La Verona

Stinsesem mobilul care era pus sa sune la ora 6:00 inconstient shi fara nici o remushkare - deci la 7:20 am deskis okii neincrezator caci era prea lumina in camera... mobilul l-am gasit printre cearshafuri, shi m-am asigurat ca intradevar era 7:20. Cu calm shi calculynd fiecare mishkare in termeni de secunde irosite din timpul pretsios ramas pina la orele 8:15 cind trebuia sa fiu la Milano Centrale ashezata comod in scaunele din cl 2 a trenitalia, am renuntsat la activitatsile ce consuma prea mult timp shi deci am ramas fara ceai iar "colazione " ( breakfast ) l-am luat cu mine in sacosha pentru a ma delecta cu biscuitsii de acasa in tren.
Am ajuns la timp, caci inspirata, am luat tram-ul pina la statsia de metro shi mi-am petrecut cele 3 statsii urmarind atent persoanele ce intrau, ca sa nu am o surpriza placuta de a ma intilni cu ATM-ishtii, cu care am avut placerea sa interactsionez deja de vreo 3-4 ori. Cind m-am vazut in tren, am rasuflat ushurata... am stat alaturi cu 7 italieni in toamna vietsii, ce credeau ca eu nu ii aud din cauza ca aveam cashtile in ureki, insa eu nu pornisem inca muzika asa-k incognito incercam sa imi perfectsionez capacitatsile de intelegere a limbii italiene vorbite... aveam norok ca erau cam de 50-60 ani shi deci vorbeau taraganat, shi nu era nevoie sa pun " pause " ca sa inteleg ce se spune asa cum fac cind urmaresc filme in italiana. Se vorbea initsial despre "Rambo 4", shi deci fara a urmari filmul - nici nu ma gyndisem sa il privesc - shtiu deja despre ce e, shtiu ca nu aduce nimic nou, ca Stallone arata la fel de tynar insa filmul lasa de dorit. Apoi s-a trecut la muzika shi la premiile oscar, insa de acolo imediat la alegerile ce urmeaza, moment in care ei shi-au pierdu ascultatoarea caci eu am pornit " All i need - Air " in ureki.
Dupa Brescia am ramas singura in vagon. Adika in solitudine cu biscuitsii mei de ovaz de acasa :) Am ajuns la Verona - Porta Nuova mai repede decit ma asteptam - shi apparently, mai repede dekyt se astepta Igor, de acum incolo pe alocuri fiind numit " cumatru". Asteptindu-l in gara de la Verona am avut posibilitatea sa analizez comportamentul unei familii dupa parerea mea germane - veneau sau plecau in calatorie, mama, tata, bunica, matushile shi vreo 4-5 copii de toate virstele. Cei mai in virsta rideau shi se bucurau de viatsa dupa ce au platit shoferului minu-van-lui cu care au venit cam 500 euro (oare de unde veneau? ), cei mai mici faceau mofturi shi se alintau cu ipod-urile sale cintind shi facind mutre care in moldova ar fi fost urmate de un shleop la fund, iar cei de mijlok aveau fetse impenetrabile shi care cel mai mult probabil gyndeau ceva de genul " awh, haidetsi mai repede ca incepe "The Osbournes" la MTV....
Intre timp am mai observat cantitatea uluitoare de vorbitori de limba romana din gara, in majoritate de catre tsiganci ce cauta euri ushor de obtsinut de la turishtii ce vor mai repede sa scape de personalitatea lipitoare a cershetorilor, shi apoi am observat o pereche el/ ea ce aveau nevoie urgenta de o camera.
Intr-un final, escorta mea a sosit shi deci ne-am indreptat spre centrul Veronei, impresionantul centru al Veronei. Primul lucru ce mi-a placut au fost trotuarele largi shi copacii de pe margine - lucru de care daca vrei sa te bucuri in Milano tre sa mergi in parc, situatsie similara shi in Bucuresti, deci shi eu si insotsitorul meu ne bucuram de spatsiul larg destinat pietonilor.
Piazza Bra a fost prima oprire impresionanta - un parc verde cu havuz modest, adunarea moldovenilor / rushilor / romanilor intr-un colts al sau, cladirile viu colorate, micile cafenele cu mese shi scaune impletite, persoanele cu gura cascata ce admira arena, shi, desigur, oamenii cu placate " dono abbracci " (donez imbratsishari) din piatsa, donatsie de care m-am bucurat shi eu :) Dusa de catre simtsul orientarii in spatsiu al ghidului meu (IGOR) am mers pe stradutsele inguste ale orashelului vechi, am facut o multsime de poze, nu o singura data incurcam nitsel drumul insa sunt locuri frumoase shi deci peste tot aveam ce vedea, ce poza shi ce discuta. E drept k dupa masa ( piadine :-D ) ne mishkam ambii ca in reluare, insa unul din lucrurile pe care le-am aflat despre cumatru ieri a fost ca se pricepe destul de bine sa fugareasca o fata :) Deshi shtiam aceasta trasatura a caracterului sau inca de cind cutreieram Sequoia woods shi colindam strazile din San Francisco, ieri a fost un fel de reintoarcere in timpurile alea, cind se vedea de departe ca suntem turisti, cind ne opream shi faceam poze la fiecare a 2-a cladire impresionanta shi astfel umpleam memoria aparatelor digitale cit ai zice " hai sa mergem sa facem poza la catedrala aia ".....
Casa Giuliettei m-a impresionat, sa vezi balconul e ca shi cum sa auzi cum se spune " O Romeo, Romeo ! wherefore art thou Romeo!" Igorash a insistat sa ishi faca poza cum pune myna pe sinul Juliettei ( toata lumea face asta shi deci statueta e deja roasa in locul respectiv ) insa eu m-am abtsinut, caci e all ok cu orientarea mea :)))) ...

Piazza Duomo, Castello, Museo Archeologico ( pe care l-am vazut doar din exterior din cauza lipsei de resurse materiale shi de timp ), riul Adige si puntsile sale... Aliteratsia zilei de ieri ( Aliteraţie - Repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor ) a fost covrig, adika :

Cumatru : "Hm, cam se apropie amiaza... "
Eu: " Vrei un covrig? "
El: :" Uite cum nu gasesti nici un local unde se maninca deskis la ora 2 "
Eu: " Am covrigi"
El: "Aici se vind panine, vrei sa intram? "
Eu :"Itsi dau un covrig?.. "

Cel mai impresionant a fost insa nu frumusetsea izbitoare a orashului, cu puntsile sale peste riu, cu constructsiile vechi, cu stradutsele inguste si curate, ci anume arena... Amfiteatru Roman, finisat cam in anul 30 e.n., shi care e al 3-lea dupa marime in Italia, dupa Colosseum din Roma shi Arena din Capua. Am stat acolo unde stateau persoanele de vaza, priveam la arena goala shi ne gindema la jocurile cu gladiatori si la altele ca ludi ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ludi) , am incercat sa analizam acustica prin a vedea daca dintr-un punct al arenei se aude mai bine in celalalt capat, shi da, este un punct din care se aude mai bine decit daca esti mai aproape de sursa zgomotului. Apoi am asistat la un mini-concert - era sus pe trepte un cor aflat in calatorie, noi cu cumatru eram in centrul arenei shi era de parca ne cintau numai noua. A fost asa frumos, am batut din palme sh noi si ceilaltsi din arena, insa noi ne auzeam mai tare :P Atunci am decis ca fiindca in iunie sunt concerte in arena, voi merge neaparat shi eu, caci e o experientsa ce merita traita. Arena treptat a inceput a se lumina artificial, frigul a inceput a se face simtsit, iar noi nu voiam inca sa lasam acel loc istoric, istorie din care facem parte shi noi. Am ieshit insa si ne-am minunat de tehnologia folosita la minim pentru a maximiza efectul constructsiei grandioase, am facut poze pina bateria ne-a lasat balta shi am contemplat aerul de seara al veronei.
Seara s-a incheiat in Oviesse, unde am ales camashi si pantaloni - nu mi-a fost ushor insa tre sa ma obisnuiesc odata shi odata, nu? Seara a finisat intr-o maniera cit se paote de placuta, cu o mica plimbare spre castelul de noapte unde cumatrul voia sa vada nishte luminitse, care, surpriza, erau doar atyt, luminitse... Apoi, dupa ce ultimul autobuz al cumatrului ce a avut norocul sa sea afle in acesta a plecat, au inceput peripetsiile:) Fuga fuga treceam pe linga copaceii ce ziua imi atrasesera atentsia, insa in graba mea de a ajunge la gara nu ii mai observam. Am ajuns insa ca sa vad cum trenul pleaca de sub nas, insa mi-am amintit ca in lista aia pe care o facusem cu citeva zile in urma " things u must do at least once " se afla shi " miss the train". deci cumintsika am analizat panourile de partenze, shi, vazind ca mai am o ora shi jumate la dispozitsie, m-am pornit inapoi spre arena, sa o mai vad odata in toata splendoarea ei. Pe drum am auzit doar vb romana, shi ma faceam ca nu o inteleg, caci nu erau persoanele cele mai demne de incredere. M-a bucurat faptul ca eram intrebata pe strada informatsii, intrebari la care aveam raspuns daca acestea sunau " cum se ajunge in centru" shi nu " unde e strada variese? ", la care desigur dadeam din umeri shi zymbeam cit de frumos fermecator puteam... Aratam la locul meu in verona, daca oamenii intrebau indicatsii :) Odata ajunsa intr-un final in tren, am fost informatsi de carte un domnishor amabil ca 1. trenul va avea intirziere 2. ca el spera ca acea intirziere nu va fi de mai mult de 20 min shi ca 3. trebuie sa ne mutam in vagoanele de inceput dintr-un motiv pe care nu l-am inteles caci el cam inghitsea terminatsiile cuvintelor. Ok deci, si eu si doamna din Ucraina, shi domnishorii din alta tsara vorbitoare de limba rusa shi cei 5 afro-americani ne-am instalat in vagonul nr 5 al trenului spre Milano Centrale care asa si nu era anuntsat la speaker ca e in plecare.... Drumul a fost destul de "placut" , caci unul din afro-americanii mentsionatsi mai sus imi zymbea cu totsi cei 32 dintsi albi ai sai, insa la centrale, unde am ajuns pe la 11:35 au coboryt shi baietsii din Rusia cu mine, shi deci ma simtseam putsin mai protejata.
Am ajuns acasa cu prezentsa mai mult spirituala decit fizica. Patuc shi la culcare, cu zimbetul pe buze si cu sunetul corului din arena in urechi.
A fost o experientsa ce trebuie neaparat repetata... fara " Ronaldinho", insa....