Daca dragoste nu e.....

Gheorghe Gheorghiu - Daca Dragoste Nu E Nimic Nu E

Cind nu iubesti

Greu este sa iubesti. Poate ca nu totsi au avut shansa sa simta ce inseamna acele emotsii in stomac, ce inseamna bataile frenetice ale inimii, cum e sa te gindesti mereu la o persoana... De aceea nici nu stiu cum sa reactioneze, nu stiu cum sa se lase iubiti.... Multsi nu au trecut prin acele momente de asteptare inaintea acelei revederi, multsi nu stiu ce inseamna sa incerci sa atingi buzele persoanei dragi cu buzele tale... Pentru ca da, este complicat sa iubesti. Si nu anume din cauza ca este greu, ci anume pentru ca nimeni nu te poate fortsa sa o faci. Ori iubesti, ori nu.
Si atunci nu o faci. Ramii singur cu tine. Fara alte complicatsii, fara alte idei, fara promisiuni si fara obligatsii. Iti raspunzi numai tsie, depinzi numai de tine, ai toata libertatea pe care o doresti. Esi doar tu cu tine si potsi face ce vrei cind vrei. Daca nu ai chef de ceva, amini. Nu ai cui promite nimica, nu dezamagesti pe nimeni. Chiar daca o faci, tsie iti e indiferent, pentru ca nu iubesti. Pentru ca nu iti pasa. Si nici nu iti imaginezi cit rau faci persoanelor din jur.
Este deja dovedit faptul ca indiferentsa este cea mai rea. Ea creeaza cele mai adinci rani. Prin a nu spune nimic, faci mai rau decit prin a spune acel adevar dureros. Prin a nu face nimic, este mai rau decit ai face ceva, orice...
Cind nu iubesti este usor sa fugi. Pentru ca nu te tsine nimic intr-un loc anume, deci mergi mai departe cu inima usoara. Nu te gindesti la ceea ce lasi in spate, nu te gindesti la persoane, la prietenii, la adevaruri. Tu doar esti liber. Si poti sa faci ce vrei.
Este foarte usor sa ignori. Pentru ca e mai usor decit sa dai ochii cu o situatsie neplacuta. Este mai usor sa lasi totul balta - pentru ca nu iti pasa. Iar sentimentele celor din jur iti par atit de nesemnificative... pentru ca nu iubesti. Pentru ca nu simtsi. Asa ca te joci. Joaca-te... Se va juca si cu tine cindva cineva.

Coltsuri ( Draft #2)

Toate deciziile pe care le luam in viatsa sunt mai mult sau mai putsin importante, ele influientseaza mai mult sau mai putsin derularea de mai departe a evenimentelor. Pina acum pot sa zik ca doar 2 decizii au influientsat drastic cursul vietsii mele. Un NU si un DA. Cind am decis atunci NU, nici macar nu am privit niciodata in urma. Stiam ca e o decizie importanta, insa la moment voiam atit de mult sa fie NU, si nu imi pasa de consecintsele acelei alegeri. Pe urma mi-am dat seama ca multe lucruri ar fi fost diferite in acel al doilea scenariu....
DA-ul l-am spus a 2-a oara. A fost o decizie pripita, nu neg, originile careia sunt si pina astazi necunoscute. Persoanele din jurul meu nu erau de acord nici cu decizia mea si nici cu ceea ce implica ea - eu insa am mers inainte si... am ajuns aici. Aici unde trebuia sa fiu - aici unde iarasi apar rascruci. Caci da, viatsa este o cale plina de urcusuri si coborisuri, plina de intorsaturi si cu foarte putsine cai line. Viatsa nu e grea. Viatsa nu e usoara. Viatsa e ... viatsa.
Tind insa sa cred ca dupa colts voi gasi raspuns la intrebarile care ma chinuie. Insa... dupa care colts?

Love? ( draft #1)

15 dec 2008

Acasa... Unde temperatura aerului iti arata ca e rece, insa in suflet e cald. Aici unde e calm si bine, unde toate problemele care apar sunt parca diminuate de faptul ca esti ACASA....

Ma navalesc multe ginduri, multe idei, multe amintiri. Ma gindesc la cine am fost si la cine sunt acum. Si imi dau seama cit de mult timp a trecut cu adevarat... Cit de visatoare eram intre acesti 4 peretsi... Cite vise imi faceam, cite idei sterngare avea, cite dorintse si cite frici... Acum am multe din chestiile visate. Acum ma tem de unele dorintse ce ar putea deveni realitate. Am zis insa ca trebuie sa las lucrurile de la sine, caci tot ce se face se face spre bine. Poate ca nu am vrut ca unele lucruri sa fie asa cum au fost. Nu a fost insa posibil altfel. Ma tem intr-atit de mult de suferintsa incit am sacrificat posibilitatea fericirii. Pentru ca da, stiu ca as fi fericita.....
Imi amintesc de acele momente fericite si fara de griji de vreo 3-4 ani in urma, cind meditam cu prietenii asupra acelor teme veshnice. La intrebarea "ce iti doresti cel mai mult in viatsa", raspunsurile au fost negindite, insa exprimau mult adevar. Eu am zis ca vreau sa fiu satisfacuta cu fiecare zi care trece, ca as vrea ca seara inainte de culcare, sa stiu ca daca as putea trai inca odata acea zi, as face totul exact la fel. Era ceva prea imposibil, acum stiu asta - perfectiunea nu exista, iar fericirea este greu de obtsinut, insa pentru ea da, merita sa luptsi toata viatsa. Alta idee auzita a fost dorintsa de a gasi o persoana imperfecta pe care sa o iubesti iar ea sa te iubeasca pentru toata imperfectsiunea ta. M-am gindit mult atunci la aceasta fraza - ma impresionase adincimea acelui gind. Si da, acum imi dau seama si cit de adevarat este, cit de greu este sa gasesti o astfel de persoana. Greu, uneori pare chiar imposibil. Devine tot mai greu si mai greu sa iubesti. Lumea devine mai egosita, mai rea, mai tematoare. Frica de a suferi te impiedica sa fii fericit, dorintsa de a fi puternic nu te lasa sa fii in grija cuiva. Dorintsa de a sti totul nu te lasa sa visezi si sa speri.
Trebuie totusi sa iubim. Fiecare atit cit si cum poate. Pentru ca daca dragoste nu e, nimic nu e.

Scriu

Aveam cindva in partea dreapta a blogului( sau in cea stinga, depinde de ce template foloseam la moment) o lista a acelor bloguri pe care le vizitam frecvent... o faceam nu neaparat cu intentsia de a afla ceva nou - pentru asta exista atitea pagini de shtiri. Eu voiam insa sa vad lumea asa cum e ea, in toata simplitatea si frumusetsea ei, voiam sa o vad si cu ochii altcuiva pentru a o vedea mai bine cu ochii mei. Acum insa nu mai urmaresc nici o scriere aleasa a nici-unui blogger in afara de prietenii mei - caci prea complicata este viziunea unui om cu suflet de artist.Eu, care ma consideram o persoana destul de ingenioasa si creativa, descopar ca sunt... obisnuita. Si nu ma sperie deloc acest gind, ci din contra, ma bucura enorm. Caci da, in aceasta lume exista atit de putsini oameni simpli ce se pierd in marea de persoane "originale", sa le zicem asa pentru a nu folosi cuvintul "ciudat". Acum nu este normal sa fii normal, cum se spunea intr-un film documentar pe care l-am vazut recent, "toti oamenii au innebunit in afara de unul... si el a fost numit nebun. Iar el, pina la urma, a innebunit si el, iar restul au zis ca i-au venit mintsile la cap." Eu ma bucur ca sunt unica in felul meu insa in acelasi timp sunt ca totsi ceilaltsi. Exact asa cum spune profilul meu pe acest blog. Sunt unica, exact ca si ceilaltsi.

Citind articolulul unui prieten de-al meu am dat peste exact aceleasi ginduri pe care le-am avut recent in timp ce tot scriam pe acest blog insa in loc de "publish" selectam optiunea "save as a draft". Mult prea multe idei sunt mult prea personale pentru a fi expuse aici. Mult prea multe evenimente sunt prea banale pentru a le oferi spatsiu pe mult controversatul world wide web. Mult prea multe mesaje merita sa fie transmise direct, fatsa in fatsa, si nu prin intermediul unei pagini de blog. Mult prea multe ore lipsesc din zi, mult prea multe ocupatsii avem, si da, mult prea incet ne dam seama care sunt prioritatsile noastre. Iar incetul cu incetul ne dam seama ca da, exista o lume atit de frumoasa cind esti offline....

P.S. Jenel, prinde la curaj si publica in "Unpublished". Caci orice gind merita sa fie auzit.
Eu, in ultimele zile am scris un post despre dragoste... mi-a parut insa prea banal pentru a-l impartsi cu cineva... apoi am descris o mica aventura pe care nu am mai relatat-o pentru ca o spusesem deja de atitea ori. In alte ocazii am avut diverse idei despre semnificatsia conceptului de "Acasa" si despre legatura dintre planificare/spontaneitate si procrastinare/lene. Le voi publica. Insa in alta zi. :)))

Elemente

Cumparasem biletul Bergamo(Milano) - Baneasa (Bucuresti) dus intors in data de 26 septembrie, nestiind cite planuri aveau sa se schimbe intre timp, nestiind cite lucruri aveau sa se intimple, fara a-mi da seama de cite senzatii noi avea sa am parte. Atunci, in septembrie, abia incepusem lucrul la ZARA cu un contract de 10 zile, atunci rideam serile cu prietenii, atunci invatsam pentru examenele ce erau atit de departe incit uneori eram unica persoana din sala A a bibliotecii Bocconi. Atunci asteptam cu nerabdare beepuri si petreceam ore in shir in skype. Atunci era cald si mintea mea era luminoasa. Acum insa imi dau seama ca toate ideile pe care le avem, toate dorintsele, toate planurile pe care ni le facem sunt doar niste schitse - niste indicii generale privind directsia miscarii. Pe drum insa apar nenumarate necunoscute ce te lasa perplex in fatsa unor situatsii neasteptate. Si singurul mod de a te proteja de acest tip de neputintsa este de a ASTEPTA neasteptatul. Doar asa nu te va lua prin surprindere.
Niciodata nu spune niciodata. Pentru toate exista o prima data. ca de exemplu controlul bagajelor de mina din aeroport. Eu, care circul deja atit de mult incit nu prea mai am loc in pasaport de atitea stampile, insa nu am avut niciodata astfel de probleme. Da, e drept ca la vama intre Moldova si Romania mereu se gaseau shmekerei care voiau sa vada daca fetitsa este capabila sa raspunda ferm si tare inapoi insinuarilor lor, insa in aeroport totul este bine. Pina acum. Eu cred ca politsista voia sa ii las un pannetone, caci tot insista asupra faptului ca nu am voie sa am 2 piese ca bagaj de mina - nici macar daca una din piese este un pannetone. Eu insa nu am vrut sa ii las nimica in ajun de craciun, asa ca m-am descurcat eu cum am putut... pina am ajuns la celalalt control, unde un domn draguts voia sa imi controleze laptopu. Pacat insa ca el nu se aprinde la comanda, deci odata stins, asa si ramine. "va trebui sa-l desfacem," zice el. "Imi pare rau." Foarte bine, gindesc eu. Poate asa va porni :)))) De demontat insa nu s-a mai apucat, caci poate ca s-au intimplat multe kestii in aceste 3 luni de cind sunt plecata, contrabandista insa nu am devenit....

Scrisoare pentru Moshu

Draga Mosh Craciun,
Anul asta am fost fetita cuminte. Am ascultat de parinti cind imi ziceau sa ma imbrac bine caci aici in Italia aerul e umed si este foarte frig. Nu am fost bolnava si am mincat multe vitamine la fiecare masa. Am grija sa maninc si mult peste si carne, deasemenea imi place salata verde care contine multe elemente hranitoare. E drept ca lapte nu prea am baut pentru ca imi e nitsel lene sa ma duc pina la magazinul ce e la 10 min de mine, insa cred ca am compensat prin a minca muuulta ciocolata cu lapte. Dulciurile sunt majoritatea din Moldova, eu deci am sustinut si producatorul autohton. Sunt patrioata si urmaresc saptaminal stirile din tsara - e drept ca o fac si cu un scop egoist, caci majoritatea reportajelor ma fac sa rid de situatsiile create. Promit insa sa nu mai fac, caci este tara mea si trebuie sa o sustinem. Conducerea ne este comunista, insa ea a fost aleasa prin metode democratice, deci trebuie sa respectam parerea majoritatii si sa ne supunem deciziilor de sus. Am fost solidara cu cei ce nu au avut caldura in Chisinau si am suferit si eu de frig aici in Italia, iar de 1 decembrie, acuma recent, am dansat in suflet hora unirii.
De asemenea ma uitam in fiecare zi mai intii in stinga si apoi in dreapta cind treceam strada pe acolo pe unde nu este permis, nu injuram shoferii care trec pe rosu si nici nu m-am enervat aproape deloc pe grevele transporturilor publice. Ma stradui sa nu merg pe strada cu ochii in pamint si sa ma bucur de ceea ce vad in jur, sa zimbesc la trecatori si sa le zic cit mai amabil "No grazie" negrilor care se apropie fara rushine de mine ca sa imi propuna nush ce minunatsii. Ma stradui de-asemenea sa nu intirzii la lucru si nu bag in cap cind sheful face mishto de mine sau de alti lucratori, servesc clientsii intotdeauna cu un zimbet larg si am mereu un cuvint frumos de spus. Dau sfaturi si nu constring pe nimeni sa cumpere ceva de ce nu au nevoie, nu mint niciodata si nu le zic in fatsa ca nu le sta o anumita geaca cu puf de vulpe alba. Ma stradui sa ma misc repede si sa nu ii fac sa astepte, caci timpul inseamna bani. Cind ma pornesc acasa spun un CIAO cald tuturor din magazin, iar cind intru in metro nu ma imping si nu ma stradui sa ocup cit mai repede un scaun. Ofer locul batrinelor si oamenilor bolnavi, insa nu le dau bani celor ce cersesc in metro pentru ca nici eu nu am, mosule. Nu o fac din egoism sau din arogantsa, ci pur si simplu nu dispun de fondurile necesare.
Mosule, anul asta am invatat bine si in prima jumatate de an chiar am mergeam la lectii si eram studenta in toata legea. Examenele le-am dat bine- e drept ca intotdeauna este loc de mai bine, insa suntem oameni, iar oamenii mai gresesc. Am fost buna la inima cu colegii de grupa si ne imparteam mereu cu informatsii si cu materiale, de asemenea in camin suntem foarte prietenosi. Daca cineva face galagie la ora 3 de noapte eu nu ma scol din pat ca sa le fac observatsie ci ii las sa se distreze pentru ca stiu ca viatsa e scurta. Daca imi cere cineva o bucatsica de piine, eu zimbesc frumos si il trimit la alt vecin :)
Am fost cuminte, ascultatoare, harnica si intelegatoare. Nu m-am certat cu nimeni si mereu am oferit ajutorul meu. Imi spal dintsii de 2 ori pe zi si ma stradui sa nu stau prea mult la calculator. Sunt fetitsa responsabila si hotarita. Sunt mai in scurt taaaaare bravo :)

Imi aduci te rog un nepotsel?

Chisinau (1)

Noroc - Chisinaul meu cel mic


21- 22 noiembrie. Spre Moldova.

Printr-un miracol seful de la Baldinini nu a avut nimic de comentat cind i-am adus la cunostintsa ca voi lipsi de la lucru vreo 4-5 zile - e drept ca cererea mea de vacantsa era insotita si de un plan detaliat priviind graficul de inlocuiri si de recuperari ale orelor de munca pierdute. Asa ca in acea zi destul de calda de vineri, dupa ce am petrecut 3 ore organizind o vitrina cu Antonio, am luat-o la fuga, in cel mai direct sens, spre gara centrala. Din metro am sarit imediat in autobuzul ce parca ma astepta doar pe mine, iar eu, de bucurie ca am reusit la timp uitasem si de foame, si de sete, si cine mai simtsea durere de picioare... Si rucsacul era mai usor, si sperantsele ridicate :) Nu imi venea sa cred ca peste citeva ore avea sa fiu in Pajero-ul lui Victor impreuna cu sora si nepotul meu, si zimbeam pe sub mustati cind ma gindeam la surpriza ce avea sa le-o fac parintsilor mei :)
La aeroport am ajuns desigur foarte devreme, asa ca am avut timp sa ma plimb prin duty-free, sa ma parfumez cu testerele de parfum, sa compar pretsurile la tsigari si sa vb la telefon ( si pe urma ma mir de ce mi s-au terminat banii din cont)... In avion mi-am satisfacut alta necesitate, si anume cea de lectura. Am luat revista Wizzair de la un capat si am tot citit din ea 2 ore incheiate - despre arhitectura si aspectul tineresc al Timisoarei, despre catacombele din Paris si Roma, despre muzeele sumbre din Europa( muzeul relatsiilor destramate, de exemplu) si descrierea Cimitirului Vesel din Sapintsa(unde am fost si eu) . Astfel n-am simtsit durerea otorinolaringologica din timpul aterizarii. Din avion -> direct in mashina ce contsinea un nepot ce s-a lipit de mine dragastos, o sora cu dispozitsie buna, un cumnat caruia ii lipseau vreo 4 cani de cafea si o salata gustoasa preparata special pentru mine. Drumul spre Chisinau mi-a parut scurt intrucit am petrecut cele 5 ore pina la vama discutind si rizind cu sora mea pe teme ce il depasheau pe cumnatul meu - insa asa e la noi, trebuie sa fii Condean ca sa intelegi :P
Astfel a ajuns acasa surpriza(adica eu) :) Mamicai nu ii venea a crede ca ma vede - era ora 2:30 dimineatsa, i se parea ei ca viseaza :) Se tot uita la mine, parca sunt eu, parca nu sunt eu. Pentru astfel de momente traim, pentru clipele in care le aducem fericire celor dragi ...
Desigur ca ne-am asezat la masa(da, la ora aia) ca sa mai stam de vorba, insa cam intr-o ora am finisat discutsiile si am mers la culcare. Off, ce placuta a fost reintilnirea cu patucul si cu perna mea... Am dormit ca un bebe pina la orele 11 a 2-a zi caci Chisinaul in acea dimineatsa nu te prea imbia sa iesi de sub pledul moale. Era vifornitsa si intuneric, era frig si totul parea gri.. Am iesit totusi, e drept ca nu am reusit sa fac chiar toate pe cite le aveam in cap, insa am reusit sa imi surprind si sa imi revad prieteniile vechi, am reusit sa bem ceai cu salata cu de toate si cu tort in bucataria deja atit de bine cunoscuta a Oxanei, am reusit sa beau berea Chisinau care spre mihnirea mea s-a scumpit la 18 lei, am reusit sa gust din blinelele de la Foisor si sa mai vreau :)
Totusi, cel mai frumos moment al acelei zile a fost dupa ce am ajuns acasa si ne-am asezat impreuna cu sora mea si cu mamica in fatsa unui ceaun mare de galushte... Demult nu le-a vazut mamica pe ambele ei fete acasa, si asa, cu pestelca la briu si cu foile de vie in mina am discutat probleme de viitor si de trecut, si am decis ca inainte de a ma marita, trebuie sa ii fac galushte (ne)fericitului mire. :))) Creatsiile mele erau nitsel mutante, insa toate au fost mincabile intrucit nici un mascul al familiei nu a vociferat vreo plingere :)
M-am cufundat in cearsafurile albastrii cu un zimbet pe buze si cu un sentiment ca si cum timpul s-ar fi intors inapoi. De parca nu exista Italie, nu exista Bocconi si, cel mai important, nu exista Baldinini....

(to be continued)

Criza

Criza financiara a ajuns si pe Via Montenapoleone, unde chiar daca s-au aprins beculetse, au fost instalate luminite si toate vitrinele au devenit in citeva zile descrierea Laponiei cu toate elementele de craciun prezente - exista o singura problema. Si anume ca Staff-ul este mai numeros decit clientsii. Pot spune cu sigurantsa ca in patratul strazilor chic fashion a Milano raportul client / lucrator in domeniul serviciilor de vinzare este mai mic ca 1. In acest context, in Baldinini, acolo unde imi ingrop dupa-amiezile, alaturi de celelalte persoane plictisite de la Baldinini, alaturi de sheful ce este mereu preocupat de cantitatea vinzarilor si urmareste atent daca suma dintr-o zi oarecare se egaleaza cu suma din aceeasi zi a anului trecut, ascultam muzica. Atunci cind este Antonio DJ se asculta Tiziano Ferro, Blue si Backstreet Boys - ceea ce nu e ok deloc. DELOC. Cind vine sheful, el pune Michael Jackson sau Queen - ceea ce e ok, prima data, a 2-a oara.. pina si a 20 oara. Dar deja a 22-a oara e preaaaaa mult.... Cind vine Cristina, din boxe se aude muzica calma, linistita... care ar merge cind stai in pat cu o cana de lapte alaturi, sub un ogheal cald si cu o carte in mina ( sau cu persoana iubita alaturi, deam pentru fiecare ce e mai placut:) ) Eu insa nu pun inca nici un fel de muzica, pentru ca discurile nu au denumiri si eu inca nu le cunosc care si ce e ... asa ca rabd. Ca moldovanul.
Clienti insa nu-s. Bani nu-s. Spirit de craciun este.... insa nu are cine-l simtsi. Marfa este. Noi suntem. Dorintsa este. Posibilitate insa nu-i. Viatsa insa e frumoasa. Iar la Baldinini in vitrina sunt animalutse-shopirle, facute desigur in China. Ca si toata marfa de marca - Baldinini, Vuitton, D&G, Versace. Dada, marca care este pusa pe articole in Italia, impreuna cu scrisul "Made in Italy". Lumea insa crede. Crede in calitate, crede in puterea Marcii - putere care este dupa parerea mea concentrata intr-un semn sau citeva cuvinte. Gucci, Armani, Church, Fabi, Ralph Lauren. Da, sunt calitative - totusi aceste nume trebuie sa isi pastreze reputatsia. Insa nu merita sa dai o avere pe o pereche de pantofi.... Exista insa acele persoane ce fac shopping din placere, ce cumpara chiar daca nu au nevoie. Acele persoane ce nu stiu care este valoarea banului. O alta categorie sunt acele sotsii care pentru a compensa lipsa atentsiilor din partea barbatului ii cheltuie banii - poate asa o va privi si el, dispretuitor, insa o va privi. Si toata lumea este convinsa de calitatea articolelor si de notorietatea marcii. Se crede intr-adevar ca daca e mai scump, inseamna ca e mai bun. Oare? Cumparatorii ( pe vremurile cind nu erau rasa disparuta) insa ies din magazin multsumitsi - lucru care conteaza cel mai mult. Si noi zimbim si le multsumim ca au intrat la noi. Am invatsat si eu sa zimbesc fals cind este nevoie- si stiu ca nu imi iese, insa mai am eu timp sa ma antrenez.
Acum insa este criza. Ma uit in gol la usa ce nu se mai deskide si fredonez absenta cintecele ce le aud deja a 100-a oara. Si ma gindesc. Ma gindesc la azi, ma gindesc la miine, ma gindesc la ieri. Si oscilez. Intre egoism si altruism, intre deschidere si impermeabilitate.... Intre prezent si viitor, intre trecator si permanent. Trec de la DA la NU, de la acceptare si resemnare la lupta interna. Si ma chinui. Si apoi ma opresc. Si ma gindesc ca viatsa e frumoasa. Si vad ca afara a iesit soarele. Zimbesc. Si merg mai departe. Si oscilez. Intre egoism si altruism, intre adevar si minciuna, intre durere si placere, intre asteptare si nerabdare. Intre nehotarire si fermitate. Intre bine si rau. Si ma gindesc.
Zimbesc. Rid. Exist.

Abstract din suparare

Pentru a lua o decizie nu este neaparat sa fii o persoana responsabila. Pentru a suporta consencintsele acesteia insa, da - si aici ai nevoie si de mult curaj. Pentru ca majoritatea deciziilor sunt luate in conditsii de incertitudine. De cele mai multe ori alegi cu ochii inchisi, de cele mai multe ori te bazezi pe factori abstractsi, ca de exemplu intuitia, bunul simts sau pur si simplu vocea inimii.
De multe ori esti tentat sa optezi pentru calea cea mai usoara, sa mergi pe drumul batut de toti. Alteori vrei sa fugi de o anumita problema. Asta insa nu inseamna ca ea nu te va astepta la urmatorul colts. Fuga este rusinoasa, stie toata lumea.... Este ea insa mereu sanatoasa?

Da, este greu, insa aminarea nu mereu aduce raspuns la o intrebare. Da, trebuie sa ai rabdare, insa cel mai important lucru este dorintsa. Daca vrei sa gasesti o solutie, o vei gasi. Daca insa asteptsi sa vezi poate se rezolva de la sine, cine stie, poate se va rezolva, insa nu iti garanteaza nimeni ca va fi in folosul tau. Asa ca trebuie sa te gindesti bine. Ce decizie sa iei si cind sa o faci. Si mereu sa fii gata sa primesti consecintsele. Fii responsabil. Accepta ca esti om mare, cu cap pe umeri, care este capabil sa gindeasca la rece si sa faca ceva in loc sa astepte sa ii cada mana din cer. Caci din cer in Milano cade numai ploaia....