Prietenii mei din messenger sunt omniprezentsi - fie ca la servici sau acasa - caci in timpul serviciului fac fatsa ca muncesc iar la sfyrshit de luna angajatorii fac fatsa ca ii platesc ( fraza preluata dint-un raport privind situatsia social-economica din Rusia, nu imi asum meritele pentru adevarul izbitor contsinut in ea). Intre timp, imi savurez ceaiul / ciocolata ajunsa pe masa mea de lucru prin Cascina Gobba shi imi trimit gyndurile spre parintsi, fara sa vreau gindindu-ma la capacitatsile acestora shi la modul in care sunt exploatate acestea fara mila de sistemul de invatsamint moldovenesc... insa acelashi sistem sovietic i-a format, deci intr-o oarecare masura, este oare indreptatsita situatsia actuala in care un profesor universitar are un raport remunerare / valoare creata cu mult mai mik ca 1? Astfel, meditind asupra vietsii, analizind exemplele oferite de rude, prieteni, decid ca fiecare om ajunge acolo unde vrea sa ajunga.... este o functsie de instinct, adica daca un om ishi doreste intr-adevar ceva, el va face astfel ca sa obtsina acea pozitsie, acea stare, acel obiectiv. Nemultsumit este doar omul lenesh, ce crede ca vrea ceva petru ca e la moda sa vrei kestii, insa care nu face nimic pentru a se ridica din locshorul comod shi cald pe care l-a ocupat intr-un moment de noroc chior. Daca vrei cu adevarat ceva, faci. Fara nici un alt fel de variabile. Simplu. Deci mai greu e sa decizi ce vrei cu adevarat.... Nici un moment din viatsa nu trece fara a-shi lasa amprenta. Pentru ca creierul uman niciodata nu ishi inceteaza activitatea. Activ sau pasiv, prin fiecare moment pozitiv / negativ , contribuim la constructsia unui "EU", cu reactsiile sale, cu ideile sale, cu principiile sale, deci, contribuim la propriul viitor. De aceea, nu timpul trece.... noi trecem prin timp. Shi depinde de noi cum o facem. Fie laptop, ziar sau carte, fie disco, restaurant sau plimbare, fie azi, myine sau saptamina viitoare - e f(dorintsa,decizie). Ce ai semanat, aceea vei culege.
Sunday, February 24, 2008
Semintse
Prietenii mei din messenger sunt omniprezentsi - fie ca la servici sau acasa - caci in timpul serviciului fac fatsa ca muncesc iar la sfyrshit de luna angajatorii fac fatsa ca ii platesc ( fraza preluata dint-un raport privind situatsia social-economica din Rusia, nu imi asum meritele pentru adevarul izbitor contsinut in ea). Intre timp, imi savurez ceaiul / ciocolata ajunsa pe masa mea de lucru prin Cascina Gobba shi imi trimit gyndurile spre parintsi, fara sa vreau gindindu-ma la capacitatsile acestora shi la modul in care sunt exploatate acestea fara mila de sistemul de invatsamint moldovenesc... insa acelashi sistem sovietic i-a format, deci intr-o oarecare masura, este oare indreptatsita situatsia actuala in care un profesor universitar are un raport remunerare / valoare creata cu mult mai mik ca 1? Astfel, meditind asupra vietsii, analizind exemplele oferite de rude, prieteni, decid ca fiecare om ajunge acolo unde vrea sa ajunga.... este o functsie de instinct, adica daca un om ishi doreste intr-adevar ceva, el va face astfel ca sa obtsina acea pozitsie, acea stare, acel obiectiv. Nemultsumit este doar omul lenesh, ce crede ca vrea ceva petru ca e la moda sa vrei kestii, insa care nu face nimic pentru a se ridica din locshorul comod shi cald pe care l-a ocupat intr-un moment de noroc chior. Daca vrei cu adevarat ceva, faci. Fara nici un alt fel de variabile. Simplu. Deci mai greu e sa decizi ce vrei cu adevarat.... Nici un moment din viatsa nu trece fara a-shi lasa amprenta. Pentru ca creierul uman niciodata nu ishi inceteaza activitatea. Activ sau pasiv, prin fiecare moment pozitiv / negativ , contribuim la constructsia unui "EU", cu reactsiile sale, cu ideile sale, cu principiile sale, deci, contribuim la propriul viitor. De aceea, nu timpul trece.... noi trecem prin timp. Shi depinde de noi cum o facem. Fie laptop, ziar sau carte, fie disco, restaurant sau plimbare, fie azi, myine sau saptamina viitoare - e f(dorintsa,decizie). Ce ai semanat, aceea vei culege.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment