Belfast, cu mici paranteze :)

In seara in care am fost la primul meu Oktoberfest am decis impreuna cu Claire sa mergem la Belfast, 2 zile, 2 fete, sandwichuri cu unt de arahide si gem, bere si multa multa liniste. Zis si facut.
La orele 7:00 eram deja la gara de autobuze. Din fericire aceasta este la doar 20 min pe jos de apartamentul meu draguts din centrul orasului, deci a trebuit sa ma trezesc nu mai devreme de 5:45. Oricum, din bunatatea inimii mele in acea noapte a trebuit sa impart patul cu o prietena ce locuieste departe si deci dupa petrecerea de Oktoberfest nu a mai putut gasi nici un mijloc de transport ce avea sa o duca acasa ieft0in si eficient. In timpul orelor normale, o calatorie in autobuz costa 1.80 euro, iar pe timp de noapte ( adica dupa orele 11), un tichet la autobuzul NiteLink este 5 euro. Oricum, ea a dormit la mine, iar inainte de culcare am mincat pastele colegei de camera pentru ca ea ( colega), fiind o italianca ce se respecta, avea sa le arunce - pastele nu se incalzesc niciodata, daca nu se maninca intreaga cantitate imediat dupa preparare, atunci cele ramase sunt aruncate si nicidecum reincalzite, pentru ca astfel sufletul lor moare si deci se profaneaza bucataria italiana. Noi insa, o americanca, o moldoveanca si o nemtsoiaca am decis ca nu dorim sa ucidem sufletul macaroanelor, insa nici nu voiam sa le aruncam, asa ca le-am consumat, chiar daca era cam ora 1. Apoi am uns sufletele cu unt de arahide, iar Claire a plecat acasa, pe cind eu si nemtoaica am petrecut o noapte cu corpuri amortite si vise cu bere amestecate cu cintecul " Dragostea din Tei" ce a fost cintat la Oktoberfest. Si toata lumea stia cuvintele, cit nu ar fi de straniu. :)
Deci, la orele 7 eram ambele, somnoroase, eu si Claire, la gara de autobuze. Acolo am aflat si de trecerea in nefiintsa a lui Stephen Gately, caci un irlandez binevoitor ne-a indeptat atentsia catre mini tv-ul din gara. Claire a dat din cap caci nu stie nici un cintec Boyzone, si deci eu, juma de drum spre Belfast si chiar cind am ajuns in acel oras, incercam sa ii cint " No Matter What" , "All that i need" si " Picture of you". Am incercat si " When you say nothing at all" de Ronan Keating, insa ea nu si-a amintit. Cu aceste note muzicale am ajuns de la gara la hostel - si de la hostel inapoi in oras.
Primul punkt de interes a fost Cavehill - sa ne urcam pe munte si sa vedem Belfast-ul de sus. Daaaa, am zis eu, caci ador plimbarile prin munti. Muntii din Belfast sunt insa niste dealuri mai inalte su virfuri pietroase, insa bine, haide sa le zicem munti.
La inceput eu mi-am exprimat dezamagirea caci drumul era pavat cu asfalt. Claire insa stia ce stia, si deci in mai putin de 15 min am ajuns pe un drum cu inclinatsie de vreo 45 grade, iar umiditatea aerului si ploile precedente transformasera pamintul intr-un tip de namol lutos pe care noi ne tot lunecam in jos. Cu nitel efort insa am ajuns pe creasta - eu insa ma mai opream si pe drum ca sa admir privelistea golfului de unde a iesit Titanicul.
Chiar imi imaginam acel vas imens si ma gindeam cam cit de mare ar fi fost, in comparatie cu vasele ce erau in port in acel moment. Am stat vreo juma de ora pe munte, ascunse dupa un mal de pamint caci vintul rece parca trecea prin noi - la un moment dat mai nu mi-a zmuls geanta de pe umar, iar data fiind oboseala mea la acel moment, nu sunt sigura ca avea sa ma cobor dupa ea.
Privelistea este superba, desi sunt de parere ca ar fi trebuit sa vizitam mai intii orasul si apoi sa ne urcam sus - asa nu stiam unde se afla toate punktele de maxim interes. Claire stia cam unde este centrul orasului, cladirile ce erau vizibile erau insa invaluite de mister si de ceatsa.
In general Belfast-ul este un oras destul de linistit, chiar daca istoria sa include ciocnirile violente dintre populatia Catolica si cea Protestanta. In oras inca se mai gasesc "Zidurile Pacii" ce separa cartierele unele de altele. Claire chiar a facut o aluzie cum ca o regiune catolica inconjurata din toate partile de case ale protestantilor ar semana cu Moldova - mica, neajutorata, vulnerabila si inconjurata de inamici. Cum vad americanii Moldova :)
Belfastul pentru mine ramine o amintire placuta, caci plimbarile interminabile in cautarea unei statii de autobuz si resemnarea ce venea odata realizarea faptului ca am pierdut cursa si ca urmatoarea este abia peste o ora - este ceva de neuitat. Am vizitat desigur si cladirile parlamentului din Starmount - am putut sa intram pina in holul central si sa admirat picturile de pe pod si peretsi. Iarasi, am mincat tartine cu unt de arahide si cu gem :)

A fost o calatorie linistita, plina de emotsii pozitive - am vazut-o pe Hillary Clinton :) ( numai spatele, dar oricum :) ), m-am plimbat prin locuri luminoase si am utilizat pentru prima data in viatsa lirele sterline :) Pina seara eram deja obisnuita cu ele si nu trebuia sa citesc cifrele de pe monede:) A, da, berea este cu mult mai ieftina decit in Republica Irlanda, deci am adus 2 becks acasa :))