A, B si C

Astazi este soare si intr-un final am avut lasagna la menza:) Sunt acele mici placeri ale vietsii ce ne fac zilele mai placute, ce ne fac zimbetele mai senine si durerile de cap sau setea ( n.a. datorate ambele operatsiunii "vin" de aseara, citeste post-ul de mai jos) sa fie mai indulgente cu sufletul chinuit de dorintse interzise. Este o dimineatsa in care chiar am chef sa ma apuc de microeconomie, insa pina la urma, dat fiind faptul ca rudele ce sunt in posesia unui ID de messenger sunt online, imi petrec dupa-amiaza stind la taclale sau la tapat cu acestea.
Ieri a fost o seara extrem de placuta, dupa care insa nici eu si nici A nu am putut sa dormim bine. Eu, dupa cum anuntsasem in ziua precedenta, am fosait pina la 11, dupa care, ocupindu-ma de eliminarea dovezilor incriminatoare a serii precedente, am uitat sa imi beau cafeaua de care am devenit dependenta in diminetsile cu soare - caci este pacat sa nu deskizi okii in intregime cind sunt atitea de vazut, e pacat sa nu fii atenta cind pasarile cinta atit de frumos, si e pacat sa nu zimbesti larg celor ce itsi zimbesc atit de energic. Insa nu am ajuns sa o beau [cafeaua] ci am uitat-o pe pervaz - unde o pusesem ca sa ii grabesc racirea si astfel sa o pot savura - este o alta kestie din categoria "kestii de blonda", insa asta e, imi accept soarta:)
Este o zi in care toate frustrarile din ziua precendenta dispar si cind itsi dai seama ca da, dimineatsa mintea este mult mai clara si este un nou inceput. Mi-am dat eu seama intr-un final care este motivul acestei depresii prelungite de care sufar, insa cred ca este ceva ce se rezolva prin nitsel efort din partea mea - am observat ca devin exact ceea ce urasc cel mai mult in oameni, deci am decis sa fiu muuuult mai indulgenta, mai intelegatoare si sa imi fac timp pentru lucrurile importante, si nu atit cele urgente, sa nu mai fiu atit de egoista ( da, am ajuns sa zik asta despre mine, eu, altruista inraita), sa nu ma panichez din nimic si sa renunts la masochism - nu trebuie sa ma pedepsesc pentru nimic caci nu am greshit cu nimic. Imi gasesc mereu scuze doar ca sa nu fiu fericita, ma tem ca nu va fi la nivelul asteptarilor mele.
Acum am o explozie de energie caci mi-am baut cafeaua aia rece pe care am mentsionat-o mai sus... Acum as fi in stare sa imi rezolv " problema" ce ma macina deja de 2 saptamini, insa desigur ca sunt okupata si nu pot sa imi fac timp pentru ea. Mereu scuze, asta e, urgent versus important.... Ma doare foarte mult, insa nu pot trece peste o idee ce posibil mi-am implantat-o eu singura in mod artificial. Asta simt si nu pot concepe opusul - in cazul dat mintea imi zice un lucru pozitiv, pe cind inima o contrazice, ceva nou, caci pina acum mereu fusese invers. Si e pacat, caci inima mea a batut mult timp in acel ritm de vis, iar acum, cind bate neregulat si cind ma prefac ca sunt ok cind in realitate vreau sa lovesc ceva, sa rup ceva sau sa dispar si sa nu ma stie nimeni vreo 3 zile, imi doresc sa fiu iarashi in acea stare de pace in care stiam in orice clipa ce vreau si de ce, cind nu imi negam sentimentele si nu ma abtsineam de la A, B si de la C. Si iata acestea sunt frustrarile mele de baza. A, B si C. Astept sugestii si opinii :)