuna cu sora si nepotul meu, si zimbeam pe sub mustati cind ma gindeam la surpriza ce avea sa le-o fac parintsilor mei :)
La aeroport am ajuns desigur foarte devreme, asa ca am avut timp sa ma plimb prin duty-free, sa ma parfumez cu testerele de parfum, sa compar pretsurile la tsigari si sa vb la telefon ( si pe urma ma mir de ce mi s-au terminat banii din cont)... In avion mi-am satisfacut alta necesitate, si anume cea de lectura. Am luat revista Wizzair de la un capat si am tot citit din ea 2 ore incheiate - despre arhitectura si aspectul tineresc al Timisoarei, despre catacombele din Paris si Roma, despre muzeele sumbre din Europa( muzeul relatsiilor destramate, de exemplu) si descrierea Cimitirului Vesel din Sapintsa(unde am fost si eu) . Astfel n-am simtsit durerea otorinolaringologica din timpul aterizarii. Din avion -> direct in mashina ce contsinea un nepot ce s-a lipit de mine dragastos, o sora cu dispozitsie buna, un cumnat caruia ii lipseau vreo 4 cani de cafea si o salata gustoasa preparata special pentru mine. Drumul spre Chisinau mi-a parut scurt intrucit am petrecut cele 5 ore pina la vama discutind si rizind cu sora mea pe teme ce il depasheau pe cumnatul meu - insa asa e la noi, trebuie sa fii Condean ca sa intelegi :P
Astfel a ajuns acasa surpriza(adica eu) :) Mamicai nu ii venea a crede ca ma vede - era ora 2:30 dimineatsa, i se parea ei ca viseaza :) Se tot uita la mine, parca sunt eu, parca nu sunt eu. Pentru astfel de momente traim, pentru clipele in care le aducem fericire celor dragi ...
Desigur ca ne-am asezat la masa(da, la ora aia) ca sa mai stam de vorba, insa cam intr-o ora am finisat discutsiile si am mers la culcare. Off, ce placuta a fost reintilnirea cu patucul si cu perna mea... Am dormit ca un bebe pina la orele 11 a 2-a zi caci Chisinaul in acea dimineatsa nu te prea imbia sa iesi de sub pledul moale. Era vifornitsa si intuneric, era frig si totul parea gri.. Am iesit totusi, e drept ca nu am reusit sa fac chiar toate pe cite le aveam in cap, insa am reusit sa imi surprind si sa imi revad prieteniile vechi, am reusit sa bem ceai cu salata cu de toate si cu tort in bucataria deja atit de bine cunoscuta a Oxanei, am reusit sa beau berea Chisinau care spre mihnirea mea s-a scumpit la 18 lei, am reusit sa gust din blinelele de la Foisor si sa mai vreau :)
Totusi, cel mai frumos moment al acelei zile a fost dupa ce am ajuns acasa si ne-am asezat impreuna cu sora mea si cu mamica in fatsa unui ceaun mare de galushte... Demult nu le-a vazut mamica pe ambele ei fete acasa, si asa, cu pestelca la briu si cu foile de vie in mina am discutat probleme de viitor si de trecut, si am decis ca inainte de a ma marita, trebuie sa ii fac galushte (ne)fericitului mire. :))) Creatsiile mele erau nitsel mutante, insa toate au fost mincabile intrucit nici un mascul al familiei nu a vociferat vreo plingere :)
M-am cufundat in cearsafurile albastrii cu un zimbet pe buze si cu un sentiment ca si cum timpul s-ar fi intors inapoi. De parca nu exista Italie, nu exista Bocconi si, cel mai important, nu exista Baldinini....

(to be continued)