M-a-s-u-r-a

Viatsa este scurta. Momentele de fericire rare. Activitatea si miscarea sunt necesare pentru viatsa. Odihna nemeritata nu este savurata din plin. Si, desigur, ceea ce demult stiam insa acum mi-am confirmat - ce e prea mult strica. Si am in vedere orice. Indraznesc sa contrazic si zicala veche din batrini ce zice ca doua mincari strica, iar doua batai nu. Nu. TOT ce e prea mult strica. Fie ca e prea mult bine, prea multa munca, prea mult dulce sau prea multa odihna. Strica, daca e prea mult. Prea multa fericire? Da. Daca fericirea devine rutina, strica si ea. Totul cu masura.

Masura. Este un cuvint ce l-am uitat in ultimele saptamini. Si am facut multe excese. Pentru ca nu ma satur de bine si nu pot evita raul. Sunt 2 motive serioase, insa zicala e zicala.

Emotsiile sunt foare amagitoare. Sunt niste lipitori de care nu scapi pina nu ramii cu totul fara vlaga. Emotsiile sunt bune, insa.... cu masura. Eu m-am pierdut in emotsii si evenimente, si de aia simt nevoia sa ma opresc. Sa ma opresc si sa meditez. Sa savurez. Pentru ca nu mai am spatsiu unde sa stochez atitea amintiri in stare neprelucrata. De aceea scriu pe blog. Un post, 2. Poate 3. Ziceam eu oare ceva de masura? :P