Change?

2009 a venit repede si neasteptat. Fiindca am insistat impreuna cu familia sa il petrecem pe 2008 asa cum se cuvine, pina pe la orele 9 am urmarit deci la ORT "Oперацыя Ы", rizind la acele glume si la acele expresii frazeologice care descriu atit de bine realitatsile cotidiene incit se pot folosi fara a da gresh in orice timp al zilei. Si asa a venit 2009. Exact asa cum il asteptam - calm.
Multe kestii s-au skimbat doar din cauza ca venirea anului nou a coincis cu alte evenimente, de exemplu intoarcerea mea la Milano, si deci ruperea de aproape tot ceea ce tsinea de Chisinau. Trecerea a fost mai usoara decit anul trecut, cind intorcindu-ma pe tarim italian, fiind singurika in tramvaiul nr 9 ma gindeam ca e mult mai bine in troleul nr 10....
Si uite-ma aici. In aceeasi camera gri de camin, la aceeasi masa si cu acelasi calculator in fatsa. Cu mai multe cartsi pe birou - insa din pacate toate sunt cartsi de la universitate. Deja de vreo 2 ani imi zic ca voi incepe sa citesc acele carti pe care stiu ca nu le voi lasa din miini odata inceputa fiind lectura, si totusi, nu gasesc niciodata momentul potrivit. De ce oare? Pentru ca nu exista nici un timp mai bun decit acum. Aici si Acum.
Simt ca undeva in adinc s-a skimbat nitel si felul meu de a vedea lucrurile, pentru ca fiecare clipa isi lasa amprenta asupra noastra. Dintr-un punct de vedere ma bucur, pe de alta parte insa imi e dor de persoana aia care eram. Deja nici nu mai tsin minte cine era EA....
Stiu ca am facut mult rau, si inca voi mai face. Am facut si mult bine, si de asemenea, voi mai face. Asa e viatsa, cu partsi bune si rele, cu plusuri si minusuri. Eu am facut alegeri, si datorita lor sunt aici. Nu exista alegeri sau decizii gresite, desi in unele momente potsi regreta ceva. Pe urma insa te resemnezi. Caci trecutul nu se mai schimba, poti doar invata ceva din fiecare strachina in care ai calcat, si deci sa iti creezi viitorul.
Astazi vreau. Si ma prind gindindu-ma cit sunt de naiva sa vreau lucrurile pe care le vreau. Nu ma pot abtsine insa, iar in naivitatea mea cred ca este posibil. De ce? Pentru ca eu vreau. Si voi face in asa fel incit se va intimpla. Nu stiu inca cum, insa nici Roma nu a fost ridicata intr-o zi...
Iubesc. Chiar daca spun ca nu o fac. Doar mi-e teama sa o recunosc. Pentru ca mi-e teama. Pentru ca capul plecat sabia nu-l taie. Insa nici nu-l respecta.
Si deci fug. Iarasi. Din nou. Inca.