One of those days

Daca crezusem ieri ca universul este contra mea, este din cauza ca inca nu trecusem prin ziua de azi, caci, cum se shtie, totul se ia in comparatsie... De dimineatsa mi-am mishkat corpul adormit spre Questura di Milano, in sperantsa unei izbaviri, trebuia sa imi iau odata permisul de shedere, ca m-am tot saturat sa stau... Inconjurata de hispanici, arabi shi multsi altsii, urmaream functsionarele plictisite ce ishi faceau meseria de toate zilele insa se intrebau cum au ajuns sa se ocupe toata viatsa de ceva ce initsial li se parea o slujba temporara. E drept k dezamagirea suferita indata dupa ce am fost chemata la ghisheu a fost compensata de invatsarea unei noi expresii " sara pronto fra un messeto " adika intr-o luna :) Deci cu zymbetul pe buze am parasit camera bukshita cu imigrantsi shi sperantse ( see older posts) shi dupa o mica plimbare sub soare, m-am gasit din nou in camera 521, cu aceeashi durere de git careia insa i se alaturase shi un sentiment de ametseala ushoara ce te face de obicei sa cuprinzi perna shi sa tragi cana cu ceai fierbinte shi miere mai aproape - insa asupra mea efectul a fost de a ma duce la matematica financiara, unde mi-am confirmat una dintre cele mai adinci frici ale mele, shi anume ca nu am inteles, nu inteleg shi nici nu voi intelege vredata ce e aia probabilitate... Deshi dat fiind precedentul cu limitele, despre care spuneam acelashi lucru la inceputul cursului cu stimatul domn Borgonovo, insa cu care am inceput sa ma impac destul de bine dupa cursuri intensive de studiu, deci am indeplinit misiunea cursului, " to find out everything u ever wanted to know about limits but was afraid to ask". Deci cine shtie, poate shi in cazul probabilitatsii ma voi lumina shi eu :)
Deshi intreaga ora organul cu functsie digestiva (stomacul) shi deci shi cel cu functsie cognitiva (creierul) imi erau la pastele de la mensa, am incercat sa prind firul celor spuse cu atita entuziasm de prea-versatul in materie de matematica financiara prof Pecati, insa, desigur, nu cu prea mult succes. Dupa un prinz consistent, m-am mishkat cu viteza maxima posibila data fiind mamaligutsa de la mensa spre Poste Italiane, pentru a gasi ushile inkise, insa nu m-am descurajat shi m-am deplasat la oficiul cel mai apropiat pentru a efectua tranzactsia necesara… Urmatoarea ora a fost insa caracterizata de o profunda dorintsa shi o necessitate fizica stridenta pentru o siesta, shi deci dupa doar 15 min la biblioteca unde am incercat sa imi dau seama ce gresheli stupide voi face la quiz-ul de la accounting de lunea viitoare, am ieshit senina pe usha din fatsa shi mi-am indreptat pashii spre iubitul meu javotte, unde am suferit nenumarate victorii in domenii ca imprashtiare, stricare, dezordonare, uitare, irationalizare si prost-calculare. Insa pina la urma m-am vazut shi cu un e-mail ce imi confirma biletul dus intors Milan-Bucuresti, am ramas cu canile intacte, nu mi-am taiat nimic iar unicul disconfort fizic ramine sindromul nasului astupat shi urekilor care tsyuie. Lectsia de limba italiana a fost foarte utila, din punctul meu de vedere, am primit o floare – e drept k nu in modul in care ma asteptam shi deci nici nu am reactsionat in modul in care se astepta persoana darnica. Insa pina la finalul lectsiei am invatsat gesturile tipice italiene shi insemnatatea lor, deci in caz ca vreodata mi se termina cuvintele, voi fi in sigurantsa.
Pe drum inapoi am avut ocazia sa studiez numerologia chineza – adika am invatsat cum sa numar de la 1 la 5 in chineza, am primit laude :-D shi am aflat ca in China nr 4 se considera nenorocos shi este deci evitat de majoritatea populatsiei, caci se pronuntsa foarte similar cu cuv “ moarte”, shi ca 8 este considerat de bun augur, caci seamana cu “ bogatsie” - informatsii destul de utile shi interesante care incepeau sa ma faca sa simt ca seara nu fusese un eshec total. Insa cum desigur aceasta zi nu se putea incheia cu acest sentiment datorat lui Raffaele ce imi lauda progresele in materie de limba italiana, shi cum azi nu mi-am indeplinit norma de spart lucruri, am strikat sticlutsa cu acetona shi deci acum umil scriu aceste rinduri in bucatarie, pentru ca mirosul strident din camera aduce un increment nedorit durerii mele de cap. Aerisesc camera pentru a elimina consecintsele pe termen scurt- mirosul, insa la noapte le voi suferi pe cele de termen lung, insa bine ca il am pe ursuletsu meu care imi va tsine de cald…..